am 14 ani si ma simt foarte trista. Am avut de stat timp de o saptamana cu niste copii de la o gradinita (erau destul de mici, nu vorbeau fluent toti), m-am jucat cu ei, am vorbit si chestii de astea. Mi-a placut foarte mult sa fac asta, dar problema e ca era un baietel care imi era extrem de drag si mi se parea foarte frumusel, si m-am atasat din prima zi de el. Apoi, in zilele urmatoare am petrecut timp impreuna, ne-am jucat cu mingea, am stat la masa impreuna, l-am ajutat sa-si desfaca mancarea....nu stiu, mi-a intrat asa la suflet, incat imi doresc sa fie copilul meu. Astazi a fost ultima zi in care am mers acolo iar el nu a venit. Nu mi-am putut lua revedere, sau macar sa-l vad pentru ultima oara. Efectiv nu suport ideea ca nu il mai vad niciodata, credeti ca e normal ce se intampla? De ce m-am atasat atat de tare de un copil pe care nu l-am mai vazut in viata mea si nu-l cunosc?

Este normal ca n viata sa ne atasam de oameni, aste este firea noastra, de cele mai multe ori, ne atasam de cineva de care nu ne -am asteptat niciodata sa ne atasam. Acel copil era, probabil mai diferit de ceilalti, avea ceva special si de aceea iti este dor de el. Poate ca iti doresti un copil ))), dar nu e cazul.
Nu fi trista, in viata ve i intalni multe persoane care iti vor placea, si poate, il vei mai vedea, nu este un capat de lume. Daca u ti-ai luat La Revedere, nu -i numuc, sigur vei reusi altadata!

Nu-i nimic straniu doar ca iti pare foarte drag, adica il iubesti, insa nu te panica, mai sant copii si il vei mai vedea poate candva. E normal ca noi oamenii sa ne atasam de ceva foarte strans ca eu de exemplu de muzica clasica si de animeuri sau de TPU chiar. Cu timpul iti va trece, asa ca nu te panica doar traieste asa cum vrei tu.
Cu drag.
Semnat Putin.

Stiu ca imi va trece.dar la momentul actual ma omoara gandul asta, ma gandesc la el in fiecare jumatate de ora, si stiu ca si el ma simpatizeaza, altfel nu ma durea atat ca nu ne mai gasim.pur si simplu nu mai pot cand imi amintesc ca stateam la masuta si numaram impreuna, apoi zambea si se uita in ochii mei...