Bunaa.Am o intrebare si vreau sa imi raspundeti sincer toti care faceti chestia asta.De ce descurajati tineretul? Efectiv vad continuu pana si parinti care le spun copiilor "nu o sa ajungi nimic" serios.De ce? Majoritatea care descurajeaza tineretul am vazut ca sunt si batrani expirati care n-au avut ambitie in viata si acum isi pierd vremea incercand sa ii faca si pe altii sa isi piarda ambitia.Din cauza asta Romania este cum este, din cauza asta pleaca tineretul.Copiii au nevoie de incurajare.Pe vremea comunismului aveam sportivi atat de buni deoarece avea cine sa ii incurajeze.La 17 ani erai jucator de superliga.Acum "sunt mici" De ce exista atata descurajare si dispret din partea celor batrani pentru realizarile tinerilor?
Vreau acum sincer, toti copiii care au un vis, care sunt la inceput de drum sa scrie un raspuns unde vor sa ajunga si ce vor sa faca in viata.

Nu sunt bătrân, dar o să-mi exprim totuși punctul de vedere.
Ideea e că e mult mai ușor descurajezi, decât să încurajezi.Multi nici nu știu cum să facă acest lucru, pentru că nu au văzut așa ceva,in timp ce alții sunt doar răutăcioși, pentru că,ar crede ei,este cool
Când aud "pe vremea comunismului",mă ia o durere de cap. Fara supărare,însă nu poți lua minoritatea și să o faci majoritate.
Daca e sa o luam așa,încă mai avem olimpici,sportivi de performanta sau personalități care inca ne reprezintă,doar că, la fel ca in comunism, acestea sunt minoritari, nu majoritari.
Eu vreau sa-mi urmez visul până în pânzele albe și nu voi renunța niciodată să îl ating, in ciuda descurajărilor din toate părțile.Sa zicem că am un vis, nu contează care

Buna.E in firea umana sa ti se schimbe perspectiva in functie de experientele pe care le traiesti tu.Sa stii ca nimeni nu devine acru si morocanos la batranete din prea multa fericire si liniste sufleteasca.Asa ma intrebam si eu cand eram mica, observandu-i pe adulti, insa pe masura ce mai cresti incepi sa ii intelegi (sau asa ar trebui) pe parinti, pe bunici, pe vecinii aia nasoli, pe oamenii de la piata si pe toata lumea.
Stai linistita, copiii si adolescentii oricum au in general o doza de optimism si incapatanare care ii face sa intoarca urechea la vorbele adultilor, facand exact cum vor ei.Asta nu inseamna ca trebuie sa le vorbesti mizerabil, dar nici sa-i faci sa creada povesti nemuritoare.

Eu una nu am fost sustinuta din niciun punct de vedere si am avut o copilarie destul de nasoala insa nu am descurajat sau judecat pe nimeni.Mereu incerc sa incurajez mai ales tineretul, pe toti care au un vis caci eu daca ii ascultam pe toti boșorogii ca sunt fata ca nu pot si etc... eram pierduta. Vreau totusi ca mai multa lume sa traga concluzii din viata lor morocanoasa si lipsita de culoare si sa incerce sa ii faca pe altii bine.Problema e ca eu singura nu pot sa o fac, as vrea ca mai multe persoane sa inteleaga si sa accepte ca vremurile s-au schimbat. Vreau sa fim mai incurajatori.

Eu sunt genul de persoana caruia ii place sa incurajeje pe altii, in special pentru ca pe mine nu ma incurajat NIMENI! M- am incurajat MEREU SINGURA!
Iar la capitolul descurajare ai mei au fost campioni!
Au reusit sa ma demotiveze cu motivatie!
Totusi eu fiind o persoana destul de puternica, nici ca mi-a pasat de parerile lor! ( uneori pentru ca, din pacate uneori m-am uitat in " gura prostului""!

Nici tinerii nu ar trebui sa se lase asa usor descurajati! Fara incredere de sine, nu faci nimic!
Iar increderea de sine se construieste in primul rand IN FAMILIE / SCOALA / COMUNITATE!

Batranii descurajeaza tinerii pentru ca, cel mai probabil acel ceva / realizare pe care tanarul il/ o doreste I se pare o mare tampenie!
Nu exista pe vremea lui sau, stii vorba aia " vulpea cand nu ajunge la struguri zice ca is acrii", adica, " daca eu nu am putut el de ce sa poata!?" Sa moara si capra vecinului!

Visul meu... ( unul dintre ele :)

https://www.tpu.ro/......at-cat-de/

Poti raspunde te rog intrebarii?!

Iti era adresata... cu dedicatie :))

Alte vise...

https://www.tpu.ro/......ri-sa-mai/

:)

Bun răspuns!

Btw,eu credeam că ești băiat
Surprisee

Toți cei trecuți de 45 ani au avut parte de educație în sistemul comunist unde nu aveai voie sa faci mai nimic. Unde statul îți spunea, nu se poate așa, trebuie sa faci cum spunem noi. Și treaba asta s-a propagat.

Tu esti doar o persoana si nu poti generaliza experienta ta si proiecta-o pe toata populatia.Mai mult de atat, trebuie mentionat ca intra si tipul de personalitate in ecuatia de fata. Unii oameni sunt optimisti incurabili, altii sunt pesimisti incurabili. Logic ca nu e bine sa fii in nicio extrema si nici sa oferi asa niste vorbe pe care tu nici macar nu le crezi, numai ca sa zici ca da, ai facut o fapta buna astazi, ai incurajat niste tineri.Singurul lucru mai nasol decat lipsa sperantei sunt sperantele false.

Daca vrei sa ii schimbi pe altii trebuie sa incepi cu tine.Iar restul din jur se vor schimba si ei, probabil.In rest e pierdere de vreme sa doresti a clinti judecata cuiva trecut de 40-50 de ani.

E bine să încurajezi copiii, dar nici o încurajare nerealistă care îi poate da speranțe false nu e bună. Adică nu le poți spune că o să ajungă Shakira sau Cristiano Ronaldo, dacă tu vezi că nu au absolut nicio înclinație către asta. Poți în schimb să îi ajuți, să îi lași să aleagă, dar să le sugerezi și alte variante care ar fi mai realiste, nu să le spui din start ești praf.Și oricum, la început nimeni nu e perfect la ceva, trebuie muncă, sacrificii, talent și puțin noroc.

Depinde de unii tineri ce vor sa ajunga in viata.
Unii stau mai mult prin cluburi.
Cum ai vrea sa fie incurajati de acei batrani expirati care au muncit toata viata, ca unii adolescenti sa aiba ce au acum?
Bineinteles ca nu generalizez.
Gandesti binisor dar neadevarat, in unele privinte.