Am nevoie de ajutor. De ceva vreme, nu mai am chef sa fac absolut nimic. Pur si simplu, nu ma m-ai intereseaza nimic. In astea trei zile libere nu am facut nimic. Nu am invatat nimic pentru teze. Nu am citit nimic. Nu am mai desenat nimic. Am incercat sa cant la chitara, dar nu m-am putut concentra nici macar cinci minute. Azi pana la ora 2 m-am simtit asa de obosita, desi am baut niste cafea(nici cafeaua n-am avut chef s-o termin). Nu inteleg de ce mi se intampla asta chiar acum, in sezonul tezelor. Nu am lipsa de calciu, magneziu etc. ca iau in fiecare zi vitamine, si nici deshidratata nu sunt. Chiar nu stiu ce mi se intampla. Nimic din viata mea nu s-a schimbat: din clasa intai am fost o singuratica ciudata care nu a reusit sa se integreze (acum sunt in a 9 a). Am un singur prieten, baiat, ne intelegem din clasa a cincea. Insa tot ceea ce facem noi impreuna sunt glume ciudate pe care numai noi le intelegem. Atat. Ne distram, dar el nu stie nimic "deep" despre mine si nici eu despre el. In fine, nici nu stiu daca i-as zice lui sau oricarui baiat ceva personal despre mine, pentru ca mi-e frica ca m-as putea indragosti de el. O da! Mi-e frica sa ma indragostesc, dar plang dupa iubire in fiecare seara. Dar asta nu e ceva nou. Intr-adevar, pana in clasa a opta nu aveam sentimente, si ma durea in cot de ce credeau colegii mei despre mine. Chiar timp de doi ani am avut o prietena cu care mi-am petrecut tot timpul, dar m-o durut in *** de ea. Din a opta nu mai vorbesc cu ea, am parasit-o, ca sa zic asa (asta cu un motiv, era o mincinoasa. Mintea in continuu, dar se pare ca ea chiar a tinut la mine). In fine, dupa ce am parasit-o pe copila aia mi-am dat seama ca mama karma o sa ma bata la posterior. S-a intamplat. Micuta de mine a inceput sa aiba sentimente?!? Aveam in a opta un coleg care asculta rock din acelasi deceniu ca si mine! (Bine, el asculta Black Sabbath si eu ascultam Pink Floyd, dar tot era ceva, sa ai un coleg 'roacar'). In fine in fine. Cu baiatul asta m-am inteles super un timp. Am dansat cu el aproape toata seara la banchet, si la final?! L-am imbratisat?! Si a fost o imbratisare foarte calda?!? Mai calda decat de obicei?! ok ok, s-a terminat banchetul. Si peste cateva saptamani, am facut o greseala imensa: am stat sa vorbesc cu el pana seara tarziu. Si pe la trei noaptea, dupa ce ne-am trimis unul altuia lenny face-uri (romantic af), i-am zis rahaturi deep despre mine. Prima oara cand am facut asta. Bam. Si dupa asta, aproape ca m-am indragostit de el. Adica, dupa ce o inceput scoala, tot ma gandeam ca o sa merg la el in clasa (acum suntem la profile diferite *ce trist vai vai acasa TV live) si o sa-l imbratisez?!?! Whaaat?! Dar am realizat ca pe el nu l-a interesat absolut deloc de mine. A avut exact aceeasi atitudine pe care am avut-o cu fata pe care am mentionat-o inaintea povestii astea de "dragoste". N-am fost surprinsa, m-am asteptat la asa ceva. Poate am plans putin, dar am trecut peste. Treaba asta nu mi-a afectat cu nimic activitatea zilnica.

Si acum? Nu inteleg ce mi s-a intamplat, de ce nu mai vreau sa fac nimic. Poate singurul lucru nou in viata mea a fost un baiat din alta clasa, care tot venea in clasa mea in pauze si se punea langa mine (initial statea in fata mea, apoi s-a mutat la mine in banca) si imi tot scria pe Facebook chestii (in weekend chiar imi scria mesaje de buna dimineata). Vai, ce dragut. Pacat de el. Eu chiar sper sa nu-i placa de mine, ca l-am cam respins. L-am indepartat de mine. Nu i-am mai raspuns la mesaje asa frumos, nu vorbeam cu el cand venea in clasa mea in pauza. Si vad ca si el se indeparteaza de mine #good. N-am timp de baieti si drame. Si NU el e motivul pentru care eu stau pe TPU si scriu rahaturi edgy.

