Buna tuturor.
De ceva timp ma confrunt cu o stare de apatie. Ma simt deprimata si starea asta a început din vara, când am avut primul atac de panică manifestat urat. Eram neliniștită si simteam o frica puternică. În iarna a revenit, când am avut iar un atac de panică. Si ma simt trista si singura. Eu nu prea socializez cu persoanele...Cu toate ca as vrea si ei poate ma consideră aroganta,dar nu sunt asa. As vrea sa fiu plăcută asa cum sunt,dar mi-e frică de parerile celorlalți. De fapt eu nici nu stiu cum as putea sa fiu eu. Eu nu acționeze cum imi vine,imi fac un plan in minte si imi spun mie cum ar trebui să reacționez în diferite momente si ce sa spun. Cand sunt singura simt ca mor si ma panichez,iar cand cineva vorbește cu mine ma simt mai bine. Ma pot gândi la lucruri pozitive si sa uit de negativisme. Iubitul meu are bacalaureatul anul acesta si nu imi poate acorda multa atentie. Si prieteni am puțini. Câteodată imi vine sa plâng singura sa ma descarc de prostiile astea,dar parca nu mai scap. Mereu ma simt inferioară fata de ceilalti. Si cand nimeni nu vorbește cu mine atunci înnebunesc. Iau pastile antistres,m-au ajutat cat de cat.
Vreau sa stiu daca mai sunt persoane care se confruntă cu astfel de stări si as dori, daca se poate, câteva sfaturi sincere despre cum as putea sa trec peste situatia asta de confuzie totală.

Bună!
Sincera sa fiu eu din fericire nu am trecut prin astfel de probleme, pot spune ca am fost la o,, margine de prăpastie,, o data însă mi-am revenit cu picioarele pe pământ! Însă am cunoscut și cunosc o grămadă de persoane asemenea ție!
Lasă-mă sa te întreb!
De când contează asa mult părerea altora? Mai nou vad ca e ultima moda
Fii calma în aceasta privința, tu ești tu! Cu toate calitățile și cu toate defectele pe care le ai. Acestea te fac pe tine speciala și în același timp diferita de restul persoanelor.
Știi doar ca cei ce își dau cu părerea nu o fac din simpatie. Sunt oameni geloși, antipatici plini peste măsură de propriile frustrări.
Și de ce te simți și inferioara altora? Tine minte toți oamenii sunt egali la naștere. Pe măsură fiecare investește în cunoștințe și asta îl face puțin mai diferit, căci informația inseamna putere. Însă asta e tot. Nimic mai mult nimic mai special!
Tu ești ok asa cum ești!
Stările tale îmi par început de depresie! Deci ești pe marginea prapastiei! Nu-i nimic, nu vei cădea.
Fa în exercițiu, privestete în oglinda ce vezi?
O persoana inferioara? O persoana antisociabila?
Nu! Ești o persoana cât de poate de normala!
Stările pe care le ai pot fi doborâte doar de tine!
Știi ce făceam eu, te vei amuza, când aveam o stare din aceasta puternica de tristețe ma întrebam de ce sunt asa... Și de ce îmi stric singura sănătatea. Supărarea afectează corpul foarte tare. Oricum am decis sa spun stop! Țin minte ca am dat drumul la muzica și am început sa ma distrez singura cu o perie prin casa (ți-am spus ca te vei amuza) săracii vecini băteau în țevi la 10 noaptea. Însă asta a fost soarta lor
Oricum ceea ce vreau sa îți spune sa încerci sa spui tu stop! Presupun ca ești la liceu, încearcă sa te bagi în diverse activități și sa îți faci prieteni noi comunicarea e de asemenea un leac.
Cat despre pastile eu nu le-aș recomanda. Ești tânără, frumoasa, nu cred ca merita sa te distrugă acele porcarii de la o vârstă asa frageda!
Fii tu însăți, nu mai plânge! Capul sus sa poți zări soarele căci de mâine va ieși din nori! Sunt sigura!
Numai bine! Și îți doresc sincer tot binele din lume sunt sigura ca vei avea multă putere sa treci peste hopul asta și sa guști din adevărata viata dulce!

Multumesc!