Buna TPU, sunt la liceu si eu de obicei sunt mai retras de fel si mai inchis in mine dar incerc sa fiu cat de deschis posibil si sa ma inteleg cu toti dar cu toate acestea o data la saptamana simt nevoia sa fiu singur si dispar brusc din peisaj, fara sa zic nimanui unde ma duc sau ce fac.Vi se pare normal sa simt nevoia asta de a ramane singur si de a ma indeparta de toti cam o data la saptamana?

Dar ti-ai pus intrebarea cati din acestia ar fi, in fapt, niste mici puslamale? Tu chiar ai impresia ca parerea lor despre tine chiar face macar doua cepe degerate?
Asta-i marea problema a omului, ca are impresia ca gura lumii scade din valoarea lui intrinseca. Nici vorba! Tu nu ai nevoie de straini sa te valideze sau sa-ti spuna cum esti tu, de fapt, in sinea ta, in profunzime. Nici n-au cum, ca-s straini, nu-i asa? Doar cei dragi ar trebui sa te cunoasca ceva mai mult. Si doar in cazul lor ar trebui sa-ti pese! Oameni cu care iti intersectezi viata la modul complex, cu care traiesti si bune si rele, nu orice neica nimeni, chit ca-i coleg si pare sa fie cunoscut de-al tau, amic. Nu e!
Deci, fii realist si istet: nu da doi bani. Apa va trece, pietrele vor ramane. Unii vin, altii pleaca si viata merge inainte. Cei pe care-i cunosti azi probabil ca vor fi istorie si amintiri in cativa ani. Si viata iti va rezerva alte alte surprize si provocari, oportunitati si aventuri.
Get real!