Singurul sfat pe care pot sa ti-l dau,deoarece am multi ani in spate in ale casatoriei,este sa stai de vorba doar cu el.
Nu are rost sa discuti cu parintii lui,deoarece pe ei nu poti sa le mai schimbi mentalitatea si te-ar percepe ca pe o dusmanca,in eventualitatea ca le-ai spune ce crezi despre ei.El, fiind baiatul lor, se considera dator sa-i ajute la greu, deoarece sunt parintii lui, iar pe tine te considera ca o fata intelegatoare si care nu trebuie sa se bage in problemele lor de familie.Aici este si putin orgoliu barbatesc,putina dependenta fata de sentimentele parintesti,putina independenta fata de cea cu care isi imparte viata.
Sfatul meu,ar fi considerat unul egoist poate,dar este sanatos pentru tine:incearca din veniturile tale,dar si din ale lui,sa pui deoparte cate ceva,fara stirea lui,sau sa-l convingi ca ar fi necesar sa strngeti niste bani pentru zile negre,pentru nunta,pentru un concediu,pentru mobila,pentru,pentru.Un cadru romantic,in care sa-i comunici aceste lucruri necesare intr-o viata in doi,poate te-ar ajuta mai mult la acest joc nevinovat.
Cu cat vei incerca sa-l faci sa se distanteze de ai lui,cu atat nu vei reusi nimic cu el,asa ca,putina strategie nu strica.
Iar cu ai lui,incearca sa nu mai tii legatura,ci doar daca este o urgenta,iar daca te suna ei,strictul necesar in conversatie si astfel vei avea mai putin de suferit. Poate in timp,poate dar nu cred,isi vor da seama ca fiul lor trebuie sa-si faca viata lui, din care pot face si ei parte, dar mai la distanta.
Tine cont, ca aceste sfaturi ti le da o femeie care are si ginere si nora, care a avut si ea socri(dar nu de genul asta si nu cu probleme de felul asta).
Hmmm... Da! E o mare problema! Ar trebui sa le spui verde in fata ce vrei sa spui! Dar si cu ceva diplomatie in voce (la inceput ca dupa aia poti sa urli ca ai de ce) ca chiar si eu stiu ca nu e bine sa te pui rau cu socrii dar vad ca mi-ai luat-o inainte :-D. Deci le spui cam asa: Cu tot respectul, voi cu ce ne-ati ajutat? Aaa... Asa e cu nimic. Apai noi de ce sa va ajutam?! Cand ne e rau, il chemati la voi ca sa il batjocoriti si cand ne e bine, profitati! Voi nu sunteti prietenii lui, ca sa pot spune "Prietenul la nevoie sa cunoaste" voi sunteti parintii lui! Si mai mare rusinea sa profitati de el si sa-i cereti bani acum ca are, daca voi inainte nu i-ati dat nici macar un leu! Mai intai sa dati si apoi sa cereti inapoi! Si iti dai seama ca asta o spune o fata de 12 ani. :-D Eu zic sa incerci pentru ca am inclinatii psihologice foarte mari si s-ar putea (Doamne Ajuta) sa mearga. Dar macar incearca ca doar... ce se mai poate intampla? (...mai rau de atat) Funda?
Daca el nu realizeaza ceea ce tu, deja, ti-ai dat seama, cred ca este cam baietelul mamei.Si nu vrea sa plece de langa ai lui.Va trebui sa stati de vorba serios, in legatura cu asta.Cu casatoria eu zic sa mai astepti. Daca acum se comporta asa iti dai seama cum va fi cu acte. Daca iti cere parfumuri, asta nu inseamna ca trebuia sa fiti si casatoriti.
Tu ar trebui sa le spui lui astea, nu lor, ca dupa te prinde-n ochi rai, si sa le spuna el, dar si pana la urma sunt parinti lui. nu-i poate lasa cat de rai ar fi fost.
Baffta!
