Bună TPU! Vouă vi se pare normal ca la aproape 19 ani să nu mai ai aproape niciun prieten și să ai probleme de integrare și comunicare cu oamenii? În copilărie nu era zi în care să nu ies și dacă nu ieșeam eu nu ieșeau nici ceilalți. Acum practic nu mai înțeleg cum s-a înrăutățit treaba. Bineînțeles, dintotdeauna am avut probleme cu integratul fiind mai sensibil și timid. Adevărul e că și eu am fost respingător cu ceilalți și nici nu prea m-a ajutat deloc caracterul. Făceam anumite lucruri pentru a obține atenția celorlalți, dar acum nu mai sunt copil și nu mai sunt așa de important. Am încercat să fac ceva cu situația asta, dar de câte ori încercam eșuam, mă simțeam nelalocul meu, zâmbeam sau râdeam când se făcea mișto de mine (tot mă durea, încercam să maschez), mă simțeam inferior, eram a 3 a roată la căruță. Nu știu ce subiecte să abordez în așa fel încât ceilalți să fie interesați. Mi s-a întâmplat de multe ori ca atunci când spun o glumă să nu râdă nimeni, cu toate că mie mi se părea amuzantă. Sunt într-un impas, nu știu cum să gestionez situația în așa fel încât să-mi fie mai bine. Am încercat să fiu indiferent, am zis că poate așa ies în evidență, m-am înșelat. Am văzut la alții că mai făceau mișto de prietenii lor, am încercat și eu și iar am eșuat. Nimănui nu-i place să se facă mișto de el. Am încercat mereu să fiu pe placul celorlați, să mă integrez, să mi se ofere și mie atenție, până la urmă, omul este un animal social și are nevoie de socializare. Nu mai știu cum eram înainte de toate astea, m-am pierdut pe drum și acum mă simt de parcă aș fi blocat într-o groapă. Ceva sfaturi?

N-ai putea sa schimbi gasca, colectivul, jobul? Caci, odata ce ai facut prima impresie, asta e mai greu de schimbat, cere mai mult efort decat daca ai lua-o de la zero cu un alt grup de oameni.
Insa, in urmatorul loc ar trebui sa te duci de pe cu totul alta pozitie, cu alta abordare fata de sine, mai increzator, mai cu fruntea sus, fara sa-ti pui singur stigmatul pe frunte si ceilalti doar sa ti-l citeasca si sa te trateze ca atare...

Decât sa am prieteni falși mai bine singur toată viața mea mie îmi provoacă cu adevărat nervi și scârbă oamenii falși și cum am văzut cu ochi mei ca acel om este fals ca acel om nu este un prieten adevărat în acea clipă și acel moment acel om nu mai există pentru mine.eu nu înțeleg de ce ai sta cu așa oamenii care își bat joc de prieteni lor ce prieten adevărat ar face așa ceva? Unde ați văzut asta? de unde vine astea? Să-ți bați joc de prieteni apoi sa spui ca nu nimeni nu te bagă în seamă și nu poți sate integrezi bravo forța))).

Inveti din greseli si incerci sa nu le mai repeti, ca sa nu mai suferi.
Asadar, fa-ti prieteni noi, iesi afara, invita-i la iesit la o cafea, la o terasa sau prin parc, arata-le ca-i respecti si ei te vor respecta la randul lor.
Evita glumele macar pana te intergrezi in grup, sa nu pari ridicol sau bufon si evita sa faci misto de cineva sau ceva, cel putin pentru cateva luni, pana incep sa te cunoasca oamenii mai bine.

Nu-ți bați tocmai joc de ei, cred că sunt glumițe între ei pentru că sunt mai apropiați. Faza cu oamenii falși nici eu nu o suportam, dar din câte am înțeles nu e chiar așa de rău să încerci să fii pe placul celorlalți. Dar eu o văd exact cum o vezi tu

Nu e nicio rușine să fii singur. Sunt oameni care te fac să te simți mai bine singur decât cu ei. Nu merită să încerci prea din greu. Tu ești genul maimuței: vezi ce face altul și faci și tu (chiar dacă e să iei în râs o persoană). Lasă instinctele primare și maturizează-te.