Nici nu iti inchipui ca si eu am trecut prin aceeasi perioada ca tine! Nu imi placea nimic, si nu aveam chef de nimic. Zilele imi pareau la fel, repetanduse aceleasi lucruri pe care le faceam zi de zi, viata era plictisitoare si anosta, si cu toata aceasta "nepasare" care se instaurase in viata mea, ii indepartam pe cei din jur. Nu eram multumita de mine (nici acum nu prea sunt) aveam cu 4-5 kg in + si ma consider (am) din cea lalta categorie (cu 1.62 inaltime). Insa cu timpul simteam ca ma plictisesc de atata nepasare, si am cautat sa gasesc lucruri care sa ma veseleasca, si emotii pe care sa le simt, pentru imi revenii. Trebuie sa treci peste asta! Nu e o perioada care sa ramana vesnic, pentru ca tu poti sa o depasesti. Poti face asta! Nu esti prea zlaba, CREDEMA! Tu esti chiar bine! Asta a fost raspunsul meu. Cu placere!
Este doar o etapa prin care trec majoritatea adolescentilor. Nu trebuie sa iti faci griji, increderea vine cu timpul. Fii tu insuti, nu iti mai face probleme de genul "sunt prea slaba", "nu am haine marfa" pentru ca tocmai aceste lucruri te fac sa te simti asa. Fiecare om este special. Poate daca incerci sa cunosti oameni noi (ma refer din alt colectiv), vei putea sa te deschizi mai usor in fata diferitor persoane. Ai incredere ca totul va veni de la sine pentru ca esti o persoana speciala si iti vei da seama singura ca toate "problemele" pe care ti le pui tu acum sunt de fapt niste lucruri neinsemnate
Nu te gandi cum arati sau cu ce sa te imbraci in loc sa stai in fata oglinzii si sa iti veezi defectele si cum arati in haine fa altceva care sa nu te faca sa te gandesti la asta apucate de un hobby daca nu ai iesi afara cu prietenele distrati-va traiti fiecare zi ca si cum ar fi ultima crede-ma fuctioneaza totul porneste de la gandire deci nu mai te gandi la haine cum arati etc
E doar o etapa a vietii.In primul an de liceu te vei schimba enorm crede-ma
Si eu am aceeasi problema. Cateodata ma uit prin dulap si ma gandesc exact ca tine: nu am cu ce sa ma imbrac. Chiar daca dulapul e plin de haine. In fiecare zii incerc sa ma imbrac altfel, si parca nu imi iese, parca niciun look nu ma caracterizeaza... E aiurea.
Incearca sa iesi mai mult pe afara, sa vorbesti cu prietenii tai, chiar daca te bagi tu prima in seama. Cateodata ma simt obosita cand vin de la scoala si nu am chef de iesit, dar ma simt super dupa o plimbare prin mall.
O sa iti revii, si eu incep sa imi revin.
Dupa ce am trecut de varsta de 12-13 ani, nu am mai stiut ce e aia incredere in sine sau stima de sine. Mi-am dat seama, pe parcurs, ce a dus la pieredea aproape totala a acestora, insa e vorba de mai multi factori si practic, nu e vina nimanui (sau in orice caz, nu intentionat). Oricum, mai sunt persoane in aceeasi situatie, insa majoritatea "supravietuiesc" vietii de zi cu zi fara sa o arate, pe cand cei sau cele si-au pierdut stima de sine aproape total, nu prea mai pot face nimic, fiindca si-au pierdut, totodata, si motivatia. Nemultumirile mele vin doar din ceea ce priveste aspectul fizic, insa toata lumea imi spune ca nu am niciun motiv real (stiu asta, insa nu pot constientiza, astfel incat sa pot trece peste). Ceea ce poti incerca sa faci (daca situatia nu este intr-un stadiu foarte avansat) este sa te gandesti la o imagine ideala, sa zic asa, la care vrei sa ajungi si sa incerci sa o atingi, pe cat posibil, astfel incat sa fii relativ fericita cu felul in care arati. Nu ai nevoie de haine extrem de scumpe sau de produse sofisticate pentru asta, poti gasi alternative. Probabil este doar o perioada, insa daca lucrurile par a iesi de sub control, te sfatuiesc sa discuti cu cineva de incredere despre toate astea (nu neaparat un consilier psihologic, desi ar fi o idee, ci poate fi si un membru al familiei sau o prietena/ prieten apropiat/a).