Buna ziua din nou!
De data aceasta vin cu o intrebare mai personala. Stiu ca nu ar trebui sa las comportamentul colegilor mei sa ma afecteze prea mult, si chiar incerc sa ii ignor cat de mult este posibil, insa acum mi se pare exagerat! (Avertizare - postare lunga!)
Sa o luam cu inceputul. Inca din clasele primare, nu ne-am prea imprietenit (cel mai probabil fiindca eram mai timida si nu ma prea implicam). Totusi, pe atunci ma respectau cat de cat si ma lasau sa vorbesc. In gimnaziu, in clasele 5-6, am trecut adesea neobservata, desi au mai fost mici conflicte copilaresti. Cu exceptia respectivelor conflicte, pot spune ca ne intelegeam destul de bine!
Totusi, in clasa a-7-a, lucrurile au luat-o "razna". Incetul cu incetul, colegii au inceput sa vorbeasca peste mine chiar si cand profesorii ma numeau pe mine, adesea in timpul orelor de franceza (din motive bizare, profesoara nu a luat atitudine vreodata in acest sens, dar presupun ca asa decurg lucrurile Romania!).
Uneori, din prostie, taceam, dar alteori, manata de frustrare (fiindca o colega tot raspundea in locul meu, desi ea avea suficiente puncte pe activitate pentru a lua 10, in timp ce eu eram de abia la un 7-8 chinuit), mai scapam un comentariu mic si ironic (de parca ar fi facut o diferenta...nu sunt prea mandra de asta...).
Acum, chiar si persoanele pe care le consideram apropiate ma dau la o parte, ceea ce chiar ma intristeaza, desi nu ar trebui.
Unele fete chiar ma mai "tachineaza" atunci cand intru in clasa in acelasi timp cu o alta colega, salutand-o doar pe ea si ignorandu-mi total existenta (desigur, doar cand nu au nevoie de mine, logic ca exist din nou cand le trebuie ceva!)
Cu toate acestea, ce s-a intamplat astazi m-a infuriat de-a dreptul! La chimie, am ridicat mana sa raspund. Cand doamna m-a numit, o colega a vorbit in acelasi timp cu mine (desi era clar ca pe mine m-a pus). Ambele am facut aceeasi greseala, insa logic ca doar pe mine m-a auzit! Mi-a explicat pe scurt de ce nu era bine ce am spus, iar eu am inteles. Totusi, doamna s-a decis sa mai explice de vreo 2-3 ori la tabla. Partea nasoala este ca se uita constant la mine, de parca eram singura care a gresit! Cand a venit vremea sa merg la tabla sa scriu, colega sus mentionata s-a ridicat repede si s-a oferit sa mearga in locul meu (pana sa zic ceva, ea era acolo). Cat timp ea scria o denumire acolo, doamna a pus o alta intrebare, iar eu am raspuns (de aceasta data corect). Din motive dubioase, nu m-a auzit pe mine, desi am vorbit suficient de tare. Totusi, un minut mai tarziu, a auzit-o pe fata de la tabla care a spus repede acelasi lucru! M-am suparat un pic si i-am spus profesoarei ca eu am zis prima. Ea a dat din cap si a continuat de parca nu s-a intamplat nimic.
Dupa cum probabil puteti remarca, nu o duc prea bine la scoala dpdv social. Desi sunt absolut constienta ca nu asta conteaza si ca nu merg la scoala ca sa imi fac prieteni, ma cam intristeaza treaba asta (de fapt, la ore cred ca par destul de trista, fiindca unii profesori ma intreaba daca sunt ok). Incerc sa nu le dau importanta colegilor si in pauze imi iese destul de bine. Totusi, comportamentul lor fata de mine din timpul orelor mi se pare inadmisibil! (desigur, nu indraznesc sa faca asa ceva la alte ore, de regula se manifesta asa doar la orele profesorilor mai indulgenti). Din pacate, nu am curajul sa ii confrunt direct in aceasta privinta (probabil si pentru ca mi-e teama sa nu fiu vazuta ca o "tradatoare" paracioasa)...
Am vorbit cu mama si ea ar vrea sa ii aduca dirigintei la cunostinta asta, insa nu stiu daca ar merita sau daca ar face ceva. Voi ce credeti, ar face vreo diferenta? Cum as putea sa imi fac curaj sa le spun "verde in fata" ce simt?
Multumesc pentru orice eventual raspuns!
Zi frumoasa!
