M-am decis sa va zic pe scurt povestea mea, si as dori sa va spuneti opiniile. Pai sa incep, acu 9 luni, intram pe xat-uri, sa fac misto, stiti la ce ma refer, si dintr-o data mi-o intrat in privat un baiat, care mi-a zis direct "da-mi id-u tau", prima l-am refuzat si i-am zis sa iasa din privatul meu, dupa iar a zis, si m-am gandit, oricum daca ma enerveaza ii dau ignor, in fine i l-am dat, el mi-a zis ca are 18, eu l-am minti ca am 16, si am tastat ne-am dat si poze, era dragut, genu de baiat care-mi place. Am inceput sa observ ca e super de treaba, am observat ca incepe sa ma placa, si am zis sa-i spun adevarul, ca am 14 nu 16 ani! Va dati seama ca a fost nervos, dar a trecut peste, si am tot tastat, am vorbit si la telefon, si pe skype, si chiar incepusem sa-l plac, la fel si el, nu zic, au fost mii de certuri, pe tema " incredere" deoarece ne decisesem, sa ne asteptam, adica eu cand faceam 18 ani, el venea din Italia, si ii cunostea pe ai mei si dupa totu era diferit, da, distanta, desigur, iar mare. Dar uite ca suntem si acum impreuna, avem 9 luni, si mereu ne mai certam, el nu are incredere ca o sa-l astept, zice ca am 14 ani si ma schimb, toti ar gandii as, dar daca iubesti cu adevarat, zic eu ca totul e posibil poate multi o sa ziceti " ba fetito tu in loc sa-ti vezi de carte esti indragostita" dar nu e chiar asa, daca ati fi in locul meu, ati intelege. dar am decis sa va scriu asta, si sa va stiu opinia, oricare ar fi ea, multumesc.

Heii, povestea ta e interesanta am vrut sa-ti spun ca daca tu il iubesti cu adevarat atunci nu e imposibil sa va intalniti, eu am cunoscut un baiat tot pe net am 25 de ani el are 29 eu il cunosc de cand aveam 16 ani ne-am intalnit tot asa pe un site de socializare, totul a inceput cu cuvinte simple si incet incet am inceput sa-l plac foarte mult, la fel si simtea la fel pentru mine chiar daca imi demonstra mai putin asta o facea in felul sau, si mereu imi spunea ca ma iubeste ca nu o sa ma insele niciodata, prima oara aveam si eu dubii ca na nu stiam ce-i poate capul dar cu timpul am inceput sa-l inteleg si am incercat sa-i fiu aproape, eram mereu fericita cand ii tastam, simteam o bucurie imensa si nu mi-am pierdut niciodata speranta, la varsta de 18 ani a venit la mine, si iti spun cum l-am vazut am stiut ca el e baiatul pe care mi l-am dorit din todeauna, nu-ti pot spune bucuria pe care am simtit-o, acum avem 3 copii si suntem fericiti nu tin minte sa ne fi certat vreodata in realitate ma refer, pe net avea si el momente, dar am crezut in el si sincer nu mi-a parut nici o clipa rau, nu am simtit nici o remuscare, daca se comporta bine cu tine daca iti demonstreaza asta prin lucruri marunte, daca te alinta sau iti spune vorbe dulci, si nu-l duce capul doar la prostii, nu zic sa fie mereu serios, ca daca face asta mereu ar inseamna ca e plictisit de tine sau poate are pe altcineva, cand iti tasteaza cu indiferenta sau se comporta ciudat, tu trebuie sa-l sutii si sa-i spui ca-l iubesti ori de cate ori se indoieste de tine, pentru ca asta ii da speranta, ai spus ca tu el are 18 si tu 14 diferenta nu e mare, plus ca nu conteaza varsta sunt doar cifre nimic mai mult conteaza ceea ce simtiti unul pentru altul, tu in primul rand trebuie sa te comporti in asa fel sa-l faci sa se simta sigur de tine, daca cum spui tu ca ati avut probleme pe tema "incredere" inseamna ca te iubeste, pentru ca daca el iti spune ca nu are incredere in tine inseamna ca ii e frica de ceva, daca tu esti sigura de tine si va iubiti va spune-ti ce va doare, la final iti spun din propria experienta, nu exista sentiment mai frumos decat iubirea, o sa fiti fericiti daca amandoi colaborati si aveti incredere, eu una iti urez mult success si nu inceta sa speri