Buna tpu...de mult timp ma framanta ceva pe suflet.
Sper sa nu radeti de mine.
De ce cand imi place de un baiat lui nu ii place de mine?
Sau cand un baiat ii place de mine, mie de ce nu-mi place de el?
Niciodata nu am avut noroc la asta, dar chiar deloc.
Nici nu stiu cum e sa ai o relatie si amandoi sa se placa reciproc.

Daca va fi asa toata viata? Si nu voi gasi pe nimeni?
Ma puteti ajuta cu un sfat sau ce sa fac?

Va rog mult.

Nu văd nimic de râs.Pur şi simplu îți pui şi tu aceeaşi problemă pe care şi-au mai pus-o încă alte cateva mii de pers. înaintea ta.
Ai încercat vreodată să oferi o şansă cuiva care te-a plăcut sincer?

Eu iti sugerez sa incerci sa iubesti si persoanele pe care nu le placi. Poate o sa descoperi ceva ce te va atrage la ele.

AI abia 15 16 ani. Nu iti bate capul cu "nu voi gasi pe nimeni". Ai toata viata inainte.

Mai ai timp sa găsești pe cineva.Nu merita sa te îngrijorezi de pe acum.

Simplu baieti frumosi te atrag dar aia nu te plac pe tine, baieti draguti te plac dar tu nu esti atrasa de ei, nu ai ce sa faci, ori te compromiti cu unu care te place astepand sa vina iubirea ori visezi la acel baiat frumos care sa te atraga si te placa

Poate ca ai standarde prea mari.
Este normal sa-ti doresti un partener super dar de cele mai multe ori sunt luati sau au la randul lor standarde foarte mari.

Incearca sa lucrezi mai mult la tine, observa cum te comporti sau incearca sa te multumesti cu baietii care te plac.
Pana la urma o sa gasesti unul.

Întrebarea eternă a adolescenților.

Și a unor adulți.

Am 17.

Mare diferenta

Stiu cum e, am patit-o si eu de atatea ori incat mi s-a acrit de asta. Si toata lumea imi spunea ca nu l-am gasit pe cel potrivit. Si m-am apucat si am cautat, am cautat, am cautat si apoi am luat-o de la capat cu cautatul. Eram ca in filmele alea in care cineva are multe intalniri de dragoste cu multe persoane, unul mai stupid decat altul. Unii ma plictiseau, unii ma enervau, unii erau prosti, unii inselau, unii erau prea insistenti si tot asa. Apoi am gasit unul.Ne-am intalnit o vreme.Eram moarta dupa el, pana am aflat ca ma insela cu nu stiu cate.M-am gandit sa ma razbun pe el, ca sa-i arat pe pielea lui cum se simte sa fii inselat.Asa ca l-am inselat si eu.Nu stiu daca a aflat sau nu, dar intr-un final tot n-am putut sa raman cu el.Eu voiam o relatie, el numai sex.Plus ca mi-am dat seama ca era si prost.Cum crezi ca am aflat ca ma insela? I-am spart conturile de internet si nici macar n-am folosit un program special pentru asta, intram in conturile lui si ma uitam la toate conversatiile lui ca la mine acasa, cand doream, saptamani intregi si el nu s-a prins! Pana la urma am terminat-o cu el, i-am spus de ce, el a insistat sa mai fie cu mine de cateva ori, dar eu n-am mai vrut, am terminat-o definitiv cu el si cand l-am revazut pe strada dupa mult timp zilele trecute mi-a lasat impresia ca se gandeste la mine.Ca si cum acum, ca l-am lasat as fi buna pentru el.De ce nu eram buna pentru el cand il iubeam? Dupa povestea cu el eram scarbita.O vreme nu mi-au mai trebuit barbati. Apoi mi-a mai placut de vreo doi-trei ratati (aveam gusturi foarte proaste), apoi m-am hotarat sa nu mai incerc, s-o las balta, ca efectiv toata treaba asta cu dragostea nu parea de mine.M-am gandit ca sunt una dintre acele femei care pur si simplu e facuta sa fie celibatara convinsa toata viata ei. Apoi am gasit un tip parca prea PERFECT pentru a fi real si totul incepea sa aiba sens.De exemplu de ce l-am gasit dupa atata timp? Pentru ca era din alt oras, si eu nu cautam in alte orase.De ce intotdeauna ma atrasese ca un magnet orasul lui? Pentru ca el locuia acolo, ca si cum as fi avut o intuitie ca el e acolo, desi crede-ma ca nu stiam, pur si simplu ma fascina orasul lui. Apoi el a calatorit in orasul meu.Si n-am intreprins cine stie ce masuri ca el sa ma placa.Cred chiar ca mi-am dorit sa ascund asta o vreme.Mi-era frica.Si intr-o seara pur si simplu am lansat asa, un gand in Univers, "Doamne, spune-i lui C. ca il iubesc". Si cred ca i-a spus. Dupa doua saptamani am ajuns impreuna.Au trecut doi ani de atunci, si tot pare precum cavalerul/printul care salveaza printesele in filmele de epoca.Nici macar nu prea ne-am certat in timpul asta.

Concluzie: poate cauti unde nu trebuie, sau poate pur si simplu nu trebuie sa cauti, lasa-l pe el (prin el ma refer la barbatul potrivit pentru tine) sa te gaseasca! Pe mine m-a gasit iubitul, nu eu pe el.El a venit in orasul meu.El m-a salutat.El mi-a facut o poza intr-o seara cand ma urcam in taxi sa merg acasa.El a recunoscut mai tarziu ca atunci ma urmarea discret ca sa afle mai multe despre mine, cam ce fel de persoana sunt. El mi-a dedicat o melodie de dragoste. Apoi a venit la mine la serviciu si s-a jucat cu nasul in parul meu.El a facut primii pasi in relatia cu mine.

Ce frumos! imi place povestea ta.
Cum v-ati cunoscut?

La lumina lumanarilor. Iesisem la proteste dupa ce s-a intamplat in Colectiv acum doi ani si toti de la protest am aprins si lumanari pentru oamenii care au murit din cauza acelui club infect.Ne-am cunoscut cand aprindeam lumanari.

Foarte dragut! Sa aveti o relatie frumoasa si fericita in continuare!