Buna TPU...revin cu o noua "problema". azi m-am certat foarte tare cu mama mea.stiu ca eu am fost de vina.stiti.e o situatie mai complicata. bunicii mei sunt certati de ceva timp cu mama si in prezenta mea o barfesc mereu si-mi zic anumite lucruri care ma infulenteaza negativ asupra mamei mele.[gen: mama ta nu-ti ofera nu stiu ce.mama ta nu e o mama buna, nu te intelege etc.]si am inceput sa cred si eu acelasi lucru, nu si sa simt. o iubesc mult pe mama, dar mereu o jignesc.azi m-am certat atat de tare cu ea incat mi-a dat o palma si a inceput sa planga, nu vrea sa ma ierte si nu stiu ce sa fac.stiu ca acum o sa ma criticati dar chiar imi pare rau. ce sa fac? o iubesc pe mama foarte mult si nu stiu ce m-as face fara ea.

Dacă o iubeşti nu înţeleg de ce te laşi influenţată de bunicii tăi. Nu mai apleca urechea la ce spun ei. Las-o pe mama ta să se calmeze (o zi, două) apoi cere-i scuze şi încearcă să nu o mai jigneşti. Cât despre bunicii tăi, nu le permite să o mai bârfească. Când încep să trăncăne spune-le clar şi răspicat: *Este mama mea, fiica voastră (dacă este), nu aveţi dreptul să vorbiţi aşa. La revedere! O zi bună!*

Cred ca greutatile prin care a trecut mama ta cu buncii tai si cuvintele jignitoare din partea ta au duso sa decurga la acest gest.In legatura cu bunicii tai, din moment ce sunt certati cu mama ta, cred ca vor sa te indeparteze de ea.Mama ta sufera, mai ales vazand ca bunicii te trag in jos si ca te fac sa uiti ca mama e persoana care ti-a dat viata si ea este cea mai buna prietena a ta.Ei ii poti spune orice.Parerea mea este sa mai astepti o zi sau doua, pana rana sufleteasca a mamai tale se va mai inchide, dar nu de tot.Atunci ii poti spune ca ai o problema.Nu incerca sa zici cuvinte mari,daca nu esti genul,asa isi va da seama ca joci teatru, chiar daca nu este asa. Explica-i ca iti este greu fara ea si ca iti pare foarte rau si sa ii promiti ca nu se va mai intampla. Spune-i mamei tale ca bunicii o barfesc, nu te baga tu.Ea va incerca sa discute cu ei si...vad ei ce fac.Tu nu te baga! Tine minte Mama ta de iubeste!
P.S-Crede-ma! Unchiul meu este psiholog si el ma invata toate aceste lectii.Il apreciez pentru asta.Innainte sa iti scriu, i-am povestit si lui imtamplarea ta si este de aceeasi parere ca a mea.SI eu vreau sa, cand o s afiu mai mare, sa devin Psiholog.Stiu sa ascult oamenii si sa le inteleg problemele.Am zis aceste lucruri despre mine,pentru ca tu sa-mi urmezi sfatul si sa intelegi ce ti-am zis mai sus si de ce te-am sfatuit asa.
Succes! Mult noroc! Te rog din suflet, dupa ce o sa vorbesti cu mama ta, sa-mi trimiti mesaj privat si sa-mi povestesti ce s-a intamplat.Chiar ma intereseaza astfel de probleme si vreau sa invat sa ajut si sa inteleg oamenii.Chiar daca nu imi vei da funda, te rog trimite-mi mesaj! MUlt succes! Sa te impaci cu mama ta, merita!

Multumesc.ce coincidenta si fratele mamei mele este psiholog[numa' ca locuieste la iasi].deci...eu acum cateva minute m-am dus la mama[inainte sa primesc raspunsurile de la voi].si i-am spus ca-mi pare foarte rau, ca am nevoie de ea si ca vreau sa ma schimb, ca nu merita cuvintele acelea si ca o iubesc.am inceput sa plangem amandoua si sa ne promitem ca aceste situatii[pana acum de zi cu zi] se vor schimba.mi-a spus ce credea.si sincer am inceput sa ma urasc dupa toate astea..mi-a spus ca ea credea ca mie imi e rusine cu ea.dar nu e asa si niciodata nu o sa fie.stiu ca inca sufera dar i-am spus cat de rau imi pare.am incercat sa-i arat ca imi pasa de ea si ca niciodata nu am vrut sa o ranesc dar totusi am facut-o.[fara intentie]. acum sper ca totul va fi ca inainte[inainte sa nu mai vorbeasca cu bunicii mei].si...multumesc pentru tot.

Cu placere! Mult noroc!