Chiar nu stiu de ce am scris toata chestia asta, nu prea conteaza. Tot ceea ce vreau eu sa stiu e cum sa scap de starea asta. Nu vreau sa-i zic depresie, desi simt ca si cum nimic nu se va schimba in viata mea (si ma afecteaza pentru un motiv necunoscut), ma urasc (din nou, chiar inainte de faza asta de adolescent miop parca mi-as fi recapatat increderea in sine si dragostea pentru persoana mea. Eu ma urasc de prin a cincea, dar niciodata nu m-a afectat -pana acum-) si chiar nu mai am chef de nimic, inclusiv de chestiile dragute pe care ma bucuram pana acum sa le fac. A disparut toata motivatia din mine. Nici albumele nu vreau sa le mai ascult pana la final. Parca nici muzica mea nu o mai simt (si nu vreau sa merg la muzica de emolai si sa-'mi tai venele, multumesc frumos).

Va rog ziceti-mi ce sa fac ca am teze si, fata de profesor fiind, nu pot lua note mici! (Poate sa nu mai scriu eseuri emo pe TPU, Doamne ce-am ajuns)
p.s. Nu ma luati la misto se poate si mai rau.

Multi oameni au starea asta la un moment dat. Eu cred ca e pur si simplu dorinta de,, nou,, si plicisirea de viata de zi cu zi...Incearca sa schimbi ceva in viata ta...Ti-am dat un raspuns scurt si la obiect dar sper ca te-am ajutat

Vrăjii-gemene,
vrăjii-gemene (sunt într-o situaţie asemănătoare)
nu prea ştiu, man, vezi şi tu un film piratat relativ motivational, mai ieşi pe afară, fă ceva ce n-ai mai făcut
mai bine ar fi să vorbeşti cu un bff care ştie deja chestii deep despre tine, dar nu cred că ai *empatie -5pct*
sau vorbeşte cu stăinii, e aproape la fel
sper ca ajută
*hugs you*

De ce îţi faci atâtea griji din nimic? Presupun că ai unde dormi, ai ce mânca, faci o şcoală... plus de asta eşti coerentă în gândire, fără greşeli în scris, ai gusturi foarte bune şi nici simţul penibilului nu-ţi lipseşte; calităţi destul de rare, la 14-15 ani le dai peste nas multor oameni de vârstă triplă. De ce te urăşti?

De ce ma urasc? Hm... sunt sigura ca daca ai vedea modul in care ma comport cand sunt in public, ai spune ca sunt retardata. Nu stiu ce se intampla cu mine cand ma aflu langa alte persoane. Spun numai lucruri tampite, si de multe ori nici nu ma gandesc inainte de a zice ceva. Odata i-am spus unui coleg *voce artistica* "Razvan, da cu capul de tavan, invelit in celofan". Crezi ca o persoana normala spune asa ceva? *ofteaza. Altadata mi-am intrebat niste colegi daca vor sa cantam colinde heavy metal, si-am incepul sa cant 'Deschide usa crestine' cu o voce din-aia distrusa si ragusita, parca eram un caine turbat. Nimeni nu a ras. Uneori cand joc baschet incep sa tip dupa minge.
Serios, nu stiu ce se intampla cu mine cand ma aflu printre oameni. Sunt o persoana complet diferita. Daca m-as exprima la fel de bine cand vorbesc ca si-n scris, viata mea ar fi mai misto, si poate poate as avea si eu mai multi prieteni. *muzica de la finalul unei telenovele turcesti.

*hugs back*
O, vai. Drama, drama, acum pe TpU TV™. Acum, ca tot am chef sa ma plang de viata mea grea de Adolescent™, nu prea as vrea sa vorbesc cu strainii, deoarece ultima data cand am facut asta (acum doi ani) erau niste fete din alea rele, de la o scoala de cartier, care o inceput sa-si bata joc de mine...(bullying). M-au si filmat in timp ce faceau asta . La final m-a pus una sa-i cer scuze, in genunchi, dar am fugit ca un pussy spre casuta si m-am ascuns la mine in patut.
*drama se termina*.

O, vai, nu stiu cum sa-ti raspund! Iti multumesc foarte mult ca ai stat sa-mi analizezi asa de atent discursul de Copil Distrus™, si sper ca nu ti-ai petrecut prea mult timp cu gandurile mele disperate.
Mersi mersi mult de raspuns! O sa incerc sa ma tin departe de dragoste, dar *printre suspinete* exista niste melodii asa de dragute de dragoste. Mai ales baietii din Beatles, au niste piese asa de frumoase, o vai *suspina si mai mult*. Cel mai mare vis al meu e sa dansez cu un baiat pe muzica lor *incepe sa planga*. Ai auzit In My Life? Solo-ul de pian e asa de frumos, de pur, de superb, de magnific, de vai trebuie sa ma opresc partea asta a fost asa de girly si de oribila, imi pare rau. (totusi, ce diferenta e intre piesa pe care mi-ai trimis-o tu si piesa despre care ti-am scis eu. Ar trebui sa se faca un documentar, intitulat: "Boboaca virgina vs. Rockerul tradat in dragoste".)
Dumnezeule, ce e cu atitudinea mea din timpul zilei. Imi pare rau daca reply-ul meu e prea copilaros sau asa ceva. Probabil ca o sa dau o fuga pana la consilierul nostru scolar, ca poate ii mai bine sa-i zic ei ce probleme de copchil am decat sa-i bat pe altii la cap pe TPU.

