Uneori cred că nu toată lumea merită să fie părinte.
Da, părinţii îşi iubesc de cele mai multe ori copiii, însă chiar şi în aceste condiţii cred că persoanelor care se decid să conceapă şi să aducă pe lume un copil, ar trebui să li se predea obligatoriu un curs la finalul căruia să susţină un examen pe bază de „admis” sau „respins”. Pentru orice pe lumea asta ai nevoie de permis, e necesar să treci un examen sau să susţii un test, un chestionar, ceva. Orice. Înainte de a intra la şcoală, eşti testat (chiar dacă superficial) din punct de vedere psihologic. Înainte de a te căsători ai de făcut o serie de teste medicale. Pentru a pescui, ai nevoie de permis de pescuit. Pentru ca cineva să te considere capabil a ocupa un post bine plătit într-o organizaţie corporatistă, e nevoie să fii acceptat la universitate, să parcurgi nişte ani de studii, să susţii un examen de licenţă etc. Pentru a conduce maşina, ai nevoie de permis de conducere. Şi altele asemenea.
Mi se pare surprinzător cum în cazul adopţiilor, părinţii sunt testaţi şi para-testaţi înainte de a li se permite înfierea unui copil. Pe lângă monitorizarea lor atentă din punct de vedere financiar pentru a se depista dacă deţin resursele necesare creşterii unui copil, sunt supuşi şi unui număr de teste psihologice. Părinţii naturali sunt supuşi de către cineva vreunui test? Oricine, oricând poate face câţi copii doreşte fără a dovedi cuiva în vreun context sau altul dacă este într-adevăr capabil să ofere o educaţie corespunzătoare odraslei lor (şi, desigur, sprijin emoţional). Toţi părinţii se descurcă foarte bine să îşi aducă micuţii pe lume, dar mult mai puţini sunt capabili să se descurce cum se cuvine acţionând în folosul copilului, susţinând dezvoltarea psihică oportună a acestuia.
Asta e. Nu ai ce să le faci, chiar dacă cel puţin în ultima vreme ai dese conflicte cu ei. Nu te apuca să le reproşezi că te-au făcut, de ce te-au făcut, de ce au adus copii pe lume, de ce nu te înţeleg. Probabil este o caracteristică a majorităţii părinţilor. Tu ştii că eşti iubit de ei, doar că uneori ţi se pare că nu ţi-o arată aşa cum ai dori tu.
V-aţi certat. Din nou. Nu te gândi că vei reuşi prin forţă să modifici comportamentul părinţilor tăi. Chiar dacă ai vrea, nu vei izbuti. Gândeşte-te ce efect au cuvintele răstite de mama sau tatăl tău asupra ta. Niciunul, nu-i aşa? Câteodată au, dar numai atunci când respecţi din pricina fricii cerinţele lor impuse cu forţa. Deci, nicidecum de bunăvoie. Crezi că tu poţi să trezeşti frica în ei încât să îi faci să se schimbe? Nu prea văd cum. Aşa că hai să ne gândim la alte variante de a îi face să te înţeleagă. Nu îi poţi obliga să fie într-un anume fel. Şi nici ei nu pot face asta cu tine.
Ştiu că te enervează. Simţi nevoia să ţipi, să le arunci cuvinte grele în faţă? Nu o face! Ei nu vin cu deschidere către tine. Tu nu te duci cu deschidere către ei. Ce faci în cazul acesta? Renunţi? Spui „adio” dorinţelor tale doar pentru că părinţii tăi sunt „încuiaţi”? Ţi se pare că în viaţă lucrurile sunt ori albe ori negre? Crezi că nu mai sunt şi alte variante cu excepţia impunerii forţate a punctului tău de vedere sau renunţarea la punctul tău de vedere? Să ştii că pe parcursul unei vieţi, rareori există alb sau negru. De obicei totul e gri (nu îmi sună prea optimist ce tocmai am spus adineaori). Poţi apela la compromis sau la cooperare. Nu e obligatoriu să cedezi tu sau să cedeze ei. Lucrurile se pot întâmpla şi pe jumătate cum vrei tu sau puteţi găsi o altă variantă la care nici tu, nici ei nu v-aţi gândit.