Si cu chestia aia cu "zile negre" sigur nu voi reusi pentru ca el este cam "mana larga", mai ales in legatura cu ei X_x.Am incercat sa ma distantez de ai lui si chiar am facut-o, am sunat-o pe maica-sa pentru ca era tot un fel de "urgenta", era ziua lui si el mi-a zis sa o sun... Eu nu am vrut si i-am dat un sms, dupa care m-a sunat ea si mi-a zis de chestia aia cu parfumul (care nu e chiar o chestie asa grava doar ca faptul in sine m-a deranjat, nu pretul unui parfum sau altceva, Doamne fereste )) )
Si am incercat sa vorbesc si cu el despre asta, i-am zis si lui ce am postat prima data in intrebare, dar degeaba, zice ca mine si face ca el ))
Mie mi se pare normal sa oferi cadouri fiindca vrei tu si eu chiar voiam sa fac asta, in ciuda a ceea ce se intampla, dar acum nu prea ma incanta ideea pentru ca nu mi se pare normal sa ti se ceara sa faci cadouri ) ca eu nu sunt Mos Craciun... Repet: am discutat despre ce am zis in prima faza, in intrebare, despre ce sa mai discut?
Asta nu cred ca inseamna ca "am ales un caracter slab" imi pare rau sa te contrazic pentru ca nu cred ca mi s-ar fi potrivit un om cu "inima de piatra". Nu as avea nimic impotriva sentimentelor fata de parintii lui daca maica-sa, caci doar ea face chestiile astea, nu bag mana in foc ca nu ar fi si in capul lui taica-su, dar numai ea a vorbit, cerut... Si nu pot sa convoc "masa rotunda" pentru ca nu sunt sotia lui cu acte, nici macar in fata lui D-zeu.
Pai inca o problema: el nu vrea sa le spuna! )) El nu vede o problema, cum vad eu.
Totul este sa incerci!
Dar tare imi este teama,ca nu prea o sa faci casa buna cu el, daca nu vrea sa stati de vorba si sa va intelegi doar voi, asupra lucrurilor ce tin de o viata in doi.
Apoi, parintii sunt parinti si nu prea poti sa-i dai deoparte, mai ales daca el este si mai apropiat de ei.Se pare ca mai mult conteaza pentru el parintii lui, decat ceea ce aveti voi de realizat de acum in colo. Daca vrei sa ramaneti impreuna, stai de vorba ACUM cu el, ca sa nu-ti plangi de mila mai tarziu.Barbatii sunt orgoliosi si chiar daca gresesc cu ceva,nu vor sa recunoasca,nu vor sa se simta injositi ca nu pot sa-si ajute parintii,prietenii,pe cand sotiile, viata de famile, unii o pun pe treapta a treia.
Si te rog, nu mai folosi atatea iconite, ca sunt tare suparatoare ochiului.
Hm., spune-i ca este o problema daca nu pentru el pentru tine, si tu nu rezisti asa, sa fie barbat si sa ia o decizie in privinta cu asta!
Odata ce maicasa face ce vrea din el, si el stie ca te afecteaza pe tine cand el sta "pitit" si asculta ca un mielusel, da, are un caracter slab. cand ziceam de "masa rotunda" ma refeream la el cu tine, nu si parintii lui, si lasa-l pe dzeu in pace ca joaca poker, ce ai cu el.
" nu cred ca mi s-ar fi potrivit un om cu "inima de piatra", nu am zis sa iei unu care da cu pumnu in masa ca sa se faca auzit ca altfel nu poate sau stie, dar nici ca ala. in timp sa nu iti para rau daca devii tu barbatul in familia ta, stii tu "stalpul casei".
Eu as vrea totusi sa il despart de ai lui, daca ma gandesc mai bine imi placea cand erau certati, chiar daca pe atunci eram pacifista si voiam sa se impace. Credeti ca as putea face cumva sa fac asta? Am eu niste idei... Pentru inceput sa il fac sa se schimbe de pe retea cu ei, insa el e plecat si cu serviciul pe undeva pe langa zona in care e el nascut si unde stau parintii lui, de aici si apropierea asta.
Acum esti prea dura in gandire! De ce sa te pui rau cu ei, mai bine fi diplomata ca asa o sa ai mai mult de castigat.De despartit de parintii lui n-o sa-l desparti niciodata, asa cum nici tu nu ai face-o.