In fine in fine, sa ai o zi faina! Pa Pa! Mersi de raspuns!

"sper ca nu ti-ai petrecut prea mult timp cu gandurile mele disperate."

Ba da.Si sa le citesc, sa le inteleg si sa mi le scriu pe ale mele
Dar imi face o placere deosebita chestia asta atunci cand dau de intrebari pe TPU care imi plac si mereu incerc sa dau un raspuns complex, nu ca toti ceilalti care iti scriu 3 surcele,"hai ca o sa fie bine, funda?", stii?
Adica dupa atatea intreabari de **** care mai mult ma enerveaza si ii toc pe toti; apare o intreabre adevarata, bine construita, s-a.m.d., de asemenea raspunsul va fi unul dedicat in totalitate.

Asa ca mi-a facut placere.

Si stai linistita cu atitudinea pe care o ai fata de oameni.Toti o avem.Toti ne schimbam asa radical la varsta asta.
Si eu nu ma pot abtine cand sunt cu oamenii si incep sa spun chestii tampite, dar care sunt nesemnificative.Pentru ca si ei, la randul lor, fac acelasi lucru.

Sa ai de asemenea o zi buna si o viata ferita de blestemul asta de depresie, ca odata ce ii simti gustul, cu greu te mai departezi de el.

Buna!
Sfatul meu psihologic:
-invinge orice forma de emotie negativa, de teama!
-refuzul de a ierta implica in mod necesar povara timpului psihologic.
-prezentul este tot ce vei avea vreodata.
-viata ta, este in aceste moment.
-viitorul este o replica a trecutului.
-cand mintea ta este impovarata de trecut, traiesti aceleasi lucruri.
-calitatea constiintei din prezent da forma viitorului, care nu poate fi trait decat in clipa de acum.
-identifica-te cu mintea, observa gandul, nu-l analiza!
-asculta linistea din spatele oricarui sunet!
-observa cromatica, nu interpreta!
-modifica-ti gandul, sau accepta-l!
-modifica-ti starea, sau accepta starea!
-simte corpul tau interior, scufunda-te in iluminare!
-traieste clipa de acum, prezentul etern, profund!
-nu exista salvare in timp, nu te poti elibera in viitor de problema ta.
-prezenta in clipa de acum este cheia libertatii.
-nu poti fii liber decat acum.
-anumite lucruri din trecut n-au mers asa cum ai dorit.
-iti manifesti o putere sa mergi mai departe, de ce s-a intamplat in trecut.
-te impotrivesti lucruriilor care exista deja.
-speranta te concentreaza pe viitor, neaga prezentul, neaga fericirea ta.
-situatia ta de viata exista in timp.
-viata ta exista acum.
-situatia ta de viata este o constructie a mintii.
-viata ta este reala.
Ideologii personale.Aleg sa renunt la depresie/ingrijorare/teama/dezamagire pentru ca:
-apare in urma constientizarii a unui lucru gresit.
-este rezultatul prejudecatiilor.
-sunt trist pentru ca sunt intr-o stare de regret.
-am o mare neplacere si suferinta.
-am o minte impovarata cu impotrivire.
-sufletul meu este incatusat, in suferinta, in judecata pacatului.
-am de ce sa ma ingrijorez.
-am o stare de depresie.
-sunt captat in necuratie si suprare.
-sunt singur impotriva cerului.
-sunt nefericit si neimpacat.
-sufletul nu s-a detajat de trecut si de viitor.
Ideologii personale.Aleg fericirea, consta in urmatoarele idei:
-fac ceea ce imi consoleaza binele.
-fac ceea ce ma bucura pe o perioada lunga de timp.
-fac totul profund, din inima, nu din minte.
-renunt la orice modalitate de pacat.
-pot cu adevarat sa ma identific cu mintea.
-vreau sa il pot contempla pe Isus Hristos, regele sfintiilor si al ingeriilor, in purificare, slava si in gloria pentru eternitate.
-sunt impacat cu trecutul, m-am iertat.
-traiesc curat prezentul.
-prezentul etern imi da bucurie.
-ma pot bucura de clipa de acum.
-nu mai am de ce sa imi fac griji.
-simt sanatatea si viata din mine.
-am o minte iluminata, purificata.
-de astazi(data), mi-am schimbat viata radical.
-ma detasez de pacat, de ce nu-mi aduce fericirea si pacea.
-confer o viata noua.
-nu ma mai intereseaza ce mi-a placut candva.
-imi consolidez sanatatea si bucuria.
Iti doresc toate aceste acumulari psihologice facute de mine, sa le contemplezi!