Eu am fost foarte saraca intr-o vreme, aveam, o singura pereche de pantaloni pe care ii spalam sambata seara si ii uscam duminica ca sa am in ce sa ma imbrac luni la facultate si tot asa. Acum castig decent prin munca mea si iti pot spune ca banii sunt importanti pana itia sigura strictul necesar. Traiesc in continuare modest, fiindca asa imi place, dar am linistea de a avea suficienet perechi de blugi sa nu spal o luna, linistea ca imi pot cumpara paracetamol daca ma apuca raceala si ca daca frigiderul se strica, pot cumpara altul fara sa rabd de foame. E mare lucru.
Pe vremea mea, era saracie mare. Oamenii erau in stare sa faca orice atunci pentru ceva banuti.Un tip pe care il cunosc chiar si-a vandut aproapele pe 30 de arginti. Fara bani, viata e pustiu.
Va apreciez doamna ca ganditi asa chiar daca ati trecut prin greu... E mare lucru.
Nu acord importanță lucrurilor neînsuflețite. Nu apreciez banii pe cât apreciez munca prestată. Fericirea este mai importantă decât 'fericirea trecătoare' cumpărată pe bani. Banii sunt hârti cu care poți cumpăra obiecte sau alimente pe care le folosești pentru o perioadă mai lungă sau scurtă de timp. Iei în mormânt doar ce ai în suflet.
Sunt absolut necesari. 100%. Poate pentru satele unde-i saracie mare, iar oamenii fac schimb de produse, fara bani, sa nu fie procentul chiar de 100%.
Nu pot să scriu un procent de cât % valorează banii pentru mine. Am avut de toate când eram mică, nu duceam lipsă de nimic.
Acum, mă bazez doar pe strictul necesar. Am renunțat să îmi iau chestii în plus care nu m-ar ajuta cu nimic. Am renunțat la multe în alimentație: carne, lactate, ouă, dulciuri, sucuri şi aşa mai departe. Sunt vegană, iar dieta mea presupune în mare parte consumul de cereale, fructe, legume şi semințe. După asta am renunțat complet la pastile si m-am axat doar pe economie.
O să scriu nişte exemple să îți faci o idee cât de mult economisesc.
Am renunțat să îmi mai iau haine, aveam deja multe care stăteau degeaba în dulap. Am renunțat parțial la mijlocul de transport public, prefer să merg/alerg până la magazin chiar dacă este la 4-5km depărtare. Iau autobuzul înapoi doar dacă car prea multe greutăți gen peste 15-20kg. Recent, am renunțat şi la cumpărarea bidoanelor cu apă. Dădeam în jur de 60lei/lună. Îmi iau apa din alte surse mult mai ieftine.
Am renunțat la mâncatul în oraş, nu prea mai am acele pofte şi prefer să îmi gătesc acasă.
Nu am renunțat la plăcerile vieții, din contră. Sunt mult mai fericită.