Mai bine fii fata desteapta si gandeste-te ce planuri ar trebui sa va faceti, ca sa-l aduci de partea casei voastre, de planurile de viitor, privind familia voastra.Sa-l faci sa fie constient, ca un ban pus deoparte va ajutasa duceti un trai mai bun, sa realizati ceva cu ei, sau chiar sa va simtiti bine intr-un concediu undeva unde nu ati fost, dar visati la acel loc.Si 100 roni pusi deoparte la un salariu, alti 100 la salariul viitor si uite asa nu o sa mai aiba de unde sa le dea si parintilor lui sau sa-i cheltuiasca aiurea.
Toti am fost tineri,(dar erau si alte vremuri)si am cheltuit aiurea, asa ca mai ascultati acum si de oamenii maturi.
Viata mea este asemanatoare cu a ta. Astfel de viitori socrii detin si eu, cu toate ca am invatat sa-i ignor. Ma doare pe mine insumi, desi inima logodnicului meu este si mai mult indurerata. Parintii lui au de toate, poate ca ti se pare ciudat, noua ne percep si chirie pentru locuinta unde stam cu ei (avand o casa P+1, noi stam la parter si ei la etaj), ne percep si cheltuieli daca atunci vor sa gateasca mai mult si sa ne dea si noua, cat si pentru un pachet de zahar de cativa euro centi ne cer bani, pentru ca nu accepta joburile pe care le avem si vor sa lucram asa cum au facut-o in tineretea lor de a fii muncitor intr-o fabrica, mereu comentarii si jigniri. Sunt mana intinsa celorlalti din familie, al meu e dat la o parte si totul li se ofera cu drag celorlalti frati pe care ii are si el este catalogat ca pe un strain. Ce sa le mai cerem?
Atat cat nu ii bagam in seama, ii lasam sa trancaneasca pentru ca stim ce avem deasupra noastra, noi mergem mai departe si ne straduim sa ne fie bine. Oricum mereu ma rog la Dumnezeu sa le lumineze mai mult mintea, pentru ca ceea ce fac acum, gresesc cu mult! Sper ca intr-o zi isi vor da seama de greselile facute cu noi, mai clar cu el...
Asa ca ceea ce ti-a spus Pietrean are multa dreptate.
Eu le trec cu ajutorul celui care ma iubeste, toata asta ceea ce fac ei pentru noi, m-a intarit mai mult pentru a nu pune suflet si sa nu ma amagesc de fiecare data.
Pai vezi tu, tocmai de aia i-am dat lui Pietrean funda, pentru ca mi se pare ca fiind cel mai intelept si mai adevarat sfat... Imi pare rau si pentru ceea ce ti se intampla tie, dar povestile difera un pic, sotul tau e constinet de ceea ce se intampla, voi aveti o tabara comuna, pe cand atitudinea persoanei cu care sunt eu ma face sa cred ca aberez, ca sunt nebuna ) tocmai de aceea am pus intrebarea aici, in primul si in primul rand sa vad daca si altii vad o problema, sa ma linistesc cu asta, dar culmea, am aflat ca el e "nebunul" pentru ca el nu vede nici o problema! Situatia asta incepe sa devina tragico-comica... )
In afara de " cauta altul", nu imi vine nimic in minte. oricum, mult noroc!
o sa ai nevoie
NU te-ai gandit ca nu vrea sa vada!? Ci face in asa fel ca totul e normal? El poate ca asa ignora situatia si vrea sa-ti arate prin acet mod sa o faci si tu. Banuiesc ca sunteti amandoi tineri in jurul varstei de 20 de ani, al meu este trecut de varsta de 40 de ani, in acest timp s-a lecuit cu mult... voi sunteti la inceput de drum. Oricum tot ce iti doresc tie, sa ignori vorbele parintilor lui. Si cu pusul deoparte, daca banii ii aveti la comun, poti pune deoparte putin cate putin.
Bafta!
Multumesc la fel! Daa, putin trecuti de 20... eu 23, el 24!
Bună.
Și este greu să gândești situația la rece?
Pa, pa.