Cum reușiți să ieșiți din zona de confort? Cum vă ambiționati să faceți ceva, să vă atingeți obiectivele, să vă responsabilizați? Eu am 22 de ani și îmi e foarte greu să ies din zona de confort, îmi impun limite oarecum. Vreau să reușesc, dar îmi pun singură bețe în roate, tocmai pentru că nu am încredere în mine.

Aceea nu este zona de confort ci lene, puturosenie, ca la 22 de ani nu mai esti copilas sa te complaci in pat, ca nu-ti mai permiti sa stai si sa trandavesti la varsta asta matura.

Dragă doamnă, dacă aș sta toată ziua și în pat și nu aș face nimic, mai ziceam că e lene sau puturoșenie cum spuneți dvs, dar vorbiți în necunoscunoștință de cauză și sincer nu am de ce să vă dau dvs explicații. Dacă într-adevăr nu voiam să fac ceva, nu ceream ajutor, nu întrebam lumea pe aici nimic și-mi vedeam de treaba mea, că era bine, era foarte bine cum spuneți dvs.
Credeți că mie-mi place viața pe care o am acum? Vă spun eu că nu, căci de asta stau să cer sfaturi pe aici și dau de oameni cu răutate în suflet ca dvs.
Credeți că mie-mi place să îmi rup cârca în pădure, să-mi rup cârca la animale sau pe câmp, că stau la țară dragă doamnă, stau la unde dacă nu muncești pământul, nu ai nimic, mai sunt și zone din ăstea în țara asta, stau în fundul văi, nu în centrul orașului.

Ia-ti de munca atunci si nu te mai plange pe forumuri, ca noi nu avem cum sa mergem la munca in locul tau!
Evident este doar puturosenie, ca ai 22 de ani, esti sanatoasa si intreaga la corp, cum dumnezue nu ai remuscari ca stai pe spinarea si intretinarea parintilor?

Se poate face neveta la oras, se poate face munca si la tara, poti sa-ti iei chirie in oras, poti face gramezi la 22 de ani!

Intervin aici pentru că o cunosc și chiar vorbiți în necunoscunoștință de cauză, iar ea chiar e afectată de ziceți dvs. Dragă doamnă, nu stă degeaba. Familia ei în sine trăiește din munci agricole, dacă n-ar fi ea, n-ar avea nici unul bani. Vând lemne, muncește pământuri la arat cu calul cu tatăl ei, vinde prăjituri și alte chestii pe care le face ea acasă, mama ei nu poate sa muncească din cauza problemelor de sănătate. Este fosta colegă de facultate și știu ce spun. I-a fost greu să facă și naveta la facultate, pentru că părinții nu au lăsat-o să stea la cămin, mergea o oră pe jos ca să ajungă la stația de autobuz, unde mai stătea o oră și tot si-a luat licența cu 9.80. A cerut un sfat cum să iasă din zona asta pentru că își dorește să facă ceva, dar îi este greu să iasă din zona aia, din bula aia în care se află din cauza bullying-ului
Cum Dumnezeu, nu vă e dumneavoastră rușine să judecați un om, dacă nu-l cunoașteți personal?
Și da, să știți că și-a luat mult bullying din cauza că vorbea repede, din cauză că stă la țară, unii colegi o strigau " văcăreasă ", dar tot si-a terminat facultatea, și să știi că mulți prieteni nu are.
Repet intervin pentru că ea chiar a fost afectata de ce ați zis, altfel mă durea pe mine în fund de forumul dvs.

Bună, îți mulțumesc pentru răspuns. De asta îmi și doresc să mă mut de acasă, în capul meu e ideea că asta mă va face să ies obligat-forțat din zona mea de confort, nu știu cât de bună e ideea, dar alta nu am sincer.
Eu aici am pus întrebarea pentru că am nevoie de sfaturi, nu am cerut bani sau chestii de genul ăsta, dar poate văzând păreri și opinii diferite, povești diferite ale altor persoane, nu știu, poate mă va ajuta. Îți mulțumesc mult încă odată pentru răspuns. O zi frumoasă!

Nu are rost sa te superi, nu exista pe TPU vipera mai veninoasa ca Violeta. Toate raspunsurile pe care le da sunt date intr-o greata maxima si nu le ofera ca sa ajute pe altii ci dintr-un orgoliu nesfarsit, ca sa se simta mai bine in pielea ei.

Nu e vorba că mă supăr, pentru că oarecum și dânsa are dreptatea ei, ar fi trebuit să fac mult mai multe la 22 de ani, însă nu e vorba că nu vreau, îmi este greu, îmi este mult prea greu. De asta am cerut sfaturi de la oameni care poate au trecut prin asta sau care înțeleg. Nu am cerut bani sau alte chestii, asta încerc să subliniez, nu știu, uneori o vorbă bună, un sfat bun, un om care să te înțeleagă, poate face diferența. Credeți-mă că nu stăteam să cer sfaturi sau chestii de genul pe această platformă, dacă într-adevăr nu îmi doream, o lăsăm așa, că-mi era bine cu spune dânsa.

Ma refeream la faptul ca nu are rost sa te lasi afectata de vorbele ei, mie mi se strange pielea pe mine cand vad cu cata usurinta emite ea judecati bazate pe nimic altceva decat pe propriile prejudecati si frustrari personale. Daca te uiti la raspunsurile ei o sa vezi ca 90% sunt in aceeasi tonalitate cu cel pe care ti l-a oferit tie. E adevarat ca unii merita sa fie treziti din amortire, dar sa citesti doua fraze si sa te apuci sa arunci cu mizerie, mi se pare de-a dreptul gretos.

