Salut! Păi încerci să vorbești mai mult cu oamenii. Esti timid față de ce anume? Ideal ar fi să faci exact acele activități care îți provoacă timiditatea, doar așa o să o învingi.
Maturitatea te va ajuta sa scapi cel putin 20% de timiditate, deoarece vei realiza oricum ai arata, orice ticuri fizice/morale ai avea cine sta bine, cine nu, nu.
Dar ce te va ajuta sa scapi mult de timiditate va fi o prima iubita/relatie serioasă .
Părerea mea personală și neatestată științific,e sa nu îți creezi un stres in plus: cum scap de timiditate? Încearcă să trăiești cu ea,sa o folosești,cum au menționat și colegii,vorbește cu oamenii,pentru inceput rar și puțin, într-o zi îți vei da seama că îi faci curte unei fete fara sa îți dai seama, nu trebuie să ieși pe scenă și să tii un discurs de doua ore, nu, puțin câte puțin mult succes îți dorim, hai că poți!
Ea, timiditatea cum să scape te tine, iar nu tu de ea.
Timiditatea uneori, nu totdeauna, este alt nume pentru ne asumarea repsponsabilității, frica de consecințe. Să îți asumi responsabilitatea consecințelor,
Frică de fete. Mă emoționează tare, că e frumoasă foc. O doresc, știu că o relație e plăcută, dar care e finalul, copii făcuți cu ea, responsabilități, griji, probleme, necazuri. De acestea mi-e frică.
O doresc tare de numai pot, dar dorința de a mă apropia de ea, de a-i face curte, de a-i spune două vorbe se ciocnește de frica de acest viitor, în loc să pot vorbi, mi se blochează mintea, sau încep să tremur, mi se face rău, mai bine nu. Concluzia, sunt timid, pur și simplu nu pot.
Cam asta e.
Nu pot să zic că ar fi fix asta, mie nu mi-e frică de viitor, ci de prezent. Se întâmplă de multe ori să pic în unele conversații și să nu știu ce să zic. Având unele idei preconcepute despre anumite lucruri, când lucrurile acelea sunt diferite sau nu rezonează măcar un pic cu ceea ce cred eu se produce timiditatea. Cam asta am înțeles eu dintr-un videoclip de pe Youtube și pot să zic că chiar așa este. Nu știu cum să mă comport, cum și ce să vorbesc sau ce să fac. Sunt într-o confuzie totală, mă simt de parcă aș fi un bătut în cap. Sunt conștient că este vina mea deoarece când puteam să vorbesc cu oamenii tăceam sau stăteam în casă. Timiditatea asta mă face să par prostănac și aerian. Chiar mă gândeam zilele trecute ce aș putea face, pot doar să mă arunc în gura lupului până voi învață să supraviețuiesc. Dacă dumneavoastră aveți alte sugestii chiar ar fi bine-venite. La sfârșitul lunii mai fac 18 ani, deci până acum nu știu ce am făcut, pur și simplu am pierdut timpul.
Eu personal m-am împrietenit cu niște oameni mai nebuni, și am prins și eu curaj. Nu nebuni în sens rău adică sunt politicoși, au note foarte bune la școală doar că sunt mai amuzanți și nu le este rușine să facă anumite lucruri cum ar fi să cânte manele în public sau să danseză în public.