De exemplu:
Tu doreşti să te duci la petrecerea colegului de bancă, iar ei nu vor să te lase. Crezi că ai doar două variante? Ori te duci şi stai până când se crapă de ziuă (varianta ta), ori stai acasa (varianta lor). Nu. Să ştii că există şi versiuni de mijloc. În primul rând trebuie să încerci a purta o discuţie calmă cu ei cu privire la motivele pentru care nu te lasă. Dacă tatăl tău îţi spune, de pildă: „Nu te duci pentru că ştiu eu că vei veni la ziuă, iar eu şi mama ta vom muri de îngrijorare.”, îţi va fi clar că problema e de fapt dată de ora de întoarcere care se aşteaptă să fie 6-7 dimineaţa (în timp ce motivul ascuns este de fapt lipsa lor de încredere în tine). Poţi negocia cu ei să te lase, cu promisiunea solemnă că nu vei întârzia dincolo de ora 1. Ai grijă! Dacă îţi încalci promisiunea poţi fi sigur că la următoarele petreceri vei fi obligat să respecţi dorinţa părinţilor (mai exact nu vei mai onora cu prezenţa distracţiile cu pricina). Aşa că respectă-ţi cuvântul! Dacă îl vei respecta, cu timpul, vei căpăta încrederea părinţilor tăi, iar permisiunile vor fi din ce în ce mai frecvente şi mai generoase. Ideea e că trebuie să recâştigi încrederea lor, iar pentru asta, cel puţin o perioadă vei fi nevoit să îţi respecţi cuvântul.
Pentru a găsi cea mai bună variantă care să convină atât ţie, cât şi mamei şi tatălui tău, identifică motivul ascuns din pricina căruia ei se opun. Trebuie să fii puţin isteţ pentru a îl găsi. Dacă apelezi la această strategie, părinţii îţi vor acorda circumstanţe atenuante până la proba contrarie. Dovedeşte-le nevinovăţia ta, ţine-te de cuvânt şi vor începe încetul cu încetul să te trateze ca pe un om mare pe care se pot baza, care îşi respectă spusele şi care le arată, desigur, şi lor respect. Strategia sus exemplificată se cheamă „perioada de probă” şi seamănă cu perioada de probă pe care o are oricine atunci când îşi alege un nou job. Cu alte cuvinte: „Mamă, tată, lăsaţi-mă să vă dovedesc că sunt un om de cuvânt şi că orice lucru pe care l-am convenit împreună va fi respectat cu sfinţenie. Dacă nu, mă puteţi „concedia””. În cazul de mai sus, perioada de probă este scurtă: doar o seară. Dacă din prima seară îi vei dezamăgi, atunci se poate spune că „vei fi concediat”. Perioada de probă (în varianta extinsă) va continua preţ de încă 2-3 petreceri, timp în care poţi să fii sigur că părinţii vor fi cu ochii pe tine vânându-ţi greşelile. Dar dacă vă veţi onora legământul (mai exact, dacă îl vei onora tu), vei beneficia din ce în ce mai puternic de susţinerea şi încrederea lor. Iar dacă la un moment dat (dupa 10 dăţi de onorat cuvântul) se va întâmpla să calci pe bec, există mari şanse să se arate mult mai indulgenţi faţă de greşelile tale.
