Bună TPU!
Vreau să vă cer părerea în legătură cu un prieten. Îl știu de când eram pe-a 11a.
Foarte pe scurt, el s-a apucat să cânte piese RAP. Mereu când a avut nevoie de ceva și am putut l-am ajutat. I-am lăsat odată laptopul și cheile de la garsoniera din Abrud (el stă în Abrud, însă acasă la el NU putea înregistra fiindcă cică părinții nu-l lăsau plus că nu le place să-l audă cântând). Când l-am sunat să văd ce a rezolvat mi-a spus că nu a făcut nimic. Apoi am găsit pe laptop niște piese, deci ceva, iar el mi-a zis apoi că a salvat acele piese. M-a sunat odată să mă întrebe cum poate recupera un dcument Word dacă l-a șters din greșeală. I-am zis cum stă treaba. Se întâmplase să fiu la cineva când mă sunase iar acel cineva, auzind conversația să zică despre el "Ce prost!".
În fine, nu asta contează.
Faza este că l-am chemat acasă, într-un weekend. De anul trecut mi-a tot spus că vine. L-am tot sunat apoi mi-a spus dintr-o dată că fac repetiții cu capra în timpul săptămânii și nu pot veni. Se comporta ca și cum l-ar fi luat prin surpindere.
Apoi mi-a mai tot zis că vrea să vină la mine, dar nu știe când. Era pregătită o zi de vineri. În timp ce veneam spre casă cu un autobuz mi - am amintit de el și m-am simțit prost că nu am încercat măcar să văd dacă putea veni cu același autobuz. Pe când l-am sunat să văd dacă mai vine, el mi-a spus, pe un ton liniștit (așa am observat) că tocmai ce a ajuns acasă, că NU poate veni fiindcă l-au mutat cei de la lucru pe alt schimb. Mama când a auzit asta
-a zis "Te minte!".
Nu știam dacă s-o cred sau nu dar într-o zi m-am gândit "Stai, el știe că nu pot verifica pe ce schimb e el, decât să îl cred pe cuvânt".
S-a întâmplat o dată de i-am promis nu știu ce anume, cum că vin la el probabil, și nu am putut veni iar el mi-a spus la un moment dat "Dacă mă mai minți să știi că eu nu mai vorbesc cu tine". Atunci a fost prima dată când mi - am spus: "Ce? Adică nici măcar nu-l mințisem și el deja mă șantaja/amenința că nu mai vorbește cu mine".
Ultima dată mi-a promis că vine într-o sâmbătă acasă, după ce merge în piață. Mi-a zis că pe la 6. Apoi m-a sunat pe la 7 să-mi spună că atunci pleacă din Abrud, m-a întrbat de indicații, pe unde s-o ia. Părea oricum destul de liniștit și de vesel la telefon.
I-am spus tatălui meu vitreg despre asta iar el mi-a zis ceva de genul "Ăla e bolund la cap. Cum să vină sâmbăta cu ocazie la ora asta? Eu vineri în timpul zilei nu aveam cu ce veni. Du-te cu el cu tot!".
Părinții mei doar se râd de mine "Mno, unde ți-e Tinu?".
Pur și simplu îmi pun semne de întrebare în privința acestui prieten. Nu am crezut-o pe mama anul trecut, l-am crezut pe el. Acum dacă mă gândesc mai bine e posibil să aibă dreptate, deși și ea se poate înșela. Însă să-mi spună la telefon că dacă îl mai "mint" nu mai vorbește cu mine apoi la el se petrec răsturnări de caz? Cred că faza cu mințitul de atunci s-a petrecut într-o circumstanță de genul "M-a sunat în timpul zilei să mă întrebe dacă îi pot trimite în ziua aceea laptopul pe cineva, i-am zis c-am să încerc, am întrebat-o pe mama și mama m-a luat la 11 m cu el cu tot. Apoi mi-a zis că am mințit prin faptul că i-am zis că încerc să îi trimit laptopul sau să vin eu într-o zi și nu am mai putut veni - ceea ce a făcut el cu mine de multe ori - ".
În plus, acest prieten al meu e cu un an mai mic decât mine și nu a luat bacul. Mama l-a catalogat drept un derbedeu, ceva de genul și mi-a zis "Păi dacă nu a luat bacul ce știe să facă? Să mintă.".
Mi-a zis că l-au dat afară de la muncă, cred că pentru că l-au pârât colegii că nu lucrează la fel de bine.
Sunt cam confuz după ce ar trebui să mă ghidez, sau care ar fi evenimentul care ar trebui să-mi bage mințile în cap și să văd și eu cum stau lucrurile. Mama a mai avut dreptate cu un prieten căruia am ajuns să am împrumutați la el 600 de lei (nu o să se mai întâmple asta veci cu nimeni). Mi-era ciudă pe mama și pe taică-meu vitreg că se iau așa de el oricând vorbesc despre el, dar apoi un prieten care l-a cunoscut atât pe el cât și pe altul (cu care acest prim prieten nu mai ține legătura, de la prieteni au ajuns la dușmani din cauza banilor împrumutați) mi-a mai deschis puțin mintea să văd cum stau lucrurile.
Deci, ce m-ar ajuta cel mai mult să-i descopăr adevărata față?
Fiindcă dacă l-aș bănui pe degeaba nu ar fi nicio problemă, că dovada finală cum că îmi este prieten ar întări mai mult prietenia noastră. Însă dacă îl bănuiesc pe adevăratelea...

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook