anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Am vazut aici multe discutii despre sinucideri si cum acestia ar fi niste lasi. Eu as vrea sa va marturisesc ceva si sa va demonstrez ca nu e asa. In primul rand sinucigasul e demn pentru ca nu ii e rusine cu ceea ce este. Asa cum mie nu-mi va fi rusine sa spun ceea ce simteam atunci.Sunt noua pe aici sper sa nu deranjeze pe nimeni cu palavragelile mele.
Eu sunt primul sinucigas afon si mort in viata. De abia eu am fost lasa, pentru ca nu mi-am dus la capat telu l. Am mai pus aici recent o intrebare in care am trecut in linii mari viata mea. Sa le luam pe rand. Am 18 ani si pot sa spun ca uneori simt ca am ajuns la capatul puterilor, ca viata nu e pentru mine, ca eu nu pot sa fiu de aici, unde ceilalti sunt fericiti. Si continui sa merg asa ca o frunza moarta de timpuriu, sa ma perind si eu prin lume. Intotdeuna am fost complexata de aspectul meu fizic, mi s-a spus ca sunt urata(chiar daca cei dragi neaga lucrul asta) eu il stiu si il simt.Corpul e meu e pot sa zic perfect, chipul e problema. Nu am avut un prieten si toate acele mici bucurii ale adolescentei au trecut pe langa mine fara sa ma atinga. Cand sunt intrebata de diverse fete pe care le cunosc daca am avut prieten eu trebuie sa-mi rasucesc cutitul in rana, sa plec capul si sa spun cu zambetul pe fata si cu o durere imensa, Nu. Parintii mei se cearta incontinuu, tatal meu e un adevarat tiran. Mama mea e injosita mereu, acceptand batai si infidelitate din partea lui. Eu am stat mereu cu frica in san sa o apar pe mama sa nu fie batuta si sa nu ajunga la spital sau sa fie omorata.Am un frate de 9 ani care este singurul pentru care lupt. El ma oprit de multe ori de la tentativa mea de sinucidere. Pana aici totul negru. Asa am ajuns sa nu mai am sperante. Acesta e sinucigasul un om fara speranta, un,, inger cu aripi frante", un om in viata caruia nu mai ajunge niciun ecou. Imi aduc aminte ca atunci am incercat sa plang, sa uit, dar totul imi amintea de mediocritatea mea. Incercam sa ies cu colegii, prietenii la plimbare, padure, majorate. Dar eu ramaneam in afara lor pentru ca nu puuteam sa zambesc ca si ei liber, fara oprelisti. In spatele acelei sfortari de a zambi se afla o durere imensa. Intrebari de genul: de ce nu am o familie normala, de ce nu pot fi ca prietenele mele fericite cu cineva alaturi ramaneau fara raspuns si imi accentuau rana. Apoi a aparut din senin gandul suicidului. Eram obsedata de tairea venelor, dar cum am spus nu aveam curaj. Vroiam sa mor rapid si sigur, fara durere.Imi imaginam cum as arata moarta si plangeam singura, ma distrugeam lent. Vroiam sa lupt dar cand incercam ma izbeam de un vid, ma simteam tolerata si nu acceptata.Am avut langa mine o prietena foarte buna care m-a ajutat enorm si imaginea fratelui meu care ar ramane singur in aceasta lume in care traiesc eu, m-au oprit. Asa incet incet mi-am acceptat soarta. Acum nu ma simt bine dar cel putin ma gandesc ca sunt altii care sufera poate mai mult decat mine si incerc sa ii ajut. Unii ar spune ca vai, ai vrut sa te sinucizi, sa faci un pacat dar in acele momente nu mai conteaza absolt nimic.Propria durere acopera tot, nu ai cum sa scapi; caci suicidul e un adevarat labirint; nu e o lasitate sa fii sfarsit si sa decizi tu cand vrei sa sfarsesti; esti doar un om care are nevoie de cineva sau ceva care sa-l tie in viata.De acea as vrea sa iau din durerea tuturora care trec sau au trecut prin asta, sa stie ca nu sunt singuri. Si pentru ceilalti fericiti, apreciati ceea ce aveti.

