"Sa spunem", ai inceput problema cu o ipoteza, raspunsul tot ipotetic va fi. Ar fi bine sa le spui parintilor adevarul adevarat, cum te poti numi tu baiat? eventual barbat, cand nu esti in stare sa spui ce gandesti?
Mda... am avut și eu o gagică ce a plecat la un moment dat din București, așa că a trebuit să merg eu până la ea. E drept, aveam vreo 17-18 ani... Și pur și simplu m-am dus la ai mei și le-am spus frumos că plec și unde anume. Și că dacă au ceva împotrivă, oricum mă duc la ea. Dar au fost băieți salon - nu s-au opus.
Nu toti parintii sunt salon.Mai sunt unii si celula(de inchisoare).
Știi că cu minciuna nu ajungi nicăieri, da? Părinții tăi au dreptul să știe unde umbli tu, când și cu cine. Consider că ar trebui să le spui.
Folosind astfel de pretexte, vei sta neliniștit întruna, pentru că oricând părinții tăi pot afla adevărul, iar asta nu de la tine.
Dacă ești destul de responsabil, asumă-ți responsabilitatea faptelor tale! Ai pe cineva special, poate vor înțelege. Poate că vor fi de acord cu aceasta. Sau poate nu.
Vorbeste cu parintii tai, spune-le ce si cum, cine stie poate te vor ajuta intr-un fel sau altul. Dar sa ii minti nu e frumos si mai apoi e si periculos pentru tine. Ai inceput cu "eu sunt baiat" atunci mergi si vorbeste cu parintii tai, eventual cu tatal, el s-ar putea sa fie mai intelegator si sa te sustina cand vei discuta si cu mama. Dar asa e cel mai bine.