Vreau si eu rezumatul la "Legendele Olimpului".

Volumul I tratează geneza şi condiţia zeilor, pe când volumul II se ocupă de eroi. Vorbim despre vechea Grecie, populaţia acesteia, luptele şi toate celelalte. S-ar spune că odată, de mult, în Grecia se afla un imens munte, numit Olimp. După un timp, Rheea l-a născut pe Zeus. Pentru luptele pe care le-a purtat, curajul său de luptător şi conducător el a devenit un mare Zeu. El era cel mai puternic Zeu cunoscut vreodată. El avea puterea supremă. Soţia sa iubită era Hera. Se spune că acesta avea foarte mulţi fii şi fiice, majoritatea cu alte femei decât Hera, acest lucru stârnindu-i furia zeiţei. Din aventurile lui Zeus cu muritoare de rând se năşteau eroii, semizeii (Hercule). Cel mai de încredere fiu era zeul Hermes. El îl ajuta foarte mult pe Zeus şi îl respecta. Asculta şi îndeplinea toate ordinele date de Zeus. Zeus era cel mai puternic Zeu, dar mai existau şi alţii, precum: Haosul, Gheea, Uranus, Cronos, Poseidon, Prometeu. Erau şi mulţi luptători puternici, precum: Heracle, Perseu etc.

[Lumea întreagă era un haos din care s-a desprins pământul care era zeiţa Gheea ce s-a căsătorit cu Uranus, care era cerul înalt şi plin de stele. Din dragostea lor s-au născut titani, ciclopi cu un singur ochi, apoi hecatonhiri sau cetimani ce aveau o suta de braţe lungi şi monstruoase dar şi alţi prunci hidoşi şi necruţători.]

Uranus, având posibilitatea să ghicească viitorul, a aflat că unul dintre copii îl va răsturna şi-i aruncă pe toţi în temniţă, dar aceştia sunt ajutaţi de mama lor să scape şi să-l învingă pe Uranus, locul acestuia fiind luat de Cronos, care este blestemat de Uranus să aibă aceeaşi soartă şi să fie şi el învins de un fiu de-al său. Soarta se repetă şi pentru Cronos care-şi mânca urmaşii de frică să nu se împlinească blestemul tatălui său, dar printr-un şiretlic, Rheea, soţia lui Cronos, îl ascunde pe Zeus, unul dintre fii lor, şi, ajutată de acesta, reuşeşte să-l învingă pe Cronos şi să-şi salveze ceilalţi copii, astfel, Zeus urcă pe muntele Olimp după un război de 10 ani dus împotriva titanilor, de unde conduce lumea împreună cu fraţii şi surorile sale care sunt: Hestia, Demetra, Hades, Poseidon şi Hera.

