Am deja 15 ani si inca nu mi-am format personalitatea. Ma frustreaza ca nu sunt destul de comunicativa cu ceilalti si nu inteleg de ce. Cand sunt cu o persoana ma simt inconfortabil pentru ca nu stiu si nici nu pot sa discut un anumit subiect. Simt ca ma strange cineva de gat si nu mai pot scoate o vorba, iar atunci cand vorbesc ma balbai si fac greseli, si mai sunt si raraita. :'(
Cand ma vede lumea asa ma crede bleaga si nici nu vrea sa comunice cu mine si uneori ma jignesc indirect, poate fara rea vointa, dar ma face sa ma urasc.
Ceva sfaturi ca sa pot sa scap de toate aceste probleme? Anul asta incep si eu liceul si vreau sa ma imprietensc cu lumea, nu mai vreau sa mai fie ca in gimnaziu: sa fiu retrasa si sa nu discut cu nimeni...

Bea și tu ceva, să vezi ce vorbăreață devii! Și mai scapi și de inhibiție.
Pe urmă ar trebui să meargă și fără. Așadar, ai putea încerca să ieși pe la ceva petreceri, preferabil împreună cu cineva cunoscut, nu singură!

Păi stai liniștită, personalitatea se formează oricum, deci asta e personalitatea ta, poate ești o fire mai retrasă. Aveam și eu emoții în liceu când trebuia să citesc, pentru că eram frustrat din cauza colegilor care șoșoteau sau râdeau, iar eu nu mă puteam concentra pe text. Într-un liceu de 200 de elevi aveam 3-4 băieți cu care vorbeam, ăsta a fost cercul meu timp de 4 ani. La început a fost greu, nu aveam cu cine vorbi, după câteva săptămâni am început să-mi fac și eu prietenii.
Nu te mai gândi ce ar putea crede lumea despre tine, și când zic lumea, probabil asta include colegii tăi. Se găsește cineva să-ți fie prieten și cu care să te înțelegi, stai liniștită. De obicei la început trebuie să ai grijă ce prieteni alegi pentru ca mai târziu nu vrei să ai surprize. Dar cum ziceam, te împrietenești indirect după un timp. Poate chiar cu colega/colegul de bancă. Mamă ce-mi mai plăcea să îmi aleg colegi cu care să pot vorbi în timpul orelor când mă plictiseam.

Încercă să devi mai nesimțită! Atunci devi și populară că în zilele noastre la licee nu cei cuminți și deștepți sunt populați, ci cei cu tupeu si nesimțiți.

As vrea sa scap de timiditate si fara sa ma imbat

Ideea e ca nu ma gandesc la ce zice lumea despre mine. Ma simt eu ciudat sa fiu retrasa tot timpul, si de asta mi-as dori sa ma schimb. Adica nu vreau o schimbare mare, doar sa fiu mai comunicativa si sa stiu si eu sa zic 2-3 glume...dar sper ca din toamna sa incep si eu sa discut cu lumea. Pana acum, am dat de persoane cu care nu aveam ce discuta si poate si asta e o cauza...

E o idee buna, voi incerca sa o pun in aplicare.

Nu imi pasa popularitatea, vreau doar sa ma simt si eu ok cu prietenii si sa socializez.
Trebuie sa recunosc, am prea mult bun-simt, stii vreo modalitate cum as putea mai scap din el, nu mult, sa nu para ca sunt hatera

Nu trebuie să te îmbeți! Nici nu îți recomand așa ceva. E suficient un păhărel, doar cât să scapi de „frână". Și asta doar la început! urmează ca în scurt timp să poți vorbi cu oricine fără „ajutor" extern.
Sau, dacă te temi de alcool, mergi la un psiholog. Te poate ajuta ceva mai bine decât toți cei de aici.

E si asta o idee.

Shoturi, iei unul din ăsta deja după aia o să ai chef de râs, o să scapi de timiditate pentru că nu te mai gândești atunci, mai ales dacă ești cu un cerc de prieteni și iau toți. Dar cam mică. În rest ce să zic... eu am fost timid și retras până pe la 17 ani, după aia am început să fiu mai rău și a dispărut timiditatea. Am incercat și eu să urmez sfaturi din cărți din astea gen cum să vorbești cu o fată. dar degeaba îmi făceam eu replici în minte că atunci când începea să-mi bată inima oricum mă pierdeam. Totuși numai prima dată, după 5-10 minute mă acomodam. Sincer timiditatea asta e și de la prea mult entuziasm, percepem unele momente normale sau banale ca fiind puncte culminante. Sincer când o să te plictisești atât de tare încât să ai stare generală plictiseala zi de zi și să fii mereu indiferentă, atunci sigur nu o să mai ai nici emoții.