Primele relații nu sunt mereu simple. De aceea între 07 și 18 februarie, Fundația Friends For Friends și TPU.ro te provoacă să-ți faci un test din care vei afla lucruri pe care nu le știi despre relația ta. Timp de 10 zile, psiholoaga In a Relationship, Silvia Guță, iti va raspunde pe TPU la întrebările pe care le ai despre ce e ok să faci sau nu într-o relație, cum poți să-ți dai seama dacă relația ta are potențialul de a fi toxică și ce poți face în cazul ăsta.
Fă-ți testul aici: https://ffff.ro/licee/test-relatie/
4 tipuri de abuz frecvente în relații (vezi dacă ți s-a întâmplat și ție): https://www.facebook.com/respectlicee/videos/2097559630491631/
In a Relationship este un proiect de prevenție a violenței în cuplurile de adolescenți, creat de Fundația Friends For Friends împreună cu Avon România și parte din Campania Respectului. Urmărește proiectul pe www.facebook.com/respectlicee/
Campania se adreseaza tinerilor cu varste cuprinse intre 14-20 de ani.
Scrie in dex ca misoginii nu se vor reproduce? Ar fi ingenios.
Eu cred ca e tocmai invers, oamenii vor tot mai putin de la relatii, se multumesc cu ingrijorator de putin. Accepta uneori acele asa-zise relatii care "nu sunt exclusive". Multe femei isi iarta partenerul care le-a inselat, lucru ridicol, si barbatii mai fac asa uneori. Altele accepta sa fie batute, injurate, nerespectate. Deci, din punctul meu de vedere, oamenii ar trebui sa ceara mai mult de la relatii, nu mai putin. Dar nu in bani, masini etc.
Nu trebuie sa cauti o relatie buna sau mai buna, ci una perfecta.
"Romanul de rand e anti-schimbare, sustine ideile ramase de la bunicul, ce/cine e diferit este privit cu dezgust si calcat in picioare. Mentalitatile nu se vor schimba in Romania pentru ca suntem invatati sa ne comformam"
Anti-schimbare? Să schimbăm ce? Normalul cu anormalul?
Poate îmi explici tu de ce dezgustul meu față de homosexuali (care pentru mine e o reacție atavică, viscerală) îl poți clasifica ca fiind un "conformism".
Bună! Aș fi tare curioasă ce te-a făcut să crezi că promovăm ura față de băieți, misoginismul, feminismul, radicalismul sau curvia. Mesajele noastre sunt construite în așa fel încât să încurajăm o cultură a respectului reciproc în relațiile de cuplu și, dacă ceva se înțelege greșit din cauza formulărilor noastre, aș vrea să putem corecta. Ne ajuți cu un exemplu, te rog?
Desigur ca va ajut cu exemple
https://www.youtube.com/......tps?/watch
https://www.youtube.com/......tps?/watch
http://www.sub25.ro/......-4312.html
In a Relationship shared an event.
January 9 at 11:07 AM ·
#AudrieandDaisy e un documentar Netflix care explorează povestea a două adolescente care sunt agresate sexual de băieți pe care îi credeau prieteni, trauma violului și umilința la care sunt supuse online și offline.
Proiecția are loc vineri, 11 ianuarie, ora 17:30, la inițiativa Acționăm pentru siguranță în universități, la Centrul FILIA. Intrarea este liberă.
„A vrut să facem sex, eu nu voiam, pentru că era mult prea devreme să fac sex cu el și cu oricine. Băi, dar mi-a zis tipul ăla o chestie - ori fac sex cu el acum, ori fac sex cu altcineva mai târziu, e același lucru. Și mi s-a părut foarte logic ce a zis. Prin urmare, am făcut sex cu el. Eram resemnată, în sensul urât al cuvântului. Cedezi și nu-ți mai pasă, în sensul ăsta." spune una dintre adolescentele care au devenit mame cu care a vorbit regizoarea Ozana Nicolau.
