De ceva timp ma aflu intr-o stare constanta de tristete. Nu am cu cine sa vorbesc despre asta din moment ce parintii mei nu vor intelege (credeti-ma, am incercat sa vorbesc cu ei de nenumarate ori) si nici prieteni multi nu am. Ies afara singura, imi petrec timpul singura, fac totul de una singura si din moment ce ma aflu in perioada adolescentei (16 ani) nu am habar cum sa trec peste acest sentiment de singuratate. Revenind la subiect, din moment ce am inceput sa ma simt asa, gandurile suicidale mi-au tot mers prin minte si ma gandisem sa ma tai pe maini, am facut-o, dupa aceea am luat un pumn de somnifere. Dupa ce m-am pus in pat, nu am avut cum sa dorm fiindca imi tot vinea sa vomit. M-am dus la baie si am vomitat. Au trecut 2-3 zile de la acel "suicide attempt" si mama mea a aflat faptul ca eu m-am taiat. Reactia ei nu a fost una prieteneasca sau de incurajare catre bine. A inceput sa ma faca nebuna, sa-mi spuna ca nu am minte si chiar m-a amenintat ca o sa ma duca la casa de copii daca mai fac una ca asta. Nu m-a ajutat de loc. Ba din contra, acum simt ca, chiar nu mai am cu cine sa discut nici un fel de problema din cauza ca o sa fiu judecata sau o sa mi se spuna pur si simplu sa trec peste. Credeti-ma ca m-am saturat sa traiesc cu niste persoane care nu inteleg comportamentul asta adolescent. Nu stiu ce sa fac.

Păi mama ta poate te a amenințat in acest fel doar ca sa te sperie si sa renunți la aceste gânduri. Si asta trebuie sa faci sa renunți la gândurile astea si la apucăturile astea. Încearcă să te înscrii la dansuri, canto, voley orice activitate extra pentru fete. Asa iti vei face mulți prieteni si te vei dezvolta armonios. Fii fericita!

Buna! Sincer nu de mult am trecut si eu prin aceasta perioada ( înafara gândurilor suicidale), in schimb ajunsesem sa ma rog la Dumnezeu sa-mi dea prieteni. Odata cu facultatea parca m-am inchis in mine, cu toate că la facultate mai schimbam doua/ trei vorbe si eram bagata in seamă, dar parca din rau in mai rău. Niciodată nu mi-a trecut prin cap sa scap de viata cu bune si cu rele, dar la vita e bella! Sa am de trecut prin foc și gheata si tot nu as renunta la viata mea. Astfel ca acum, in ultimul an de facultate m-am împrietenit cu niste colege de la facultate si am realizat ca Dumnezeu mi-a ascultat rugămintea. Si acum in ultimele astea doua luni vreau sa recuperez toți cei 3 ani de facultate . Poate ti se pare ciudat, dar în 3 ani nu am ieșit nici măcar odată în club. Sa renunți, te rog, la gândurile acelea sinistre! Incearca ceva nou, înscriete la ceva club sau voluntariat. Ceva nou cu lume multă?

Daca ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti, iti pot da o parte din timpul meu.

Îi explici și cum se renunță la gânduri, sau îi spui numai că trebuie?

Te pot ajuta dacă mă contactezi în privat.

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.116111.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia

Asteptam sa te ajutam!