Răspuns Câştigător
| AnneMarri a răspuns:

Uită-te la întrebarea mea: http://www.tpu.ro/......noastra-a/
Ţi se pare că eu am o viaţă fericită? Nu, dar cred că o să am în curând, o aştept cu bucurie. Am încredere că un lucru, cât de micuţ, se va schimba. Chiar dacă mi s-a întâmplat asta, niciodată nu m-am gândit la sinucidere. Viaţa este frumoasă, însă noi trebuie s-o ajutăm puţin, să se facă şi mai frumoasă. Dacă tu te vezi urâtă, n-ai încredere în tine, normal că nu ai cum să fii fericită. De ce nu încerci să te schimbi? Să te bucuri de ceea ce ai, cum ai zis şi tu, frăţiorul tău. Joacă-te cu el şi nu-l lăsa singur când are mare nevoie de tine! Bineînţeles că în viaţă nu sunt numai bucurii, dar nici numai nefericiri!
Iar răspunsul la întrebările tale: pentru că nu vrei! „Dacă vrei cu adevărat, poţi!". De ce nu te gândeşti la frăţiorul tău? De ce nu încerci să uiţi de toţi, dar nu să te gândeşti la sinucidere, ci să faci ceva ca să fii fericită? Să admiri florile, cerul, păsările, ce-ţi place ţie? Să nu crezi că eu zic asta pentru că nu ştiu cum e! Din întrebarea mea, ţi-am arătat că ştiu. Dar încerc să-mi fac o viaţă cât de cât normală, pentru că dacă eu nu vreau, n-o să se întâmple o minune.
Gândeşte-te aşa: tu dai cuiva un minunat cadou, şi îţi doreşti să-l îngrijeasă şi să-l folosescă cât mai multi timp, nu? Dar, cum te-ai simţi dacă acea persoană ar distruge acel cadou, nu l-ar preţui deloc? Aşa faci şi tu: ai primit un dar minunat de la Dumnezeu: VIAŢA, iar tu vrei să scapi de el, să-l distrugi?
P.S. pe lângă suferinţă, ne mai uneşte şi numele. :)

6 răspunsuri:
| fluturas a răspuns:

Te inteleghappy ai dreptate ...atunci cand vrei sa te sinucizi nimic nu mai conteaza, dar gandeste-te la cei care isi doresc sa mai traiasca si nu pot, viata poate ni se pare ceva banal, dar o clipa...in ultimul moment ce n-ai da sa mai traiesti o clipa
si suferinta ta,viata ta,iau ca pe o provocare,profita de ea, ia-o incat sa-ti fie in avantaj, gandeste-te ca trebuie sa treci peste, gandeste-te la cei care sufera mai mult, stii cum e dumnezeu iti da atat cat poti duce, daca viata asta o ai inseamna ca esti asa de puternica incat poti trece peste, sunt altii care au mai multe problemewinking

| unknown a răspuns:

Imi pare rau... pentru tine, din pacate nu pot face nimic mai mult decat sa spun ca imi pare rau.Nu imi prea pot imagina, bineinteles am avut si eu momente in care nu ma simteam prea bine, dar am trecut peste.Si totusi imi pastrez ideea, sa te sinucizi nu e niciodata o solutie doar fugi de probleme, de tot.Nu prea stiu ce sfat sa iti dau, doar sa astepti.
Dar aici pe TPU majoritatea celor care cer sfaturi cum sa se sinucida mai usor sunt doar copii care au dat putin de greu sau vor sa primeasca atentie, sau chiar daca au probleme, sinuciderea nu e niciodata o solutie, doar pleci de aici si ii lasi pe toti indurerati.

| crysty97 a răspuns:

Hey intotdeuna sinuciderea nu e o solutie pentru ca chiar si dincolo de moarte mai este ceva si nu iti fa griji pentru adolescenta ca cum ai spus chiar daca nu ai avut un preieten stai linistita ca cunosc sute de persoane chiar si mai mari ca tine care nu or avut un prieten sau prietena si crede-ma nu pierzi nimic asa ca nu ai de ce te plange aici si despre tatal tau e mai greu incerca sa iti protejezi familia si crede-ma daca te-ai fi sinucis nu cred ca iar pica bine fratelui tau sau mamei tale

| Nu a răspuns:

Duceti-va de aici cu prostiile voastre.

| DimmMonster a răspuns:

Pff, chiar îmi pare rău de tine.
Ştiu cum e sentimentu' de a te omor' lent
Da+ după mă gândesc, uni îşi dau rinichii pentru. nişte oamenii ca să le ofere o viaţă iar noi.
Am aceeaşi poveste la fel ca tine
A mea mai gravă!

| devilll a răspuns:

Cei care te critica pentru ce ai scris n-au cum sa inteleaga sa simta sau sa stie doar cel care a trait sau treieste asa ceva poate stii nu vad sinuciderea ca o lasitate de cativa ani ma tot gandesc in fiecare zi care este rostul meu in viata de ce oare mai traiesc si cat am sa mai traiesc, ma imaginez mort si chiar nu-mi pasa ce cred alti despre mine, in fiecare seara ma culc cu speranta sa nu ma mai trezesc dar se pare ca va mai trebui sa ma chinui ceva vreme...