"Am vorbit cu mama si ea ar vrea sa ii aduca dirigintei la cunostinta asta, insa nu stiu daca ar merita sau daca ar face ceva"
este cu dublu tais, ar putea sa iti faca mai mult rau pe viitor, tot social vorbind
Din tot ceea ce scrii mai sus, faptul ca se intampla sa te ignore colegii este si ceva la tine, ori esti o fire prea retrasa, prea timida, au vazut acesti "sacali" ceva la tine si iti fac rau in asa fel incat stiu ca o sa te doara, si da raul poate sa fie si prin ignorare nu doar fizic, de fapt mai dureros este cand aplici o "pedeapsa" psihica decat una fizica care se reface usor un timp, psihicul nu se reface atat de usor!
ai putea de inceput sa lucrezi la tonalitatea vocii tale, nu sa tipi dar cand spui ceva in clasa profesorului sa o spui cu voce tare si apasat sa se inteleaga ceea ce spui
si cand vorbesti cu ceilalti sa te uiti in ochii lor, nu cu capul in jos, sa nu dai semne de slabiciune, caci nu este inferioara nimanui! faptul ca unii frustrati vin la liceu (cred ca am inteles bine ca acolo esti acum) si isi etaleaza frustrarile de acasa asta nu inseamna ca tu si cei ca tine le sunteti inferiori acestor frustrati care vin din 'familii distruse' iar ei considera ca facand rau altora o sa-si imbunatateasca viata lor de nimic si isi vor htani astfel rautatea...din pacate asta se intampla in scolile romanesti (si nu numai) vin toti limitatii din medii propice oamenilor fara viitor si isi bat joc de altii oferind felurite forme de bullying
eu cred ca trebuie sa te cunosti mai bine pe tine, sa intelegi de ce s-a ajuns la asta si sa te imbunatatesti tu pe tine, nu pentru ei doar pentru tine! sa nu lasi pe nimeni sa te umileasca vreodata!
acesti "rai" cand vad ca cineva are timiditate sau orice altceva ei cauta sa loveasca acolo, precum niste lupi fata de o oita ranita! acesti pusti rautaciosi sunt nimicurile de mai tarziu, te asigur de asta
pentru a te intelege mai bine si a sti ce sa faci pe viitor, recomand sa apelezi la un psiholog bun, sa iti dea o cale de urmat
tot ce am scris eu este cumva din viata, am studiat viata autodidact si cred ca nu va fi pe placul tuturor cititorilor si nici pe placul absolvenților de psihologie online
Răspunde
In primul rand, multumesc pentru sfaturi! 
Inca nu sunt la liceu, dar nu mai am mult (din fericire, chiar vreau sa scap de acesti colegi).
Exact asa m-am gandit si eu, ca daca ii "dau de gol", o sa se ia si mai rau de mine. Totusi, diriginta mea este destul de terifianta cand e suparata sau cand i se face cuiva o nedreptate, deci nu cred ca ar mai indrazni sa imi zica ceva (totusi, asta ar insemna ca m-ar evita exagerat pana la final, ceea ce ar fi cam nasol!)
O sa incerc sa mai lucrez la tonalitatea vocii mele, posibil si de aceea nu prea reusesc sa ma fac auzita.
Toate cele bune!
Răspunde
Nu vreau sa te dezamagesc sau intristez dar si la liceu este cam la fel ca si in gimnaziu, din punct de vedere al fenomenului bullying, al rautatii colegilor, din pacate de multe ori la liceu este chiar mai rau!
Dar priveste partea frumoasa a lucrurilor, vei scapa de acesti colegi aroganti actuali, repede
Offff, sper ca o sa am noroc totusi! Exact, macar atat!
Poate o sa ai noroc, de ce nu! tine si de tine sa vezi daca cumva este si la tine ceva gresit (sa spunem asa) si sa indrepti cumva
in ceea ce-i priveste pe ceilalti nu prea ai ce sa faci in aceasta privinta, daca asa le este felul...
O sa incerc ca fiu mai implicata si ceva mai "nesimtita", fiindca se pare ca altfel nu se rezolva. Multumesc din nou!
Vezi daca va functiona noua abordare, dar te anunt ca in ziua de astazi trebuie sa ai nervi de otel dar si psihicul tare si sa poti suporta jignirile sau ofensele unor ticalosi!
Ordonare:
După relevanţă
Mama ta poate rezolva problema asta, vorbind cu profesorul respectiv sau cu diriginta.
