Buna!
Voi nu va simtiti uneori buni de nimic, fara vreun rost? Eu, da, de multe ori. Cunosc oamenii talentati, cumosc oameni frumosi, fizic si moral, cunosc oameni muncitori si oameni foarte norocosi, carora parca le ies toate lucrurile oricat de incurcate ar fi, pentru care parca greutatile se duc, cunosc oameni descurcareti si ambitiosi, deschisi si extrovertiti, oameni perfecti.
Uneori, parca as fi singura greseala din familie, cu toate persoanele care au ceva al lor, fie un talent, fie sunt frumosi, fie sunt intr-un mod diferit, care îi face pur si simplu de treaba. Dar, ei bine,eu parca nu am nici macar un rost, un talent, ceva pentru care sa am sansa sa fac mai multe. Eu mai am asa de putin pana termin liceul si nici macar nu am nimic in minte pentru viitor, singurul lucru care imi place sa fac e sa cites (si cam atat). Cand vad peste tot, in mass-media, la scoala mea, oameni pur si simplu talentati, ambitiosi si frumosi eu ma gandesc ca tot timpul nu voi fi destul de buna pentru a ma integra in societate. Ma simt complexata, mai ales ca in familia mea fie sunt bogati, fie talentati, fie altfel, lucru care le permite sa fie usor primiti in grupuri sociale, iar eu, pe langa lungul sir de perfectiune, ma simt ca cel mai mic om din lume. Unori, ma gandesc ca oricat as invata pentru bac, nu are rost, ca oricum mintea mea nu are atractie fata de toceala interminabila, asa ca intru si in depresie profunda. Stiu, modelele prezentate peste tot nu sunt modele etice, nu merita sa le urmezi, nu sunt oameni publici in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca, dupa mine, un om pe care sa il numesti "vedeta" trebuie sa lase ceva in urma pentru generatii, un om care sa fie o stea prin mostenirea pe care o lasa, sa straluceasca peste ani si ani.
Dati-un un sfat, orice, care sa ma faca sa ies din starea asta de incubatie ciudata, de inchidere in sine, din cauza ca ma consider inutila, indiferent de cate sacrificii fac pentru scoala, eu le fac degeaba, nu am nici un scop, nici nu stiu ce o sa fac peste 1 an, peste 6 luni, cand se terminsa liceul. Imi e teama ca la bac o sa pic pentru ca nu sunt capabila sa retin ceva in orele de invatat pana la 10 seara. Voiam sa dau la medicina, insa ai mei mi-au spus ca nu au bani de meditatii, ca nu imi cumpara nici macar niste carti amarate, ca sa nu fiu nevoita sa descarc sute de pdf-uri. Am inceput sa invat singura la un moment dat, dar am ajuns sa arunc fiecare pagina cand mi s-a spus, de catre cei care trebuie sa ma sustina, parintii mei, care nu m-au crescut, dar au avut tupeul sa intervina, ca si asa nu sunt eu in stare de nimic. Nici nu stiu de ce visam atat:pentru mine, cand eram pe la 14 -15 ani, era simplu, daca ma intrebai, eu ma vedeam un medic bun, un om care salva si oferea, asa cum mi s-a oferit si mie candva sansa la viata, asa cum parintii mei nu m-au dorit cand eram mica, cum m-au lasat in spatele bunicii mele de 78 de ani, care era batuta si asa de viata, cum ea m-a salvat pe mine, eu voiam sa îi salvez pe altii, in numele ei. Dar acum, e timpul trecut, pentru ca am uitat tot ce am invatat pentru admitere si nu cred ca pot recupera asa de repede, dat fiind faptul ca, fiind la filologie, nu am facut fizica si biologie nici in clasele 9-10.
Dati-mi un sfat: cum sa nu mai fiu asa de nesigura, cum sa am incredere in mine, cum sa ma conving pe mine, nu pe cei din jur, ca nu sunt doar in viata si atat, ca o sa fac ceva cu viata mea? Am intrat in depresie, stiu asta, cand a murit bunica mea, acum 5 ani si de atunci inca mai am unele momente in care nu ma sunt eu, in care plang pentru o viata.

Nu te mai stresa atâta, ai toată viața înainte, dacă ești sănătos ai deja motive de fericire, răspunsul e doar la tine, dacă știi sigur ca vrei sa mergi la medicină, mergi, nimic nu e greu dacă îți dai silința, nu lăsa oamenii care nu au invățat nimic niciodată să îți spună că "este greu" vorbeste cu cei care au reușit deja la medicină, ei sunt in masura sa îți spună cum este...o varianta foarte buna este ca dupa liceu sa nu mergi direct la facultate, ci sa te angajezi, iti strângi bani, și apoi poți merge și la medicină sau poate intre timp te răzgândești și urmezi altă facultate...și eu am stat un an, și abia apoi am dat la facultate, și eu eram indecisa de ce voi face pe viitor așa că am studiat management în economie, desi nu era ce îmi doream

Multumesc mult pentru sfat! Ma bucur ca au mai trecut si altii printr-o criza in care nu stiu unde le e locul si ca stiu ce sa imi spuna. Cred ca asa o sa fac, o sa cunosc oameni noi, si, pe deasupra, o sa pun si niste bani deoparte, o sa am timp sa invat dupa liceu, si, cine stie, poate ma voi integra si eu cum trebuie in grupuri sociale. Multumesc mult pentru sfat, insa, cat despre stresat, nici nu stii cat am incercat sa ma relaxez, sa imi iau o zi in care sa citesc, sa am grija numai de ce imi place mie, insa nu, nu a mers, cand ma gandesc cate am de facut, parca mi se face rau.