Mai multe, pe https://mameadolescente.ro/
In a Relationship
December 14, 2018 ·
După trei zile de la despărțire, Vlad a făcut mai multe conturi false de Facebook, unele cu nume de fată. S-a uitat prin lista de Facebook a fostei iubite și a identificat membri de familie și persoane apropiate. Le-a trimis mesaje ca ăsta:
Sunt o prietenă de-a Marei
în seara asta se sinucide
ultima ei dorință a fost să vezi pozele astea.
Și a atașat poze cu Mara goală.
[de Venera Dimulescu pe Casa Jurnalistului]
Acolo scrie adolescenti cand in tot ce postati e vorba doar de adolecente care traiesc drame cu baieti
Depinde ce înțelegi prin termenul acesta de „narcisist". Eu aș recomanda să nu pui etichete încă de la început și să cauți autenticitatea fiecărei persoane pe care o întâlnești, așa cum ai vrea să facă și celălalt cu tine. Până la urmă, majoritatea oamenilor au anumite tendințe narcisice, nu trebuie să ai o tulburare de personalitate de tip narcisic pentru ca ceilalți să le poată observa. Tendințele astea ne sunt chiar utile atunci când nu exagerăm, ne protejază și ne dau o măsură a valorii propriei persoane. La oamenii care nu manifestă deloc tendințe narcisice (adică le-au blocat inconștient) putem întâlni adesea relații abuzive, în care ei intră în rol de victime. Nici așa nu e bine.
Și încă ceva: o relație se creează între două persoane, e ceva ce construiesc împreună doi oameni și fiecare contribuie la felul în care se dezvoltă și decurge relația respectivă. De-asta vina nu e mai niciodată doar a unuia dintre parteneri, chiar dacă unul dintre ei este cel care poate părea mai vinovat din anumite puncte de vedere.
Recomandarea noastră e valabilă și pentru fete, și pentru băieți. Tuturor le sunt utile astfel de informații, pentru că și fetele și băieții pot apela inconștient la comportamente abuzive, în numele dragostei (ex: gelozia și controlul excesiv, verificarea telefonului - adică încălcarea dreptului la intimitate, șantajul emoțional sau constrângerea, etc.). Iar noi încercăm să îi învățăm pe toți cum să se descurce mai bine în relații și cum să evite suferințele ce pot fi evitate.
Iar în privința ratei de sinucideri la bărbați, da, ai dreptate, e mai mare decât cea a femeilor. Unele studii spun că e mai mare chiar de 4 ori, dar diferența se datorează faptului că bărbații aleg metode de sinucidere mai „sigure" atunci când își pierd orice speranță de a avea o viață mai bună, adică atunci când sunt în depresie cronică.
Dar dincolo de statisticile sinuciderilor „reușite", tentativele de sinucidere sunt mai numeroase la femei decât la bărbați.
Femeile înregistrează o rată a depresiei mult mai ridicată decât bărbații, datorată hormonilor feminini care afectează echilibrul neurotransmițătorilor, dar și unor factori ce țin de regulile sociale (majoritatea societăților încă nu garantează drepturi egale pentru femei și bărbați, de exemplu, ceea ce cauzează multă suferință și nedreptate femeilor). Totuși, femeile nu ajung să se sinucidă la fel de des ca bărbații, pentru că ele aleg metode mai puțin invazive, mai puțin violente, care nu le desfigurează. Și dacă sunt găsite la timp, mai pot fi salvate.
De unde stiti dvs ca varianta care o promovati este singura corecta? acel test este o generalizare fara logica, nu toti suntem la fel, pagina dvs de Facebook este una misandra,si am dovedit asta, dvs nu ati dat dovezi cum ca nu ar fi, hai sa va explic ceva, o pagina de Facebook care se doreste a fi neutra exprima povesti de ambele sexe, acolo sunt doar adolecente care sufera atat, fetele sunt toate sincere, serioase? serios
Totuși, femeile nu ajung să se sinucidă la fel de des ca bărbații, pentru că ele aleg metode mai puțin invazive, mai puțin violente, care nu le desfigurează. Și dacă sunt găsite la timp, mai pot fi salvate.