Alt exemplu: să spunem că tu doreşti să intri în formaţia liceului. Părinţii îţi interzic asta categoric. Încearcă să afli mai întâi motivele pentru care o fac. În scurt timp le vei identifica. Dacă tatăl tău îţi spune: „nu ai permisiunea de a intra în formaţia şcolii pentru că îmi e teamă că nu te vei mai concentra asupra învăţăturii, pierzând atâta timp cu repetiţiile”: gata! Ai identificat motivul. Ştii care este temerea tatălui tău. Ce poţi face? Nu îl poţi forţa să nu îi mai fie frică de eventualele consecinţe ale transformării fiului său într-un artist. Dar îi poţi propune o perioadă de probă. De pildă: „Tată, hai să încercăm o perioadă de probă, suficient de scurtă încât, în cazul în care ai dreptate, să nu îmi fie afectată performanţa şcolară pe întregul an. Lasă-mă timp de cinci săptămâni să fac parte din formaţia şcolii, iar dacă în timpul acesta notele mele vor scădea, renunţ la dorinţa mea definitiv. În cele cinci săptămâni îţi voi prezenta periodic carnetul de note şi îţi voi povesti în detaliu ce s-a mai întâmplat la şcoală.” Ştiu că nu îţi convine în totalitate strategia asta, dar gândeşte-te: decât deloc, tot e mai bună. Dacă reuşeşti să acorzi atenţie suficientă ambelor arii ale vieţii tale: şcoala şi formaţia, pe lângă faptul că vei obţine permisiunea de a îţi continua practicarea hobby-ului, vei mai obţine ceva, zic eu, mult mai preţios. Ştii despre ce e vorba? Încrederea părintelui tău şi respectul acestuia pentru copilul său care tocmai i-a dovedit cât de responsabil poate fi.
Răspuns Câştigător
|
LaLaLaLoveAlex
a răspuns:
Nu e asa usor de santajat un parinte! Atunci cand ma cert cu mama pentru ca nu ma lasa intr-un loc anume si imi spune pune mana si scrie si apoi iesi, chiar daca ii spun eu : Nu mai scriu nimic! Gata nu mai ma duc la nicio scoala! Asta nu e un santaj, doar ca ne certam.si pana la urma tot ca mine iese.Dar apoi stau si ma gandesc si imi pare rau pentru unele vorbe aruncate la nervi, atunci cand voi avea copil daca imi va face si el la fel? Oricum, parintii sunt singurele persoane care ne iubesc neconditionat! Si ne iubesc frate! si ne vor doar binele! Acum am mai crescut. Am un prieten de 2 ani de zile.Si pot sa spun ca relatia cu parintii mei a evoluat, in sensul ca discut cu mama mea, ii spun cam tot ce fac.nu ma feresc, asa cum faceam anii trecuti. Si tocmai pentru ca il cunoaste pe prietenul meu, are foarte mare incredere in el, si totodata si in mine! Deci situatia s-a schimbat. Bafta multa tuturor! Si. parintii nu sunt atat de rai pe cat par! Doar ca sunt putin neintelegatori, dar trebuie sa stii sa le intri pe sub piele si sa ai cuvant! :*
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
|
Georgy28
a răspuns:
Parintii mei sunt intelegatori doar le spun sa ma asculte si depinde si de situatie... daca nu ma lasa sa ma duc undeva stiu ei mtivul, ei doar incearca sa ma protejeze.
Răspunde
|
IoanaLoredana
a răspuns:
Sunt fel si fel de parinti, fel si fel de copii, fel si fel de mentalitati.Eu multumesc lui Dumnezeu am niste parinti extraordinari(ce-i drept cine nu zice asa...).Au avut incredere in mine de mica si mi-au dat voie si libertate destul de multa. Asta in conditiile sa stie tot timpul unde sunt, pentru orice eventualitate.Nu le-am ascultat intodeauna sfaturile, desi nu stiu voi dar mami are o vorba dupa fiecare sfat:"Ai sa ajungi tu la vorbele mele".Si normal intodeauna a fost asa.
