Eu cred că ai și un eating disorder de toată frumusețea. Poate ar fi bine să faci mai mult research pe el. Cât despre sfaturi, toată munca grea va veni de la tine.
Pe cine mai dezamăgești? Greutatea ta e problema ta și doar a ta. Sunt sigură că dacă medicul zice că e ok, atunci e, problema sunt gândurile tale despre ea. Acum, vreau să fii sinceră cu tine, te-ai considera mai puțin eșec dacă ai slăbi? Ai nevoie să ai o relație sănătoasă cu mâncarea, nu doar pentru că poți atrage probleme grave de sănătate ca anorexia sau bulimia, ci și pentru că stima ta de sine nu ar trebui să depindă de ea. Consideri că alte persoane care au un număr să zicem mare de kilograme, sunt niște eșecuri? Nu știu cum arată prietenele tale, dar sunt sigură că nu arată la fel una cu cealaltă. Plus, fiecare are proprile lui insecurități poate ar trebui să le întrebi care sunt ale lor ca să vezi că poate tu nu le vezi. (așa cum alții poate nu te văd ca fiind grasă și dacă te-ar vedea nu e nimic rău în a fi) Userul de mai sus a zis ceva de un psihoterapeut, consideră și asta. Poate te-ar ajuta. Aștept un răspuns înapoi.
M-am gandit de mult ca ar fi bine sa merg la un psiholog sau un psihoterapeut dar parintii mei desii au destul de multi bani sunt de parere ca se intampla asta doar din cauza internetului. Acum 2 ani am avut mare anxietate sociala (acum a mai trecut dar nu in totalitate) si i-am zis parintilor ca cred ca am o problema in legatura ca asta si au zis ca e imposibil si ca ce probleme am eu la varsta aia. nu prea sunt deschisa cu ei si nici nu imi place sa imi plang de mila pentru ca probabil o sa zica ca caut atentie.
Cu toate astea au observat ca nu prea mananc si ca imi bag degetele pe gat sa vomit si cred ca le spune oamenilor apropiati sa imi spuna ca sunt slaba si frumoasa doar ca sa nu ma mai infometez desii nu ii merge pentru ca sunt sigura ca nu o zic cu seriozitate ci din mila.