Buna TPU as vrea un sfat de la voi am o problema
Problema mea e ca ma urasc pe mine
orice as face ma simt un nimic ori e vina mea ori vina celor din jur dar nu cred ca vina celor din jur pot spune ca sunt o fata norocoasa ca am dat de oameni buni care m-au incurajat si m-au ajutat iar eu tot asa ma simt
stiti nu vreau sa ma luati de o ciudata dar nu stiu daca mai sunteti si alti ca mine ca sa ma intelegeti nu as vrea sa fiti in locul meu pentru ca e rau
Stiti eu de fel sunt zambareata dar in sufletul meu e...
Incerc sa ma gandesc pozitiv nu arat nimanui ce am as vrea de la voi un sfat bun cum pot sa ma impac cu mine nu mai vreau sa ma mai simt un gunoi funda dau ^^
nu va pot descriee ce in sufletul meu
Te înţeleg, niciodată n-am lăsat să se vadă tristeţea pe chipul meu.Mereu am încercat să fiu pe placul tuturor, să fiu o fire optimistă dar nu m-a ajutat cu nimic.Mereu mă enerva faza când toţi se plângeau la mine dar eu, eu nu aveam cum să mă descarc. Având puţini prieteni nu ştiu dacă mă pot baza pe ei iar părinţii, nu mai zic.Important e să fii fericită în adevăratul sens al cuvântulu. Uită de tot şi de toate şi încearcă să te linişteşti.Îţi sunt alături dacă vrei să mai vorbeşti cu cineva.Toate cele bune, bye.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Te inteleg perfect si eu sunt acelasi gen de persoana, sunt mai pesimist de felul meu, si ma supar din orice.De exemplu daca merg intru-un club si se impinge unu in mine si se uita urat la mine mi se duce tot cheful de distractie.Nu prea inteleg cum te urasti pe tine... urasti cea ce faci? nu iti place cum arati? ceva de genu am fost si eu pana am citit undeva o chestie ca cica "Priveste mereu partea plina a paharului" adica nu te gandii la cele rele ci la toate cele bune ca daca nu mereu o sa stai stresata.De exemplu eu era sa raman corigent pe vara la chimie si eram stresat pentru ca eram in ultima saptamana de scoala si eu pe primul sem eram ramas cu 4 si in ultima saptamana aveam un 1 un 3 si un 5.Pana mi-am zis "asta e ce-o fi o fi nu mai stau stresat" si chiar a functionat am trecut cumva.Deci incearca sa iti gasesti un/o prietena/n de incredere care sa te inteleaga si nu te mai uri pe tine insuti. :*:*:*:* sa stii ca nimanui nu i-am mai povestit asta 
Răspunde
Noi semanam foarte mult din cate vad. exact genul acesta de problema am avut-o si eu,ma simteam data la o parte de toti,ma simteam, ca si cum nimeni nu ma vrea dar pana la urma mi-am dat seama ca sunt si eu o fiinta importanta cu sentimente, si trebuie sa fiu ascultata nu judecata.in cazul tau ca si al meu nu trebuie sa te simtu prost cum ai zis esti o persoana ca toate celelalte cu sentimente care vrea atentie de acea eu zuc ca tu ai nevoie de ceva atentie, de cineva care sa te inteleaga cu adevarat.de acea esti o fire zambareata asa sunt si eu deoarece in sufletul meu exista ca la fiecare suparari, de acea ma linistesc prin amuzament, prin trairea vietii in adevaratul sens al cuvantului.eu zic ca atunci cand esti suparat/suparata sa te gandesti la lucrurile care iti plac la locurile care te fac sa zambesti, latot ceea ce merita.trebuie sa te gandesti ca esti special/speciala. sper ca te-am ajutat te pup.
Va multumesc foarte mult pentru raspunsuri o sa incerc din toata inima sa ma gandesc numai la lucruri fromoase care sa ma inveseleasca nu-i voi da niciodata inapoi
si sperrr candva sa ma impac cu mine
Si funda nu stiu cui sa dau pentru ca toti meritati o funda ^^
Totul fizionomia
Personalitatea
mi-e greu sa iti descriu ce am in suflet... credeti-ma
imi vine sa plang des colegi ma vad cu lacrimi in ochii si nu inteleg ce am iar eu caut motive si le spun ca sunt racita sau imi iau un caiet si mi l pun in fata ochilor si plang caut locuri unde pot sa plang ca sa nu ma vada nimeni
pur si simplu ma apuca asa dintr-o odata si fara motiv
Am avut o trauma in copilarie si cum am reusit sa trec peste ea
+ ca sunt om bun stii se spune ca cei care sunt traumatizati vor fi rai iar eu nu sunt asa din contra m-a facut o persoana mai intelegatoare mai buna
ma intelegi? sunt si foarte sensibila daca cineva tipa la mine si ma jigneste incep sa plang
Ma hazardez cu un sfat; cred ca tii la imaginea ta publica sufocant de mult. Si probabil iti stabilesti ca daca ai atinge niste standarde, ai creste in ochii celorlalti. Altfel nu ai mai avea ura de sine daca nu ai avea termene de comparatie super inalte / exigente. Standardele acestea sunt plasmuirea noastra si ele devin si mai inalte/ intangibile atunci cand s-ar parea ca le prindem din urma. Ne sunt dusmani. In general problemele care ne macina SE APARA de deslusire/rezolvare, ma repet standardele dupa care te judeci cresc de la sine si nu-ti vor da niciodata ocazia sa le atingi. Vreau sa spun ca judecandu-te nu faci decat sa le dai putere. Si sfatul: uita-te in jur, sunt atatia indivizi demni de ras care nu-si fac procese de constiinta, ei nu pierd mai nimic prin asta, ba chiar sunt populari; daca ei isi permit sa faca orice idiotenie tu de ce nu ti-ai permite sa gresesti, sa nu fii perfecta, sa ai momente bune si momente mai ridicole. Asculta-ti nevoile si da-le curs, chiar haotic (esti mult prea cenzurata ca sa faci cine stie ce prapastie); asta n-o sa-ti rezolve problema, dar te vei simti mai degajata. Uitandu-te la alte postari, ai sa vezi ca in general lumea iti recomanda sa te linistesti
Deja mi se pare ca am luat-o pe camp, am arat, semanat si cules. Cer iertare si accept palme daca te-am lezat in vreun fel, am vorbit din ceea ce simt si gandesc eu. Asculta-ti nevoile si zile senine!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
