"Am vorbit cu mama si ea ar vrea sa ii aduca dirigintei la cunostinta asta, insa nu stiu daca ar merita sau daca ar face ceva"
este cu dublu tais, ar putea sa iti faca mai mult rau pe viitor, tot social vorbind
Din tot ceea ce scrii mai sus, faptul ca se intampla sa te ignore colegii este si ceva la tine, ori esti o fire prea retrasa, prea timida, au vazut acesti "sacali" ceva la tine si iti fac rau in asa fel incat stiu ca o sa te doara, si da raul poate sa fie si prin ignorare nu doar fizic, de fapt mai dureros este cand aplici o "pedeapsa" psihica decat una fizica care se reface usor un timp, psihicul nu se reface atat de usor!
ai putea de inceput sa lucrezi la tonalitatea vocii tale, nu sa tipi dar cand spui ceva in clasa profesorului sa o spui cu voce tare si apasat sa se inteleaga ceea ce spui
si cand vorbesti cu ceilalti sa te uiti in ochii lor, nu cu capul in jos, sa nu dai semne de slabiciune, caci nu este inferioara nimanui! faptul ca unii frustrati vin la liceu (cred ca am inteles bine ca acolo esti acum) si isi etaleaza frustrarile de acasa asta nu inseamna ca tu si cei ca tine le sunteti inferiori acestor frustrati care vin din 'familii distruse' iar ei considera ca facand rau altora o sa-si imbunatateasca viata lor de nimic si isi vor htani astfel rautatea...din pacate asta se intampla in scolile romanesti (si nu numai) vin toti limitatii din medii propice oamenilor fara viitor si isi bat joc de altii oferind felurite forme de bullying
eu cred ca trebuie sa te cunosti mai bine pe tine, sa intelegi de ce s-a ajuns la asta si sa te imbunatatesti tu pe tine, nu pentru ei doar pentru tine! sa nu lasi pe nimeni sa te umileasca vreodata!
acesti "rai" cand vad ca cineva are timiditate sau orice altceva ei cauta sa loveasca acolo, precum niste lupi fata de o oita ranita! acesti pusti rautaciosi sunt nimicurile de mai tarziu, te asigur de asta
pentru a te intelege mai bine si a sti ce sa faci pe viitor, recomand sa apelezi la un psiholog bun, sa iti dea o cale de urmat
tot ce am scris eu este cumva din viata, am studiat viata autodidact si cred ca nu va fi pe placul tuturor cititorilor si nici pe placul absolvenților de psihologie online
Pai e o vorbă : mai bine te stie omul de frica sau te " tine " pe veci de fraier! Asta cu atitudinea profesoarelor la ora trebuie vorbită la director! Pai din moment ce te pune pe tine sa dai un răspuns ce mai trebuie " corul " de sunetisti?
De aici reiese incapacitatea lor de a conduce o lectie!
Asta este nivelul nostru de educatie!
Naspa! Go to the NEXT level! Inspectorat! Presedinte, Guvern si CEDO!
Trăiesc de vreo 12 ani prin Vest *( Be.Ne.Lux ) mare parte urmăresc pe net posturi tv romanesti dar bulling si agresivitate ca in scolile din Romania rar vezi!
Ori NU suntem capabili ca nație sa ne controlăm, vorbim si sa respectăm opiniile si gusturile altora ORI chiar Ne place trosneala cu ranga si pumnul!
In primul rand, multumesc pentru sfaturi! Inca nu sunt la liceu, dar nu mai am mult (din fericire, chiar vreau sa scap de acesti colegi).
Exact asa m-am gandit si eu, ca daca ii "dau de gol", o sa se ia si mai rau de mine. Totusi, diriginta mea este destul de terifianta cand e suparata sau cand i se face cuiva o nedreptate, deci nu cred ca ar mai indrazni sa imi zica ceva (totusi, asta ar insemna ca m-ar evita exagerat pana la final, ceea ce ar fi cam nasol!)
O sa incerc sa mai lucrez la tonalitatea vocii mele, posibil si de aceea nu prea reusesc sa ma fac auzita.