In schimb daca nu ma lasau la petreceri sau cluburi(desi nu a cam fost cazul) nu am trecut peste cuvantul lor.Nu de alta dar eu am o relatie foarte apropiata cu mama mea si intodeauna ma scotea de la tati(care normal e tata de fata e mai grijuliu).
va pupacesc!
|
consiliere-adolescenti.ro
explică (pentru IoanaLoredana):
Esti norocoasa, Ioana Loredana. E bine ca ai avut maturitatea sa le asculti sfaturile si sa le incalci doar in situatii extreme (ca banuiesc ca s-a mai intamplat si asta). Te felicit. Nu multa lume reuseste sa pastreze o astfel de relatie cu parintii in anii adolescentei. Bine...banuiesc ca nici tu nu ai intins coarda foarte mult si nu le-ai dat prea mult de furca. Adica, te-ai comportat rezonabil, nu-i asa?
Răspunde 
|
anonim_4396
a răspuns:
Bună!
Ești genială.am vorbit cu tine pe blog și știi foarte bine să te bagi în mintea adolescenților.Dar mai e ceva,ai nevoie de un adolescent care să te ajute,dacă nu ești unul dintre ei,este mult mai greu să vezi care sunt probleme lor.Te sfătuiesc să scrii despre cum îi faci pe părinți să îți înțeleagă sentimentele și gândurile,unele nu poți să le spui sau nu vrei să le spui fiindcă nu își vine să o faci,și asta ar ajuta mulți adolescenți care au această problemă,îți mulțumesc pentru sfaturile acordate nouă,dar și unor părinți care sunt pe site și își dau seama de unele lucruri, sper să te gândești să scrii despre ce am zis, baftă în continuare.
|
consiliere-adolescenti.ro
explică (pentru anonim_4396):
Multumesc, Adelina. Da, asa este. As avea nevoie de un adolescent. O sa incerc sa abordez subiectele despre care imi vorbesti, dar asta cred ca pe la sfarsitul lui februarie, ca acum din nefericire intru in sesiunea de examene si nu o sa mai am timp de scris. Dar o sa incerc, mai ales ca ma intereseaza foarte mult cum ganditi, feedback-urile voastre (chiar si atunci cand sunt negative; sunt importante si alea, pentru ca semnifica ceva - semnifica ca aberez si o iau pe aratura cu ceea ce scriu : -)) si ce probleme aveti.
|
anonim_4396
a răspuns:
Nu voi citi comentariul.Dovedestele ca ai dreptate,ca esti responsabil de ce faci,cinstit si corect,daca si ei sint la fel,sau gindesc la fel, ori reusesc sa te inteleaga, iti vor da dreptate.Parintii sint de cele mai multe ori dificili,pentru ca ei cred, pe buna dreptate, ca sint mai trecuti prin viata.Viata insa, a demonstrat de multe ori ca unii copii se maturizeaza precoce si gindesc mai bine decit parintii.Mult noroc si Dumnezeu sa te ajute.
|
consiliere-adolescenti.ro
explică (pentru anonim_4396):
Ce mi se pare mie ca nu inteleg multi parinti sunt dorintele puternice ale adolescentilor. Este demonstrat stiintific ca impulsurile adolescentilor sunt mult mai greu de tinut in frau decat impulsurile adultilor, iar parintii ar trebui sa stie treaba asta si sa tina cont de ea. Este greu ca naiba sa ceri unui adolescent, de exemplu, sa nu mai iasa din casa sau sa nu se mai intalneasca cu persoana iubita, doar pentru ca tu, parinte, crezi ca este mai bine. Ok: o fi mai bine, insa impulsurile adolescentului sunt extraordinar de puternice si trebuie luate in seama. Tocmai din acest motiv (pentru ca multi parinti stiu ca adolescentii lor sunt impulsivi), dupa cum ai spus si tu, daca le dovedesti parintilor ca esti responsabil si te comporti ca un om matur, s-ar putea sa obtii mai multe permisiuni.
|
wtxwhdxifdjebdd
a răspuns:
Nu cred ca ajung departe.Numai daca le adresez o intrebare incep sa o ia razna.Stii? Sunt parinti buni.Si m-au invatat multe.
1.Parintii mei m-au invatat ce e genetica:"Nu te mai purta ca taica-tau/ma - ta!"
2.Parintii mei m-au invatat ce ce ciclul vietii:"Noi te-am facut noi te omoram!"