Iti inteleg situatia, pe de o parte nu vrei sa-ti abandonezi parintii, dar pe de alta, vrei si trebuie sa-ti faci si tu o viata undeva intre oameni, intr-un oras care sa-ti ofere posibilitati si oportunitati. Vorbind ca parinte, nimic nu m-ar face mai fericit decat sa stiu ca fiicei mele ii merge bine si ca e fericita, sunt convins ca si parintii tai ar gandi la fel.

Ai terminat acea facultate, incearca sa-ti gasesti un job intr-un oras apropiat, doar asta a motivul pentru care ai terminat scoala pe care ai terminat-o, sa te ajute sa-ti cladesti un viitor. Poate nu o sa gasesti ceva fix pe profilul tau, dar trebuie sa faci cativa pasi. Iti spune asta cineva care a terminat ingineria civila si apoi in aceeasi vara s-a angajat la o librarie. 12 ani mai tarziu inca lucrez la aceeasi companie, chiar daca nu mai sunt librar, si nu regret nicio clipa ca in loc sa fiu intre proiecte si pe santier sunt inca inconjurat de carti. Ideea e ca nu trebuie sa te blochezi in gasirea unui job pe profil, important e sa rupi inertia, sa-ti faci curaj si practic sa te cam arunci in gol. Daca esti un om harnic si binevoitor vei fi apreciata orice ai face si vei avea posibilitatea de a avansa. Va fi greu la inceput, dar iti spun, satisfactia pe care o ai atunci cand, bazandu-te pe tine, pe fortele si cunostinele tale, reusesti sa-ti depasesti conditia, nu se compara cu nimic

Fruntea sus! Curaj!

Să vă spun sincer,eu mi-am dorit foarte tare să fac școala militară, știu poate pare greu de crezut, însă părinții nu m-au lăsat pentru că asta implica ca eu să plec în alt județ. Nu mi s-a dat șansa decât ca eu să fac o facultate în județul din care sunt, mi-a fost greu și cu naveta și cu tot, am fost și foarte supărată pentru că a doua obținune pe care o aveam, era să fac facultatea pe specializarea chimie criminalistică, facultate ce o puteam face în orașul de reședință, nu am reușit să intru aici decât la taxă. Eu am vrut să stau un an așa, să-mi găsesc un job și să încerc anul ce urmează, mi s-a tăiat oarecum craca și mi s-a zis "ori dai acum, ori niciodată". Când m-am înscris la facultate eu am fost cu sora mea și de gura ei m-am inscris la mai multe specializări, am intrat la o specializare care mie nu mi-a plăcut,am făcut-o mai mult din obligație, dar chiar și așa mi-am dat silința.
Am fost protejată excesiv, nu dau vina pe nimeni, toată lumea a vrut ce e mai bine pentru mine și a făcut ce a considerat că e mai bine pentru mine.
În cadrul facultății pe care am făcut-o mi-am luat foarte mult bullying pentru că sunt de la țară, pentru că aveam un defect de vorbire, anume vorbeam repede și poceam oarecum frazele,deoarece vorbeam mai repede decât gândeam, în sensul că mă lua gura pe dinainte, aveam o frază în minte, gura era pe dinainte și în minte fraza era puțin în urmă, ulterior am reușit să scap de această problemă cu mult ajutor din partea prietenului meu.
Îmi este puțin greu să ies din bula mea, tocmai pentru că nu mi s-a dat voie să ies din bula mea și nu prea știu să mă descurc, mă pierd și mă panichez repede, am căpatat și o ușoară frică de a vorbi cu oameni necunoscuți tocmai din cauza unor încărcări eșuate. Prima încercare a mea a fost să mă angajez ca agent vânzări door to door și în prima zi de probă când ni s-a dat o zonă unde ar trebui să mergem, m-au alergat niște persoane de etnie, din cauza aceasta am făcut un atac de panică destul de urât, o perioadă bună fiindu-mi frică să merg singură pe stradă, tot datorita prietenului meu am scăpat și de această problemă. A doua tentativă să spunem așa, a fost ca și call center, tot în prima zi de probă, am fost înjurată de tot sfinții, m-am pierdut și automat angajatori nu au vrut să mai colaboreze cu mine și nici eu nu am mai vrut pentru că am realizat că nu este pentru mine. Se poate spune că am frica de a interacționa cu oameni necunoscuți și de eșec.
La anul vreau să mă mut cu prietenul meu, pentru că așa cum ați spus și dvs, vreau să-mi fac viața mea într-un oraș în care am mai multe posibilități, iar în capul meu e ideea că acest pas, mutatul de acasă, mă va face cumva obligat forțat să ies din zona mea confort și mă va determina să fac ceva.
Acum vreau să fac ceva din cea de a doua pasiune a mea, mai exact cofetăria, să fac un curs de cofetar și să fac bani din ceea ce îmi place.
Nu sunt un om tocmai trecut prin viață și nu știu să mă descurc.

Pare că ești pe drumul cel bun. Daca îți place cofetăria, e foarte bine, prăjiturile bune, fara adaosuri sunt căutate, mai ales la oraș, mi se pare o idee buna. La început e mai greu, dar daca te pricepi, in timp îți formezi clientela și apoi ești ok. O să-ți facă bine sa fii pe cont propriu. Și poate fi și genul de job in care nu ai contact cu multa lume dar totuși întâlnești și oameni noi.

Efectiv acționez și nu mă concetrez pe stările negative și cel mai important îmi repet mereu că sunt cea mai buna.