femeile majoitatea nu iubesc cu adevarat si stau doar din interes atat, de provider ati auzit? omul este o primata, exista provideri si alfa, cei alfa sunt iubiti restul se numesc profideri, fetele la ovulatie sunt atrase de badboys, ceea ce prezentati acolo sunt fete care se lasa conduse de ceea ce simt, asa ca ele aleg badboys apoi fac drame si se plang, apoi la 30 de ani aleg provideri nu e asa?
iubirea la femei inseamna doar interese materiale atat = asta se poate dovedi stiintific ca asa a evoluat omul, iar interesul barbatului este sexul
M-aș bucura să știu că ai citit toate articolele pe care le-ai listat acolo și că ai văzut și celelalte filmulețe din campania noastră. Cele două de mai jos ilustrează problemele băieților cu fete care fac abuzuri în relațiile de cuplu:
https://www.youtube.com/watch?v=XVSeAIZ_0Vs - despre o fată care încearcă să îl forțeze pe iubitul ei să renunțe la prietenii lui
https://www.youtube.com/......tps?/watch - despre o fată care încalcă intimitatea iubitului și îl șantajează emoțional.
E important să te documentezi și nu doar să scrollezi superficial, căci iată, rămâi cu impresii greșite și nu e de folos nimănui.
Pe de altă parte, înțeleg că e enervant să tot auzi cum sunt învinuiți băieții și bărbații, dar asta se întâmplă pentru că ei sunt mai predispuși la violență fizică. Părerea mea e că multe dintre violențele fizice ale bărbaților apar în contexte în care și ei au fost abuzați emoțional, fie de parteneră, fie de părinți sau foste iubite. E cazul să ne educăm cu toții pentru ca astfel de situații să apară cât mai rar.
In concluzie fetele sunt sfante iar baieti sunt rai? eu nu am fost ipocrit,cand vorbesti cu un om matur nu-i spui ca e ipocrit,vezi dovezi,argumente, ca uni baieti se comporta aiurea cu fetele e adevarat,dar,nu generalizari aiurea, ce sa gandeasca o fata cand vede ca baieti amenita,violeaza,bat fetele, si asa se naste misogismul,misandria, sunt tineri sunt usor de influentat, sunt ca un burete, si biblic tu nu ai voie sa dai sfaturi la alti, traim intr o tara crestina, sper ca stiti asta
Intentia e ok, dar... promiteti (sau cel putin numele vostru promite) mai multe decat oferiti.
Eu unul aveam alte asteptari cand am vazut aceasta intrebare promovata, dar odata ce am intrat in ea, am fost dezamagit.
Si pe buna dreptate, aveti numele "In a Relationship" incerc sa aflu mai multe, si ce sa vad?
-4Tipuri de abuz frecvente in relatii
Intru pe Facebook, vad din prima urmatoarele:
-Si au trait fericiti pana la prima poza
-Sunt in casa cu raul
-Block si de la capat.
Serios acum? La asta se rezuma la voi relatiile? Doar la traume si experiente negative?
Dupa cum a spus si RAY, majoritatea articolelor fac referire la baietii care-s personajele negative, ok, exista situatii de acest gen, nu am nimic impotriva sa le faceti cunoscute, dar totusi, din cele cateva minute petrecute analizand pagina, nu am vazut sa fie si unele sfaturi adresate pentru baieti.
Si ghici ce?
Daca stai sa arunci o privire aici pe TPU, majoritatea celor care au nevoie de ajutor in relatii, sunt baietii, care plac o fata, dar nu stiu ce sa faca pentru a se apropia de ea, tu, domnisoara psiholog, pe ei cum ii ajuti?
Oare in loc de "Block si de la capat" adresat fetelor, nu ar fi fost mai bine " "Momentul in care te retragi si mergi mai departe" adresat baietilor?
Adic serios acum, voi incercati sa stopati fara macar sa preveniti.
Sau cel putin nu stiti sa alegeti un titlu potrivit.
Pur si simplu, tot ce evidentiati voi sunt unele intamplari negative, ok, dar de ce sa nu promovati si altceva?