Răspunde
Asta e pacatul la profesorii indulgenti, nu impun reguli astfel incat sa le fie tuturor bine. Elevii care au bun simt vor avea, asadar, de suferit, din pricina altora care se baga aiurea peste ei, sub ochii profului care accepta asa stilul asta informal de a raspunde spontan, oricine, oricand.Nu-i ok.Incearca sa fii tu mai nesimtita, te vei imbolnavi daca tot pui la suflet orice esisod din asta stupid. Aveam si eu astfel de colege, pe moment evident ca nu eram multumita, ma simteam exact la fel ca tine, insa am invatat sa ma fac remarcata in alte moduri.Profesorii apreciaza interventiile, chiar daca nu arata neaparat, vor retine cine isi da silinta.
Nu ai cum sa fii vazuta ca o tradatoare paracioasa, ca nu le datorezi absolut nimic colegilor, nu sunteti o familie mare, indiferent ce v-o zice diriginta/dirigintele. 
Sunteti un grup de oameni care trebuie sa se suporte si sa dea dovada in acelasi timp ce bun simt, pe parcursul actului educational.Asa se va intampla si la munca, depinde enorm peste ce fel de oameni dai.Totusi, exista un regulament destul de clar pentru desfasurarea orelor, ar trebui respectat. In locul tau i-as da cale libera mamei sa vorbeasca cu diriginta, este in beneficiul tau! Si ignora-le pe colegele nesimtite, ai nevoie de maxim doua care sa iti fie alaturi, in rest vei supravietui just fine.
Multumesc mult pentru raspuns!
Diriginta noastra ne spune adesea ca nu trebuie sa fim prieteni, dar ca se asteapta sa avem minimul de respect unul fata de celelalt (cam culmea, avand in vedere faptul ca respectul reciproc din clasa mea e 0. Asa a fost de la inceputuri, nu cred ca se mai poate face ceva). O sa incerc sa nu mai pun astfel de lucruri la suflet, desi imi este putin greu.
Zi frumoasa!
Cu drag! Diriginta voastra pare destul de ok.A mea ne ducea in excursii ca sa avem prilej de a socializa si a ne intelege toti intre noi si ne tinea morala.Dar e cam imposibil, inca din clasa a IX-a si a X-a se formeaza deja bisecuricute si grupulete. Asa e peste tot de cand lumea.
Stiu, chiar e foarte ok! (doar ca nu ne prea duce in excursii, dar nu imi lipsesc exagerat ).
Pai le spui ceea ce simti. Ceea ce te doare si chiar mahnesti sa aduci in discutie, o spui. Eu cand eram adolescent nu aveam ardoarea aia de a ma face auzit si mai toate mahnirile imi erau ingropate de mult. Eram oarecum mort emotional. Asta m-a afectat foarte mult pe termen lung si inca mai am unele urmari de atunci. Tocmai de aceea este foarte important sa te faci auzit in societate. Nu-ti fie frica de conflicte. Cele mai grave conflicte nu sunt cele cu ceilalti oameni, ci sunt cele purtate cu tine insuti. Invata sa accepti oamenii asa cum sunt ei si sa te faci auzita atunci cand ai nevoie.
Din pacate pentru mine nu a avut cine sa ma invete asta, ajungand sa invat singur prin chin trecand ani grei.
Fi puternica si indrazneste! Mult noroc 
Multumesc enorm pentru sfat! O sa incerc sa imi fac curaj sa le zic ceva cand o sa mai vorbeasca peste mine (fiindca asta se intampla doar la anumite ore). Zi frumoasa!
Si daca iti faci curaj, nu fa exces de zel. Adica spune clar fara reprosuri si fara jigniri ceea ce ti se pare tie ca nu e corect. Nici sa rabufnesti jignind in stanga si in dreapta nu e ok, chiar daca simti ca ai tinut in tine mult timp ceea ce te apasa. In rest, nu ar trebui sa ai nici o frica. Pana la urma sunt tot oameni ca si tine. O zi frumoasa sa ai si tu!
Pai e o vorbă : mai bine te stie omul de frica sau te " tine " pe veci de fraier! Asta cu atitudinea profesoarelor la ora trebuie vorbită la director! Pai din moment ce te pune pe tine sa dai un răspuns ce mai trebuie " corul " de sunetisti?
De aici reiese incapacitatea lor de a conduce o lectie!
Asta este nivelul nostru de educatie!
Problema? Profesoara de chimie...e si directoare!
Naspa! Go to the NEXT level! Inspectorat! Presedinte, Guvern si CEDO!
Trăiesc de vreo 12 ani prin Vest *( Be.Ne.Lux ) mare parte urmăresc pe net posturi tv romanesti dar bulling si agresivitate ca in scolile din Romania rar vezi!
Ori NU suntem capabili ca nație sa ne controlăm, vorbim si sa respectăm opiniile si gusturile altora ORI chiar Ne place trosneala cu ranga si pumnul!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