Fă puțină ordine în mintea ta, poate te gândești că e multe de învățat la medicină, atunci vorbeste cu cineva care a trecut prin asta, te va lămuri și automat te vei liniști, dacă ceilalti o reusit și tu vei reuși. Sau au ceilați ceva puteri supra omenești de a învăța? Îți dau un exemplu real, eu când eram la școala generala abia că treceam clasa la matematică, ai mei nu prea credeau ca voi lua bacul, apoi cand sa merg la facultate tata ma descuraja putin cu intrebarea " Oare te vei descurca? " pentru ca nu avea incredere in mine. Dar cu toate astea am vrut sa le demonstrez că totul e posibil și că, chiar nimic nu e greu dacă știi ce ai de făcut și desigur dacă vrei

Multumes mult, din nou! Nu pentru medicina imi fac eu griji, cat pentru bac, vai, pentru bac. Eu ma descurcam super bine la biologie si sunt sigura ca voi recupara intr-un an dupa liceu, dar ma tem de bacul la istorie, la sociomogie, la romanala subiectul trei, pe scurt, la tot. De bac imi e mi-e frica, ca nu voi lua: parca vad rezultatele, cu nota nici de trecere la istorie, asta ma face sa ma tem.

Mai ai timp de învățat, un sfat foarte bun, ca sa nu fie haos în mintea ta, ia cateva ore de meditație doar ca sa intrebi profa ce trebuie sa înveți mai exact pentru bac, ca sa nu inveti si pe lângă și ca sa te organizezi sigur pe o treabă

In caz ca ai vrea sa vorbesti cu cineva specializat:
,, Alo, #teenline depreHUB? Da, de luna aceasta suntem ON la 0374.461.461 Pentru ca niciun adolescent să nu se mai simtă singur vreodată!
Împreună cu Asociatia ZI de BINE lansăm astăzi depreHUB teens, un proiect dedicat tuturor adolescenților aflați în suferință.

Prin intermediul proiectului și al platformei www.adolescenti.deprehub.ro, tinerii vor avea acces gratuit la:

- Suport psiho-emoțional prin teenline-ul 0374.461.461 - numărul poate fi apelat 24/7 de către adolescenții care se află în suferință ori experimentează situații de dezechilibru emoțional.

- Psihoterapie gratuită pentru adolescenții defavorizați - pentru primul trimestru al anului 2021, depreHUB va aloca 190 de sesiuni de terapie gratuită. Selecția cazurilor se va face în funcție de gravitatea diagnosticului și de situația financiară a familiei.

- Termometrul stării de bine – un instrument gratuit de screening al sănătății emoționale prin care adolescenții pot afla în ce măsură le este afectată emoționalitatea.

- Articole și materiale video - informații și sfaturi practice de la specialiști, prezentate într-un limbaj accesibil, și pe teme de interes pentru adolescenți, precum: școală, relații, sexualitate, vocație, bullying, jocuri online, nutriție, sentimente și tulburări emoționale.

- teensUP – primul joc online de educație emoțională din România, menit să stimuleze adolescenții în adoptarea unor comportamente dezirabile și sănătoase.

- Linia de suport psiho-emoțional pentru #adolescenți (0374.461.461) va funcționa în paralel cu cea pentru #adulți și #vârstnici (0374.456.420), cu un program non-stop, 24/7."

*Pe pagina,, Asociatia ZI de BINE" sunt foarte multe povesti asemanatoare cu a ta. De acolo iti dai seama cati adolescenti se confrunta cu tot felul de probleme, obstacole.
M-am simtit si eu candva asa ca tine, tot in adolescenta. Ma comparam cu cei din familia mea, iar eu ma desconsideram si autocriticam excesiv. Stii, mi-a trecut cand mi-am descoperit marea mea pasiune: psihologia. Am incetat sa ma compar cu altii. M-am analizat pe mine insami: eu cea din trecut si cea din prezent. Ti-ar fi de mare ajutor suportul familiei...mai multa afectiune. Imbratiseaza-i pe ai tai, spune-le ca ii iubesti - asa vor intelege semnalele tale.
Hmm, ai facut teste de orientare vocationala (inventarul Super, testul de interese vocationale Holland)? Ai avea o idee despre ocupatiile care ti s-ar potrivi.
Eu te-as vedea profesoara, jurnalista, scriitoare, chiar si viitor psihoterapeut dupa felul tau de a scrie si gandurile tale. Bine vei putea face oricand chiar daca nu vei fi medic. Exista multe programe de voluntariat unde te-ai putea inscrie.
Cu bacul nu ar trebui sa iti faci hriji ca nu il iei. Eu am retinut cateva citate din fiecare opera ori versuri si le-am comentat pe loc. Cat timp esti coerenta si ai un limbaj adecvat sigur vei fi punctata la romana. La istorie poate ar fi mai greu, dar sunt subiecte care se axeaza si pe text... Eu cred ca vei reusi cu note foarte bune.
Ce as putea spune mai mult? Accepta-te cu defecte si calitati. Apreciaza-te :) Ai si tu rolul tau printre ceilalti. Daca stam sa ne gandim...mereu va exista cineva mai bun decat noi. Poti sa imi scrii oricand in privat. Te ascult cu drag :)

Multumesc mult! Chair sunt recunoscatoare pentru tot ce ati spus. Multumesc pentru link-ul platformei, chair il voi accesa accesa imediat.

Numai bine! Si cauta sa ai o doza de optimism in fiecare zi. Faptul ca simtim adierea vantului, ascultam cantecele vrabiilor, vedem razele soarelui... e ceva minunat. Natura ne da un restart Din cauza pandemiei ne coplesesc monotonia si cateva sentimente negative... unii au activitati si uita de ele, dar altii, in special elevii/liceeni/studentii sufera din cauza izolarii. Asculta muzica, priveste natura si nu iti pierde motivatia