Nu credeti ca in lipsa unor articole "de indrumare pentru a obtine o relatie", "de exemple pozitive" tot ce veti reusi, e sa faceti fetele care va acceseaza site-ul mult mai paranoice, mult mai inchise in sine?
Mi-ar fi placut sa vad undeva pe site niste articole gen
"Cum sa-ti dai seama daca te place?"
"Cat influenteaza modul in care arati o relatie?"
"Cum sa faci primul pas pentru a o cunoaste?"
Sau, ca tot va "pasioneaza" intrebarile de genul:
"E o linie subtire intre iubire si obsesie, tu unde esti?"
Dar tot ce vad e doar drama, dezamagiri, si asa mai departe, sincer, e destul de neplacut.
Nu m-ar fi deranjat daca ati fi avut un nume gen "Relatii fara violenta", dar aveti un nume care inspira o privire de ansamblu asupra relatiilor, in schimb, voi oferiti doar partea negativa din relatii.
Parerea mea e ca nu asa se face.
Cat despre intrebarea:
"Crezi ca relatia ta e ok sau c-ar putea fi mai bine?"
De ieri, de cand am vazut prima data aceasta intrebare, am vrut sa spun asta:
Mereu e loc de mai bine
"nu am vazut sa fie si unele sfaturi adresate pentru baieti." tu vezi ce scrii?
Este Doamna psiholog in relatii.
Din punctul tau de vedere, dar din punctul celor de 14-20 de ani, nu mai sunt la fel de ridicole.
Daca-ti petreci timpul aici pe TPU, ar fi trebuit sa vezi cam ce probleme sunt cele mai comune, si anume, cum abordezi o fata, cum iti dai seama daca te place, cat conteaza aspectul, cam la asta se rezuma multe din intrebarile postate aici, deci la genul asta de intrebari ar trebui sa le ofere raspunsuri.
Si de ce cred eu ca au nevoie unii din ei, cand sa te opresti din a mai insista.
Dar noi aici nu vorbim de ciocolata, sau intrebarile legate de marimea...
Bine, adevarul e ca noi avem unele perspective diferite legate pe aceasta tema, am mai observat si in alte intrebari.
Poate sunt simple curiozitati, poate ca nu, dar sincer, eu cred ca si intrebarile respective merita un raspuns.
Si eu am avut la varsta aia unele intrebari de genul, dar nu am avut pe nimeni care sa-mi ofere un raspuns, si uite asa, am pierdut timp, oportunitati repetand aceeasi greseala pana am ajuns sa-mi dau seama unde gresesc si asa mai departe.
Ei bine, de ce sa-i lasi sa sufere in continuare?
De ce sa-i las sa faca poate aceeasi greseala pe care am facut-o si eu?
Stim foarte bine ca la aceea varsta, un esec poate fi greu de suportat, ar cam trebui sa le fim alaturi, sa-i indrumam.
Hei
>
Am luat citatul de mai sus de la începutul articolului „Block și de la capăt" - un articol finanțat dintr-o bursă jurnalistică oferită de Superscrieri și AVON pentru documentarea abuzurilor online în cuplurile de adolescenți.
Citește-l te rog până la capăt, ai să vezi că articolul vorbește și despre lucrurile despre care vrei tu să se vorbească. Motivul pentru care, de la depărtare, poate părea că se tot scot în evidență cazuri de experiențe negative este că, pentru a finanța astfel de proiecte, trebuie să alegem niște direcții importante, relevante pentru societate. Nu o să dea nimeni bani, deocamdată, în România, pentru a-i învăța pe adolescenți cum să își dea seama cât contează cum arăți sau cum să faci primul pas către o relație de cuplu ok. Pur și simplu, suntem o societate prea săracă, există probleme mai mari, iar cu banii limitați pe care ONGurile îi pot obține ca finanțare, trebuie să se ocupe de problemele stringente. Cam așa ajung cazurile negative în atenția publicului larg - ca model de AȘA NU. Încercăm să deschidem dialoguri între cei care nu văd nimic rău în cazurile respective și cei care își doresc o realitate mai puțin periculoasă, mai puțin înșelătoare.
