Coane, mereu sau de cele mai multe ori, tot ceea ce este considerat "ciudat", diferit, neobisnuit va avea o sansa destul de ridicata, pentru a fi izolat. Suntem oameni si avem tendinta de a respinge "altceva", dar e un lucru bun, uneori. In momentul in care incerci sa te sinucizi, iar cei din jur te parasesc, pentru ca: "nu e normal si esti un ciudat", actul tau, a functionat asemenea unui filtru si a eleminat persoanele care nu aveau ce sa caute in viata ta. (parerea mea)
Majoritatea nu vad asta si se deprima si mai tare, dar cei care decid sa nu mai incerce si sa isi refaca viata de la 0 au primit un impuls destul de bun/au mai scapat de un balastru. (mai sunt si astfel de cazuri)
Sunt la randul meu o persoana depresiva, complexata, plina de frustrari, care vede lumea in cele mai splendide si variate (da, asta am vrut sa scriu) nuante de gri intunecat si am avut la randul meu propriile tentative de suicid (nu cele mai reusite din moment ce am tastat asta). Motivele sunt diverse, iar uneori, dragostea nu te ajuta sa te simti mai bine sau sa iesi din starea "jalnica", omniprezenta pe care o ai. (prima data am scris ceva mai frumos si mai "dulce", dar cumva mi s-a inchis Opera si am zis sa scriu ceea ce simt...)
Am observat ca sportul si interactiunea sociala te ajuta, precum si impartasitul sentimentelor unei persoane neutre (de preferinta un psiholog) sau apropiate. (cam asta ar fi necesar, pentru a ameliora/vindeca depresia...zic si eu)
Eu privesc depresia aidoma unui organism vi:, creste, evolueaza, se adapteaza. Cu cat te lasi mai mult cuprins de ea, cu atat iti va fi mai greu sa te eliberezi de stransoarea sa ucigatoare.
Poate nu am cel mai bun mod de imi exprima ideile, nu acum, insa ideea pe care vreau sa o transmit suna cam asa: Lupta cu ea, nu te complace in situatia asta. (eu asa am facut si am ajuns sa ma intreb de ce cotinui sa fac umbra pamantului...)
Recititi intrebarea lui Dan si incercati sa ii urmati exemplul. (e greu, dar la final vei fi mai putin trist decat esti acum)
"Dacă nu urli înseamnă că nu te doare" - da, suna bine, dar sunt multi cei care urla "in inteorior" si nu vor sa ii impovareze pe ceilalti cu siferinta lor. (majoritatea se schimba, dar daca nu observi si nu ii intrebi, nu iti vor spune si vor ajunge cazurile de la tv: "Avea o viata implinita, nu stim de ce s-a sinucis.")
Totusi, o chestie, legata de dragoste. Majoritatea zic replica: "Vei gasi pe cineva", asta inseamna ca trebuie sa cauti, sa incerci, nu iti pica nimeni din cer, crede-ma. (eu am reusit, nu pentru mult, dar am reusit, in momentul in care am incercat. AI tendinta de a te descuraja, dar incearca sa prinzi un exces de zel si "da-i bice", chit ca te refuza, toti ne lovim de refuzuri in viata, asta nu e cu nimic mai deosebit)
"Dacă scopul principal al sinuciderii a fost cel de a atrage atenția atunci această decizia a fost una dintre cele mai proaste fiindcă era mult mai bine ca acea persoană sa discute cu cineva despre asta înainte să încerce așa ceva?"-poate numai asa a reusit sa isi faca curaj sa deschida subiectul sau sa atraga atentia celor carora voia sa le spuna.
"Referitor la depresie. Eu am ajuns la concluzia fratelui meu, cum că, ca să fii fericit trebuie să fii împăcat cu tine însuți, să ai un echilibru interior." - in viziunea mea, una o produce si pe cealalta, deci nu poti sa fii fericit fara echilibru, la fel cum nu ai un echilibru fara fericire.
Totusi, am aberat suficent si degeaba, dar in viata asta e important sa incerci si sa nu te ramai la pamant dupa ce ai fost atins de o furtuna.
Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Persoana in cauza trebuie sa fuga de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.
Din punctul meu persoanele care au avut o tentativa de sinucidere ar trebui sa fie apreciate nici decum excluse, nu vreau sa intru in detalii, nu vreau sa incurajez asta, dar pot spune ca le inteleg, in ciuda faptului ca nu sunt una din ele.
Danyele, nu ne putem gandi la sinucidere, asa, bazat pe o nesiguranta.prima oara ar trebui sa infrunti situatia apoi daca nu e bine exista intotdeauna o solutie.
Majoritatea sinucigasilor sunt datorita iubirii.Eu am inteles bine prin ce treciasa ca iti spun sa inlaturi lucrurile negative si sa le ti strans la piept pe cele pozitive.Vei avea o prietena