Toate cele bune!
Nu vreau sa te dezamagesc sau intristez dar si la liceu este cam la fel ca si in gimnaziu, din punct de vedere al fenomenului bullying, al rautatii colegilor, din pacate de multe ori la liceu este chiar mai rau!
Dar priveste partea frumoasa a lucrurilor, vei scapa de acesti colegi aroganti actuali, repede
Asta e pacatul la profesorii indulgenti, nu impun reguli astfel incat sa le fie tuturor bine. Elevii care au bun simt vor avea, asadar, de suferit, din pricina altora care se baga aiurea peste ei, sub ochii profului care accepta asa stilul asta informal de a raspunde spontan, oricine, oricand.Nu-i ok.Incearca sa fii tu mai nesimtita, te vei imbolnavi daca tot pui la suflet orice esisod din asta stupid. Aveam si eu astfel de colege, pe moment evident ca nu eram multumita, ma simteam exact la fel ca tine, insa am invatat sa ma fac remarcata in alte moduri.Profesorii apreciaza interventiile, chiar daca nu arata neaparat, vor retine cine isi da silinta.
Nu ai cum sa fii vazuta ca o tradatoare paracioasa, ca nu le datorezi absolut nimic colegilor, nu sunteti o familie mare, indiferent ce v-o zice diriginta/dirigintele. Sunteti un grup de oameni care trebuie sa se suporte si sa dea dovada in acelasi timp ce bun simt, pe parcursul actului educational.Asa se va intampla si la munca, depinde enorm peste ce fel de oameni dai.Totusi, exista un regulament destul de clar pentru desfasurarea orelor, ar trebui respectat. In locul tau i-as da cale libera mamei sa vorbeasca cu diriginta, este in beneficiul tau! Si ignora-le pe colegele nesimtite, ai nevoie de maxim doua care sa iti fie alaturi, in rest vei supravietui just fine.
Mama ta poate rezolva problema asta, vorbind cu profesorul respectiv sau cu diriginta.
Multumesc mult pentru raspuns!
Diriginta noastra ne spune adesea ca nu trebuie sa fim prieteni, dar ca se asteapta sa avem minimul de respect unul fata de celelalt (cam culmea, avand in vedere faptul ca respectul reciproc din clasa mea e 0. Asa a fost de la inceputuri, nu cred ca se mai poate face ceva). O sa incerc sa nu mai pun astfel de lucruri la suflet, desi imi este putin greu.
Zi frumoasa!
Pai le spui ceea ce simti. Ceea ce te doare si chiar mahnesti sa aduci in discutie, o spui. Eu cand eram adolescent nu aveam ardoarea aia de a ma face auzit si mai toate mahnirile imi erau ingropate de mult. Eram oarecum mort emotional. Asta m-a afectat foarte mult pe termen lung si inca mai am unele urmari de atunci. Tocmai de aceea este foarte important sa te faci auzit in societate. Nu-ti fie frica de conflicte. Cele mai grave conflicte nu sunt cele cu ceilalti oameni, ci sunt cele purtate cu tine insuti. Invata sa accepti oamenii asa cum sunt ei si sa te faci auzita atunci cand ai nevoie.
Din pacate pentru mine nu a avut cine sa ma invete asta, ajungand sa invat singur prin chin trecand ani grei.
Fi puternica si indrazneste! Mult noroc
Multumesc enorm pentru sfat! O sa incerc sa imi fac curaj sa le zic ceva cand o sa mai vorbeasca peste mine (fiindca asta se intampla doar la anumite ore). Zi frumoasa!
Si daca iti faci curaj, nu fa exces de zel. Adica spune clar fara reprosuri si fara jigniri ceea ce ti se pare tie ca nu e corect. Nici sa rabufnesti jignind in stanga si in dreapta nu e ok, chiar daca simti ca ai tinut in tine mult timp ceea ce te apasa. In rest, nu ar trebui sa ai nici o frica. Pana la urma sunt tot oameni ca si tine. O zi frumoasa sa ai si tu!