Am nevoie de părera voastră! 
Este vorba despre PRIETENIE... Mhm, păi să încep cu începutul :
Povestea mea începe acum 14 ani. Cand aveam 6 părinții mei au plecat în Spania pentru a-mi asigura un viitor mai bun, bla, bla, bla : *mai scurtăm un pic povestea *
Aveam și eu o prietenă, de când eram mică pentru că mamele noastre, la rândul lor, au foste și ele prietene. Prietena mea se numea Alexandra. Eram nedespărțite. Dar în grupa pregătitoare sau grupa mare s-a mutat întrun alt oraș.
Mă obișnuisem... venea în fiecare weekend și în vacanțe.
Oricum îmi făcusem și alte prietene, dinte care una " foarte de treabă " care era în acceiași clasă cu mine. Ne înțelegeam tare bine, nu puteam să stăm nici măcar o zi fără să vorbim .
Problemele au început de când trecuseră 5-6 ani de când devenisem B.F.F.
Ioana era mereu geloasă pe mine și pe Alexandra, Ioana nevrând să devină prietenă cu Alex.
Era tare supărăcioasă... și începea să mă facă cum îi venea ei la gură! Eu nu o jignisem niciodată. :/ Nu putea să priceapă că ele 2 sunt la fel de importante pentru mine!
Până la urmă am renunțat la Alexandra, pentru ea!
Apoi am regretat, i-a luat ceva Alexandrei să mă ierte, dar totuși a făcut-o.
M-am depărtat de Ioana... Tot timpul se certa cu mine, mă înjura, din pricina faptului că ei nu îi dau suficientă atenție.
Dar tot mă considera B.F.F.
În fine, sper să nu vă plictisesc .
Anul trecut și-a făcut alte prietene, stătea DOAR cu ele.
Nu eram absolut deloc supărată. Dar tot era supărată că mă văd cu Alex o zi pe la 2 săptămâni .
De când ne-am cunoscut s-a schimbat foarte mult. Eu nu mai însemnam nimic pentru ea, doar voia să mă vadă fără prieteni și singură. ( deși ea nu susține asta, eu tot cred asta ).
Numai era de încredere, multe incidente mi-au confirmat asta.
Deci eram cam singurică... Ele 2 s-au certat rău.
Mereu Ioana îmi zicea să mă cert și eu cu ea, că nu-i bună de nimic și să îi transmit diferte mesaje din partea ei.
Mă săturasem! Eram ca un fel de sclavă pentru ea : doar îmi cerea temele și mă folosea.
Când ii zic aceste lucruri ea :
"- Nu, nu, cum să iti fac asa ceva? "
În prezent suntem certate. De multe ori ne-am certat, și a doua zi ne împăcam .
MULȚUMESC CĂ AȚI CITIT TOT!
Întrebarea mea este :
Ce părere aveți voi? Trebuie să mai am încredere în ea?
P.S : Nu mai am altă prietenă din școală în afară de ea. :/
Mulțumesc anticipat!
Buna,ti-am citit povestea si din cate am inteles Ioana nu este o prietena prea buna, deci, dupa parerea mea, nu cred ca ar mai trebui sa faci totul pentru ea atata timp cat ea se poarta asa.Pana la urma o prietenie trebuie sa fie reciproca. Si, cu privire la faptul ca nu prea ai prietene, stai calma ca prieteni ai tot timpul sa iti faci
dar adevaratele prietenii se construiesc foarte greu. Sper ca te-aam ajutat
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Wow... ce poveste lunga
) parerea mea? Mai bine ai incredere intr-un caine decat in prieteni )
Răspunde
Sunt eu singurul care a ramas prost cand am citit am 6 parinti? sper ca nu.
referitor la intrebare. prietenii exista doar pentru copii. din clasa a 8, liceu, se duc prietenii. raman doar cu.rvele cu 2 fete ( fie baieti sau fete). prietenii in ziua de azi inseamna oameni cu care iesi afara cand te plictisesti in casa, ca la greu nu e nici dracu sa te ajute sau macar sa iti fie aproape.
S-a referit ca avea 6 ani si a uitat virgula de acolo: Cand aveam 6 "," parintii mei...
Mi-am dat seama. de aia era si amuzant, pare altecva daca nu citesti calumea
Deci, ce conteaza daca ea e singura prietena din scoala? Important e sa fie PRIETENA. Daca se comporta asa cu tine, nu e nici PRIETENA si in niciun caz BFF. Eu zic sa fiti un fel de prietene mai indepartate. Doar colege. Si eu am avut un "BFF" care tot timpul ma supara, sa fac ce vrea ea si chestii de genu'... Vorbeste cu ea mai rar, iar daca incepe sa faca urat, spune-i adevarul si ignor-o!
Sper ca te-am ajutat! :***
Am uitat să pun virgulă.
Și în plus este și articulat, deci era de înțeles. 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