3.Parintii mie m-au invatat ce e religia:"Roaga-te lui dumnezeu si totul o sa fie bine
"(adica sa ma rog la o icoana edsenata de nu mai stiu ce boschetar).
4.Parintii mei m-au invatat mai multa religie:"Esti un diavol, sper sa scap de tine imediat!"
5.Parintii mei m-au invatat si mai multa religie:"Dumnezeu o sa te pedepseasca!"
6.Parintii mei m-au invatat care e respectul:"Atat timp cat noi te-am facut, putem si sa-ti dam in cap, n-ai dreptul sa ni te opui!"
7.Parintii mei m-au invatat ce e logica:"Pentru ca asa vreau eu"
8.Parintii mei m-au invatat ami multa logica:"Nu conteaza ca ai 39 de grade, daca lipsesti cumva de la scoala te rup in bataie!"
9.Parintii mei m-au invatat ce e speranta:"Las-o balta, ajungi cel mult un maturator".
10.Parintii mei m-au invatat ce e iubirea:"Si cand o sa ajungi in fata usii noastre somer si cu hainele rupte pe tine n-o sa-ti dam nici macar o bucata de paine!"
11.Parintii mei m-au invatat ce inseamna "a vedea":"Lasa ca vezi tu"
12.Parintii m-au invatat ce inseamna "a primi":"O sa ti-o primesti cand ajungem acasa"
13.Parintii mei m-au invatat ce inseamna "a astepta":"Asteapta pana ajungem acasa."
14.Parintii mei m-au invatat ce inseamna "a da":"Cand ti-oi da una..."
15.Parintii m-au invatat ce-i pacea:"Vezi ce mama ai ma? Nu se poate asa ceva..."(de preferat ar fi sa nu continui...)
16.Parintii mei m-au invatat ce inseamna "a educa":"De ce nu esti si tu ca ala? De ce tocmai tu..."(mai bine o las balta)
17.Parintii mei m-au invatat ce e aprecierea:"Nu ne intereseaza de altii"(aici cand e vorba de ceva bun)
18.Parintii mei m-au invatat ce-i ajutorul:"Da bani pe lumanari si roaga-te pentru saraci"
19.Parintii m-au invatat ce e exemplul:"De ce nu iei ce-i bun de la noi?"(si aici vine intrebarea vietii mele:CE?)
20.Parintii mei m-au invatat ce e blestemul:"Esti blestemul vietii mele."
21.Parintii mei m-au invatat ce este logica in argumentare:"Taci, ca te dau afara din casa".
Si lista continua...Bine,realizez ca nu la toate trebuia sa scriu parintii mie.Dar totusi era cam mult sa scriu ba mama mea, tatal meu s.a.
|
Fly2Sky
a răspuns:
Ia voi toti dc va sntajati paritntii ii mai sntajati mult va rup capu daca esrati voi in locu lor va convenea vin cu 20 de mafioti la fiecare acasa aveti grija imi dau seama unde stati dupa comentarii am un program
|
WeWantEdge
a răspuns (pentru Fly2Sky):
Faza cu santaju nu rezolva probleme gen lasa-ma sa ma duc etc te rogi unpica de ei si zici ca vine cineva in care au increde ge zice la 9 sa fi acasa vi mai tarziu si zici ca ai pierdut notiunea timpului etc si ala cu programu WaR200 vin la mine acasa sa te vad cu "mafioti"
|
DomnishoaraTPU
a răspuns:
Salut!
Eşti genială!
Să mai scrii articole de genul (prietenii, iubirii, anturaje, şcoală).
Sper ca cei ce au citit articolul să reţină ceva.
Baftă!
|
EmyJail999
a răspuns:
Salutare!
Consiliere-adolescenti.ro(Puteai sa pui un nume normal la cont, nu stiu cum sa iti spun), subiectul este genial si ai perfecta dreptate(nu sunt pupincurist dar are dreptate).