Astfel Zeus rămâne-n cer, Poseidon primeşte stăpânirea apelor, Hades ţinuturile subterane, Hestia primeşte focul, Demetra primeşte holdele bogate şi livezile cu rod, iar Hera devine soţia lui Zeus.Zeii
Zeus este stăpânul întregului Olimp şi al pământului, fiind necruţător de exemplu cu Prometeu care aduce intunericul pe pământ oferind căldură şi o noua viaţă, cu pământenii cărora le trimite bolile, nenorocirile şi toate relele în Cutia Pandorei, dar şi cu alţi zei care nu se supuneau orbeşte lui. Tot Zeus păcăleşte mai multe pământence, având cu ele nenumăraţi copii, deşi era căsătorit cu Hera.
Poseidon devine stăpânul apelor, tuturor mărilor şi oceanelor, şi se căsătoreşte cu o frumoasă nimfă Amfitrita rezultând Triton.
Hades era stăpânul Infernului, al morţii şi-al umbrelor, era posac şi nesuferit, avea un monstru la poarta Tartarului ce se numea Cerber. Hades se căsătoreşte cu Persefona, pe care o răpeşte, aceasta fiind fiica zeiţei Demetra.
Hestia era considerată focul caldelor cămine, focul pe care ardeau jertfele, focul care însemna iubirea. Hestia rămâne-n veci fecioară neprihănită, având grijă de casele bieţilor muritori.
Demetra era zeiţa belşugului şi a recoltei făcând ogoarele şi livezile să dea roade, umplând casele pământenilor cu bucate. A fost căsătorită cu fratele ei Zeus cu care a avut o fiica, Persefona. Dispariţia ei în lumea lui Hades, a făcut-o pe Demetra să o caute timp de 9 zile pe pământ. În cele din urmă reuşeşte să o readucă în lumea zeilor, dar pentru că a mâncat din rodia dată de Hermes, aceasta va fi nevoită ca o parte din an să stea în tărâmul lui Hades.
Hera devine soţia lui Zeus dăruindu-i acestuia copii şi încercând o dată să-l răstoarne pe Zeus.
Palas Atena era zeiţa înţelepciunii, ocrotitoarea eroilor în bătălii, pricepută la arte şi meşteşuguri: sculptură, arhitectură, pictură, broderie şi ţesături de mână şi i-a învăţat pe vechii atenieni să cultive măslinul.
Apolo era zeul soarelui, de o frumuseţe şi mândrie ieşite din comun, cel mai iubit dintre fii lui Zeus.
Artemis era zeiţa vânătorii, sora marelui Apolo, zeiţa ce rămâne castă şi care umbla prin păduri împreună cu 20 de nimfe.
Hermes avea vorba iscusită, era bun la toate, tâlhar, primind de la Zeus în seamă gimnastica, tinereţea şi sănătatea.
Afrodita primise de la Zeus iubirea, viaţa şi frumuseţea având un fiu, pe Eros care umbla cu arcul în spate şi care avea în tolbă două feluri de săgeţi: unele de aur înmuiate în foc şi miere, iar altele de plumb înmuiate în otravă.
Hefaistos era zeul meşteşugului, locuia în mare şi era fiul lui Zeus şi al Herei, slut şi schilod, căsătorit cu zeiţa frumuseţii Afrodita, care-l înşela cu Ares
Ares era zeul războiului, se povesteşte că era chipeş, dibaci dar ticălos.
Dionisos era zeul vinului, al dansului şi al dezmăţului, umblând prin lume cu nimfe şi satiri să împrăştie viţa de vie şi să petreacă la nesfârşit.Eroii
Perseu este fiul lui Zeus şi al pământencei Danae. Printre isprăvile sale amintim răpunerea Meduzei, înfrângerea marelui Atlas, omorârea monstrului lui Poseidon, învingerea lui Fineu şi multe altele.
Heracle este fiul lui Zeus şi al Acmenei, cel mai cunoscut şi viteaz dintre eroii antici. Se mai numea şi Alcide. Datorită geloziei soţiei lui Zeus, Hera, acesta va fi blestemat, ucigându-şi soţia şi copii. Devine sluga unui rege care îl obligă să îndeplinească 12 munci, în speranţa că îşi va pierde viaţa. Printre faptele sale eroice se numără răpunerea leului din Nemeea, lupta cu Hidra, înfrângerea păsărilor stimfaliene, vânarea caprioarei zeiţei Artemis, uciderea mistreţului din Erimant, curăţarea gunoiului din grajdurile lui Augias, prinderea taurului lui Poseidon, aducerea cailor lui Diomede, lupta cu amazoanele pentru cingătoarea Hipolitei, adunarea vacilor lui Gerione, răpirea câinelui Cerber, înfrângerea lui Nereu, eliberarea lui Prometeu, aducerea merelor de aur, etc.
Tezeu este fiul lui Poseidon şi al Etrei. De tânăr dobândeşte sabia şi sandalele lui Egeu. El este cel ce îi învinge pe Sciron şi Procust, ajungând regele Atenei.
Dedal este artistul care construieşte nişte aripi de ceară şi zboară, împreună cu fiul său Icar, dar tânărul se apropie prea mult de Helios, de soare, şi aripile i se topesc, murind însoţit de lacrimile tatălui îndurerat.
Belerofon îmblânzeşte calul înaripat Pegas, învinge Himera, îi cere socoteală lui Zeus, urcând spre Olimp, care înspăimântat de figura lui, îi ordonă lui Hermes, vulturul, să îl muşte pe Pegas. Calul se scutură de durere, iar Belerofon cade din şa şi moare în Corint unde i se ridică un monument de piatră.
Asclepio este fiul lui Apolo şi al Coroniei. Este înzestrat cu puteri supranaturale, de a vindeca bolnavi şi de a învia morţi. Hades, zeul întunericului, îi cere lui Zeus să-l lovească cu focul ceresc. Acesta moare şi ajunge pe bolta cerească sub forma unei constelaţii.
Ulise era căsătorit cu Penelopa, având un copil Telemah. A fost obligat de soartă să poarte războaie lungi, să-şi demonstreze vitejia prin învingerea Ciclopului Polifen şi multe altele. Una din cele mai cunoscute legende despre el se referă la arderea Troiei până la temelii, folosind şiretlicul calului de lemn, binecunoscutul cal troian.
Ahile, fiul zeiţei Tetis (zeiţa curcubeului) şi al unui pământean, Anchise, se remarcă prin bătălia dusă cu amazoanele, prin puterile de semizeu, datorită spălării sale în râul Stix, râul care despărţea Infernul de Pământ, de către mama sa la naştere. Era de neînfrânt, dar Apolo cunoaşte secretul său, şi anume faptul că nu putea fi rănit cu arma decât în călcâi, deoarece când a fost scăldat, a fost ţinut de călcâi. Mai mult decât atât, nu putea pieri de arma vreunui muritor, chiar dacă îl nimerea în călcâi, decât ajutat de un zeu. Astfel, săgeata din arcul lui Paris, călauzită de Apolo, îl va învinge pe marele Ahile.