Și da, ai dreptate, mereu e loc de mai bine, iar feedback-ul tău e important. Vom încerca să facem mai vizibile opiniile și problemele băieților de acum înainte. Știm foarte bine că și băieții au propriile lor frământări și au nevoie de ajutor și de ghidare, dar hai să îți spun ceva, că poate mă ajuți să găsesc o cale de a ajunge mai ușor la băieții adolescenți. De când am pornit atelierele In a Relationship, rata de participare e de aproximativ 75% fete & 25% băieți. Am senzația că nici măcar atunci când ar avea ocazia, băieții nu vor să primească ajutor specializat - poate le e mai greu să se deschidă, poate nu au încredere într-o femeie psiholog (deși s-a întâmplat același lucru și la atelierele susținute de un trainer bărbat).
Nu pot să nu mă gândesc că băieții sunt, de fapt, mai rapizi sau mai grăbiți în a-și forma o opinie de nezdruncinat după prea puțină informare și documentare, așa cum am senzația că ai procedat și tu până acum. Că se uită pe diagonală pe oferta de informații și istoricul proiectului și nu au cum să înțeleagă prea bine despre ce e vorba. Rămân la final cu jumătăți de idei pe care evident că nu le consideră bune sau utile - pentru că nu sunt complete, mai înainte de orice altceva.
Genul ăsta de lucruri - how to be in a proper relationship - necesită timp, răbdare, atenție și disponibilitatea de a vedea și propriile greșeli, nu doar pe ale celorlalți. În plus, necesită niște eforturi de adaptare, motivație puternică și energie investită în a schimba ce nu e ok, chiar dacă nu reușești din prima încercare. Iar asta nu se poate face cu un scroll rapid peste niște linkuri și nici cu convingerea că ești mai bun decât ceilalți. După cum vezi, deși acuzi In a Relationship că pune răul în față, aceeași tendință o ai și tu: ne dai exclusiv feedback negativ. Cam așa funcționează toți oamenii, în general, mai ales dacă au primit toată viața feedback negativ, că ăsta e modelul învățat.
Hai să schimbăm situația asta împreună! Să ne luăm timp să ne documentăm serios, să ne luăm sentimentele în serios și să le cunoaștem și să le analizăm, să comunicăm și să ne deschidem și în fața posibilității ca noi înșine să fim cei care au greșit. A greși e uman, dar nu ajută la nimic dacă nu admiți greșeala, ca să poți învăța ceva din ea și să nu o mai repeți la nesfârșit.
PS: mi-a dispărut citatul din „Block și de la capăt" din primul ărspuns, așa că îl pun aici:
„Matei înţelege; înţelege de la înălţimea vârstei lui de tânăr de 18 ani care stă de vorbă cu un "puşti" de 16. Îşi spune părerea: "E aiurea să te uiţi pe Facebook-ul ei şi să o verifici non stop". Urmează un nou "Liviu is typing" şi-apoi o replică scurtă inundată într-un un hohot de emoticoane. "Nu o verific. Intru la ea din an în paşte", răspunde Liviu."
Nu contează cine? Eu zic că e important cine. Nu te lăsa pe dinafară, chiar dacă îți rezervi o poziție de superioritate, tot pe dinafară te vei simți.
Vreau să fac o singură precizare, pentru că ai ridicat o problemă foarte importantă: cea a coeficientului de inteligență - IQ, despre care mulți oameni cred că poate să facă diferența dintre bine și rău.
