Ce parere aveti voi despre urmatoare situatie. Oscilez deseori intre 2 tipuri de comportamente.Sunt un tip de la tara dintr-o familie cu situatie financiara destul de slaba, insa am reusit sa invat si sa ajung la o clasa buna de bilingv engleza.Cea mai buna din generatia noastra.Am reusit sa imi fac multi prieteni, in ciuda faptului ca poate nu eram la nivel cu ei.Am evoluat foarte mult,chiar si de la stilul vestimentar cu haine largi si urate(cum mi se par acum)la un stil bun, ce-i drept cam toata societatea se schimba.Eram un tip amuzant,vorbaret care se baga in seama,cateodata mai exageram si ma lua gura pe dinainte insa pe atunci nu imi dadeam seama ca ce fac nu e bine, pana acum in clasa 11-a cand am descoperit un lucru ori m-am maturizat eu.Si anume ca trebuie sa fac ceva cu viata mea, sa ajut familia sa ne ridic si financiar ca sa fie o viata mai placuta si eu la randul meu sa ajut pe altii.Am inceput sa ma pun la punct,sa fiu mai serios si in relatiile cu ceilalti,totusi nu am ajuns sa fiu sobru,cand este de gluma glumesc,insa m-am schimbat radical(si nu treptat), si asta ma faca sa oscilez intre fostul eu si actualul si nu reusesc sa imi dau seama cum este mai bine.Am si in mine senzatia aceea de a fi placut de toata lumea, chiar daca stiu ca nu e posibil.Ma gandesc cum sunt si cum eram si fac o analiza.Ar trebui sa merg inainte si sa raman cum sunt acuma, insa sa nu pierd nici trecutul din vedere total. Ce sfaturi si pareri aveti?

Ma bucur ca te-ai maturizat. Mergi inainte pe drumul tau. Este foarte bine ca te-ai maturizat si ca vrei sa-ti ajuti familia. Asta este rolul copiilor sa fie mai bun ca parintii.

Eu nu cred ca e maturiatate. Poate ma insel dar cred ca stresul de a te integra si frica de a respins te au schimbat ca persoana. Se stie ca atunci cand nu faci lucrurile natural nu esti tu.

oricum daca "profesional" si social acesta schimbare iti face bine atunci ramai asa si profita de seriozitatea ta pentru a iti continua studiile

Prima parte, mhh...mi-e greu sa recunosc dar din pacate, cam ai dreptate. Apreciez onestitatea ta

Aș spune că e tendința de a te mula pe societate, sau pe o parte din ea. Începi să te gândești la ce îți trebuie ca să devii parte a întregului, să fii acceptat. Da, poate fi maturizare, și da, poate fi și teama de a nu fi lăsat pe margine. E o corelație între ăștia doi factori. Alegi ceea ce îți este mai avantajos în momentul de față, ceea ce îți aduce mai multe satisfacții. În fond, ăsta ar trebui să fie scopul schimbărilor.

Bravo ma.Nu-ti bate capul acum cu problemele familiei tale pentru ca vor ca macar tu sa ajungi bine si in timp, de o sa poti o sa-i ajuti. Tine-o asa si incearca sa fii cat mai putin o povara.Nu zic sa te muti si sa-ti iei lumea in cap ci pur si simplu sa traiesti ieftin si chiar daca ai tai au sa-ti dea, oricat de proasta ar fi situatia financiara a familiei, mereu vor avea bani sa-ti dea sa iesi la un suc.

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!