Buna,Tpu.Am o mare problema.Tot timpul sunt frustrata, suparata.De cele mai multe ori daca mi se spune ceva,raspund foarte urat(chiar si neintentionand sa spun cuvinte jignitoare, o fac) si ma cert foarte des cu mama.Problema este ca orice as face, pentru ea nimic nu e bine niciodata.Se comporta foarte urat cu mine si incet incet simt ca o urasc.De multe ori imi vine sa imi fac bagajul si sa plec pur si simplu.Dar ma opreste gandul ca pana la urma am doar 16 ani si ce as putea sa fac singura,fara ajutorul parintilor. Tata este tot timpul plecat,de aceea majoritatea timpului il petrec cu mama si cu bunica, impreuna cu sora mea mai mica.Nu stiu ce sa ma fac, simt ca innebunesc.Intr-un fel este si vina mamei,nu ma lasa sa ies nicaieri imi spune ca am timp sa merg cand o sa fiu pe banii mei. Vorbeste urat, tipa la mine.Si,bineinteles ca la fel fac si eu, chiar si fara intentie.Stiu ca nu e bine sa ma cert cu ea.Dar ce as putea sa fac? Sfaturi va rog... Fundita :X
Buna, Renata! Uite, dupa ce mi-ai raspuns tu la intrebarea mea, iti raspun si eu la intrebarea ta
! Imi pare foarte rau ca in ultima vreme se vorbeste foarte mult de conflictul dintre generatii. Ai zis ca atunci cand mama ta tipa si vorbeste urat cu tine, procedezi la fel. Crezi ca vei ajunge la ceva bun? Sfatul meu e sa vorbesti foarte serios cu ea si sa ii spui ca te deranjeaza, te doare si te face sa suferi faptul ca te jigneste, ca nu ai o relatie buna cu ea. Daca tu vei avea o discutie cu ea, pe un ton civilizat, respectuos si plin de afectiune, cu siguranta mama ta va intelege si usor, usor isi va schimba in bine atitudinea fata de tine. Referitor la ce ai spusca incet, incet o urasti, eu cred ca este doar o vorba spusa la suparare, nervi, furie. Orice-ar face, mama tot mama ramane! Ai spus ca vrei sa urmezi frumoasa meserie de psiholog. Sfatul meu este sa incepi sa te informezi in acest sens si ai sa vezi ca descoperi, in psihologie, multe lucruri interesante care iti vor fi de folos si care te vor ajuta sa depasesti aceste momente! Referitor la suparare, frustrare. Gandeste-te ca viata este doar una, este scurta si trebuie traita la maxim. Nu avem timp sa fim suparati. Trebuie sa fim mereu optimisti si sa multumim Bunului Dumnezeu pentru tot ce avem! (ca suntem sanatosi, ca avem parintii in viata, ca suntem inconjurati de persoane care ne iubesc si ne respecta etc)! Daca vrei sa continuam sa vorbim, id-ul meu este: andrey_florinash si mi-ar face placere sa ne mai cerem sfaturi reciproc. Iti doresc mult succes, sper ca raspunsul meu te-a ajutat si astept sa contactezi!
fundita?:*
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Uite...chiar te inteleg. Te inteleg pentru ca am trecut prin asta destul de mult timp. Si eu eram aproape mereu nervoasa, ma certam cu oricine si voiam sa plec departe, departe. Din pacate eu nu am gasit o solutie, pentru ca nu exista solutii standard.Totusi, cu timpul am trecut peste asta si acum sunt mult mai relaxata(19 ani). Deci..nu te pot ajuta cu sfaturi...te pot ajuta vorbind cu tine, daca asta te face sa te simti mai bine.
Răspunde
Incearca sa-ti imaginezi viata ca fiind o singura oportunitate de a vedea si a asculta ceea ce-ti place.Si eu sunt cateodata asa dar ma calmez razand sau ascultand muzica ce-mi place.Viata o traiesti doar o data si traieste-o cat sa nu regreti la sfarsitul ei. Daca mama ta este mai rea incearca sa o calmezi sa vorbesti fata in fata cu ea si sa-i spui ca tu o iubesti mai mult decat pe tine (si sigur este asa chiar daca spui ca s-ar putea sa o urasti).Cel mai bine face vorba.Incearca orice sa o faci mai buna. Explica-i de ce ca tine si nu ca ea. Sper sa reusesti.
Probabil mama ta e mult mai stresata decat tine si la mine e la fel vine mama de la servici plina de nervi si se descarca pe mine, ii vorbesc frumos, o ajut prin casa, o intreb ce a facut la munca si apoi isi revine dupa ce imi zice cine a suparat-o sau de ce e nervoasa. Cred ca asa ar trebui sa faci si u sa afli de ce este suparata mama ta, sigur nu esti tu problema, sa discuti cu ea, sa o sprijini chiar.
Alta varianta ar fi ca incearca sa iti ofere o anumita forma de educatie, adica sa te tina din scurt sa fie dura cu tine si sa iti imprime anumite tipare, am prieteni ai caror parinti se comporta in felu asta. Tzipa la ei, au ora de culcare stabilita, ora de masa, nu ii lasa afara decat pana la 8 seara . Ii este frica ca daca o sa iti ingaduie prea multe o sa o iei pe cai gresite cum se intampla de altfel. Spune-i sa aiba mai multa incredere in tine, castigai increderea altfel spus.
Multumesc foarte mult pentru raspuns.Am sa te bag in lista, si bineinteles vom pastra legatura.Multumesc inca o data, cred ca imi va face mult bine sa stau de vorba cu cineva despre subiectul asta!:*
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