Ei bine, nu. IQ-ul măsoară doar capacitatea cuiva de a veni cu soluții noi la probleme dificile, capacitatea de a te folosi de toate informațiile pe care le-ai înmagazinat în întreaga ta experiență de viață pentru a rezolva o problemă cu care nu te-ai mai confruntat anterior. Un IQ ridicat garantează succes în rezolvarea problemelor de tip logico-matematic, dar nu are prea mult de-a face cu alegerile morale, cu cele influențate de emoții sau cu capacitatea cuiva de a-și gestiona viața afectivă sau de a-și controla comportamentul social. O dovadă e faptul că unii dintre psihopații și criminalii renumiți pentru cruzimea lor au avut IQ mult peste medie, lucru care nu i-a împiedicat să facă lucruri rele (https://iq-test.net/......-150.html)
Românii nu se poartă urât pentru că ar avea IQ scăzut, ci mai degrabă pentru că le lipsește o dimensiune importană în educație: modelul pozitiv. Și asta se aplică și la educația emoțională, și la educația morală. Dacă întreaga ta viața regulile au fost îndoielnice și cei care au făcut lucruri rele au scăpat nepedepsiți, uneori chiar au ieșit câștigători (poate chiar și tu însuți), cum să ai pretenția de a face alegerea cea bună, morală? Confuzia creată de o societate în care educația e doar formală, artificială, fără modele reale de bune practici, e ceea ce ne face pe noi, românii, să fim atât de buni și atât de răi, în același timp. Blamarea celor care fac lucruri rele nu e suficientă, e nevoie de legislație corespunzătoare și de instituții corecte (poliție, justiție) care să se ocupe cu sancționarea lor și reeducarea celor care calcă strâmb. Românii nu au găsit încă formula potrivită ca să producă schimbarea asta în sistem, dar există oameni care se luptă pentru asta și care încearcă să schimbe lucrurile pornind de la ei înșiși și cei din imediata lor proximitate.
Nu a tras nimeni concluzia că fetele sunt sfinte, iar băieții răi. Doar lu ai lansat această întrebare, așa că am intrat în dezbatere pe această temă.
Așa-zisa „concluzie" e doar rezultatul unei confuzii, la fel ca și ideea că ai fi ipocrit. Nu am spus așa ceva și nici nu am făcut generalizări aiurea. Misoginismul și misandria sunt lucruri care se învață în primul râd acasă, din păcate, chiar și în familiile unei tări creștine. Oricât de clară este Biblia în legătură cu cele zece porunci, ea nu reușește să împiedice comportamentele unor oameni care aleg să facă (sau se lasă duși de val) lucruri rele.
Noi încercăm să vorbim cu cei care nu știu să facă diferența clară între bine și rău și să le oferim niște repere mai clare de interpretare, care să îi ajute să ia decizii mai bune. Cum arată abuzul nu prea te învață nimeni, chiar dacă ți se spune de nenumărate ori că nu trebuie să faci abuzuri. Aici am vrea să putem face o diferență cu In a Relationship, nu în a da sfaturi despre ce să faci și ce să nu faci. Păerea mea e că sfaturile altora nu sunt la fel de convingătoare ca propria gândire, iar pentru ca propria gândire să extragă concluzii corecte, bune, adaptative trebuie să o hrănim permanent cu informații corecte, documentare serioasă, dovezi științifice și modele pozitive. A! Și dezbateri respectuoase, pentru că ele scot adevărul la lumină.
Misoginismul și misandria sunt lucruri care se învață în primul râd acasă, din păcate
nu cred ca chiar se invata acasa aceste lucruri, poate o anumita parte din ceea ce inseamna misogism, misandrie, dar, daca citesti articolelele de pe pagina voastra misandria este promovata sau o parte din ceea ce inseamna misandrie, din ce am inteles pentru asta sunteti platiti asta promovati
Nu pot sa spun ca nu aveti dreptate.
Inteleg ca este esential ca pentru acest proiect sa aveti parte de sponsorizari, iar pentru a obtine acel sprijin/suport, trebuie sa fie ceva "important" si de impact, insa, eu tot consider ca ar fi nevoie si de ceea ce spun eu, de acel ceva banal, dar poate important, si sunt sigur ca si dumneavoastra sunteti de acord cu mine.
Insa, ce e drept, societatea noastra lasa mult de dorit, si in multe privinte, si intr-adevar, probabil unele articole in genul celor dorite de mine, ar parea prea banale in ochii sponsorilor.
