Bună, TPU! O amică e supărată pe mine pentru că "nu știu să vorbesc cu o fată", spune ea. Eu sunt mai glumet, dar nu fac glume pe seama ei. Incerc sa vad partea plina a paharului, stropul ala de amuzament dintr-o problema, pentru ca imi place sa-i fac pe oameni sa rada, sa uite de griji. Ma gandesc: la 14 ani se comporta ca una de 30. Fiind de aceeasi varsta cu ea si avand cat de cat picioarele pe pamant, consider ca la 14 ani sunt inca un copil (adolescent ce-i drept, dar pana la 18 toti suntem copii). Bineinteles ca am o gandire mult mai rationala cand vorbesc cu persoane pe care le respect, sau cand gasesc un subiect care imi place. Mie imi place informatica foarte mult (de aceea voi opta si pentru un profil mate-info, daca tot am dat examenul de capacitate). Ea e paralela cu tot ce-mi place mie. Uraste informatica, la fel si masinile/motocicletele, muzica Rock (inclusiv toate subgenurile)...
Si incerc sa le evit cand vorbesc cu ea, ca sa nu se plictiseasca. Voi ce credeti? Ar trebui sa ma schimb sau gandesc normal pentru varsta mea? Totusi ma gandesc ca am timp toata viata de iubire... daca ma apuc de pe-acum sa vorbesc despre iubire toata lumea ma ia de prost (sa fim sinceri, la 14 ani nimeni nu stie ce inseamna dragoste, dar toti se arunca de parca ar fi ultimul an din viata lor).

Dacă e deranjată de atitudinea ta, înseamnă că ar vrea altceva. Şi din câte se înțelege, puţin mai mult ... deci ar trebui să clarifici cu ea aspectul ăsta şi să o asiguri (cât de finuţ se poate) că nu o vezi mai mult decât pe o prietenă sau că nu consideri că e timpul, tu ştii motivul exact. În situația asta gândești matur pentru vârsta ta, dar nu pot generaliza pentru că nu te cunosc. În niciun caz nu trebuie să te schimbi atâta timp cât nu consideri că schimbarea e în bine 100%.

Ai o gandire rationala bravo tie

Multumesc, dar stiu ca nu ma place in acel fel pentru ca mi-a spus, iar eu stiind ca dragostea nu e nici macar sensul partial al cuvantului la 14 ani, as vrea sa ma apuc mai mult de invatat, dar sa nu neglijez nici prietenii. Mi se par foarte penibili copiii care cred ca sunt indragostiti la varstele astea, dar sunt doar niste filme in mintile lor... la pubertate sentimentele sunt confuze, dar acea "dragoste" e mai mult nevoie de atentie, pe care am de unde sa o obtin.

Multumesc mult! Consider ca dragostea e intre doua persoane cu gandire matura, asta la 14 ani e...un sentiment confuz.
Btw: nu, nu-mi plac baietii, dar am timp de mai multe, n-am chef sa ma slutesc

Iubirea nu are nevoie de maturitate in gandire

Mie-mi spui? La 14 ani am vrut să fug cu gagică-mea în Anglia și eram sigur că o voi face. Ghinionul meu e că până să fugim, s-a desparțit de mine, eu fiind un puștan fără minte iar ea o domnișoara de 19 ani. (nu mă întreba ce a văzut așa grandios la mine că n-am nicio idee) - dar pot afirma cu siguranță că a fost cel mai puternic sentiment pe care l-am simțit vreodată. a fost mirific, eram înnebunit la propriu, dar asta diferă de la om la om, în cazul în care mă întrebi dacă am iubit-o la 14 ani, îți zic doar că în 6 ani de atunci n-am mai simțit ceva atât de puternic pentru absolut nimeni. Am mai fost îndragostit de multe ori, dar asta e o chestie din natura mea, sunt un tip destul de boem. Sfatul meu (supus maxim experienței), nu pentru acum, ci pentru toată viața: Nu te lăsa târât prin cocina imoralității pentru nimeni, oricât de oai mamă ar arăta sau ar fi de inteligentă, păstrează-ți integritatea la nivel maxim în fața oricui. Numai bine!