Asta este, poate sunt eu mai idealist/perfectionist, si cer mai mult decat poate oferi societatea in care ne aflam.
Acum sa mergem mai departe, referitor la implicarea baietilor in astfel de ateliere.
Ei bine, cu baietii, treaba sta putin diferit.
Atat baieti cat si barbati sunt indemnati de societate sa actioneze pe cont propriu, mereu "responsabilitatea" e lasata pe umerii lor.
Inca din copilarie aflii ca e "gresit" sa te plangi, ca e gresit sa ceri ajutorul, iar daca vei face asta, e foarte posibil sa fii marginalizat.
Poate gresesc, dar eu as pune asta pe seama bullying-ului, de mic, aflii e existenta acestuia, poate nu esti tu victima, dar e suficient sa observi acest fenomen, incat sa incepi sa-ti fie teama sa-ti arati slabiciunile, din frica ca poate vei ajunge victima.
De asta, de multe ori, intervine aceea frica, aceea rusine "Ce ar spune colegi mei daca ar afla ca particip la astfel de activitati?"
Cam asta e principala problema pentru care tinerii evita sa se implice la astfel de activitati, opinia celor din jur, frica de a fii judecati.
Ca fata, e mai ok sa-ti arati "slabiciunile", dar ca baiat, cand trebuie sa recunosti ca ai o problema, si ai nevoie de ajutor, deja treburile incep sa scartaie, deja te simti rusinat ca ai nevoie de ajutor, si te astepti sa fii aratat cu degetul.
Cam asta e societatea, de asta multa lume refuza sa apeleze la un psiholog, sa-si expuna problemele, deoarece e obisnuita sa creada ca e ceva gresit in a cere ajutorul, iar asta incepe din copilarie, si in timp, o observi cel mai adesea la baieti/barbati.
Dar asta nu insamna ca respectivii nu sunt constienti ca au o problema, iar asta nu inseamna ca ei nu cauta raspunsuri.
De multe ori, prefera sa ceara ajutorul online, sub protectia anonimatului.
Ei bine, nu am avut intrebari de genul, poate nici nu am avut intrebari in general, dar sunt sigur ca unele sfaturi mi-ar fi prins bine in adolescenta.
Cat despre problema spusa de tine, tind sa cred ca de multe ori, exemplul primit acasa e factorul declansator.
Intr-o familie in care mereu exista tensiune, si abuzuri, fizice sau emotionale, nu vei putea creste normal, si, de cele mai multe ori, fie vei ajunge victima, fie agresor.
Tare as vrea sa stiu, daca binevoiti a-mi raspunde: In cartile alea de specialitate scrie ca e normal ca un COPIL de 14 ani sa aiba "relatii"? In ghilimele deoarece nu pot fi numite asa.
Ce sa invete un COPIL din "Block si de la capat" sau cum ii zice? Ca relatiile sunt jocuri de societate, se termina unul incepi altul, pur si simplu. Nu necesita implicare, iubire, seriozitate, sacrificii, maturitate, ci doar dai Smash or Pass pe strada, pica ceva bine, nu pica iarasi bine. Nu sunt specializat, dar asa, in imbecilitatea mea, consider ca daca tot se deschid asemenea subiecte cu COPII, ar trebui sa fie invatati ca o relatie nu e o joaca. Dar lucrurile astea se bat cap in cap: Copiii se joaca, relatiile nu sunt o joaca, copiii au relatii. De aceea copiii n-ar trebui sa se joace de-a adultul. Daca am numi-o "pregatire", aceasta ar trebui sa insemne promovarea exclusiva a relatiilor verosimile, veridice, bazate pe iubire nu pe presiunea societatii, relatii de viitor, nu mizerabile "contracte sociale". Ar trebui sa stie ca incepi o relatie doar daca ai gandul de a ramane acolo toata viata. Ok, se intampla sa nu reuseasca mereu, dar cu gandul asta se incepe.
Chiar sper sa ma luminati, va intreb asta din pozitia "pacientului", nu va acuz de ceva si nu va contest pregatirea, Doamne fereste.
Va salut cu deosebit respect.