Cat despre MaDoaren1DeTotCeEsteInJurulMeu:
1.daca este un om inteligent, si foloseste fraze pe care tu nu le intelegi le ia din filme nu?
2.Nu cred ca sti ce inseamna termenul "incuiati".
3.Recunosc,"perioada de proba" nu mi se pare o idee buna.
4.Mereu exista o cale de mijloc.( poate tu nu o vezi).
Bun, cat despre santaj idem Consiliere-adolescenti.ro.
Adytza,se vede te lauzi singura, ai mai fost din clasa a 3-a la scoala? La cum scrii, nu cred.Si multi altii care au postat in acest topic(se simt ei,scuze pentru jignire directa,totusi, nu vorbim pasareasca). Apropo, faza cu faci ce vor ei 1 zi, chiar merge, depinde de situatie
Multumesc pentru timpul acordat.
|
consiliere-adolescenti.ro
explică (pentru EmyJail999):
Multumesc, EmyJail999, pentru comentariu. Numele contului este de fapt numele site-ului unde scriu. : -) In plus, eu nu am imaginatia voastra in ceea ce priveste numele de utilizator : -) (si cred ca nici in alte privinte)...inca un motiv in plus sa va admir pe voi, adolescentii.
))
|
Zuzurock
a răspuns:
Pai,le spui ca nu mai ii suporti, te faci ca plangi, ca nu mai poti, nu mai vorbesti cu ei, spui vorbe care le frang inima si gata.
|
maria_5044
a răspuns:
Inveti mult iar atunci cand ai nevoie de ceva le tot amintesti cat te-ai straduit...
|
mircea1995
a răspuns:
Mai cred ca ar trebui sa faci in asa fel sa fiti prieteni unii cu altii... sper ca am fost de ajutor
|
consiliere-adolescenti.ro
explică (pentru mircea1995):
Da, ai dreptate, Mircea. Daca adolescentul reuseste sa creeze o legatura de prietenie profunda cu parintele, intotdeauna va gasi intelegere la acesta din urma atunci cand va avea nevoie de ea. Insa, pentru a intari prietenia, din nefericire, e nevoie de multa rabdare (din partea amandurora), de autocontrol puternic (atunci cand te enervezi, sa nu incepi sa tipi la parinte etc.), ceea ce e destul de dificil...
|
consiliere-adolescenti.ro
explică (pentru AlyMary1):
Depinde de parinte, Alina. Sunt unii parinti cu care poti proceda asa: o zi esti la cheremul lor si faci tot ce iti cer, urmand ca o saptamana dupa sa fie mielusei. Insa...din pacate, nu toti sunt asa. Cu unii trebuie luptat mai mult. Iar cu altii, lupta nu se termina niciodata. Deci, de la caz la caz.
|
Ralucca_4507
a răspuns:
Nu cred ca este bine ca parintii tai sa te asculte.Doar sunt parintii tai.Si eu cred ca sunt tratata intr-un anumit fel de parintii mei, dar trebuie sa te obisnuiesti cu gandul ca ei iti vor binele si ca au trecut prin greselile pe care, probabil le faci tu.Gandeste-te ca intr-o buna zi o sa te casatoresti si o sa devii parinte. Poate ca copiii sau copilul tau nu o sa fie un "ingeras" si o sa devii mai sever /a cu el/ei, dar si tu ai trecut prin situatia aceasta.Parintii iti vor binele,nu trebuie sa fi dusman cu ei,pentru ca te-au adus pe lume si nu cred ca sunt genul de parinti : "Lasa-ma in pace!; Nu ma intereseaza!; Fa ce vrei!, pentru ca daca era asa, in momentul asta...erai scapat/a de sub control!
|
sticlarusarahmaria
a răspuns:
Mama niciodata nu imi respecta dorințele si niciodată nu ma asculta. Sunt o eleva olimpica si am luat premiul 1, am numai note de 10 si ma chinuiesc la școală, tatal meu vrea sa ma duca la academia de politie chiar daca nu vreau eu, am sa ma duc.
Eu sunt o persoana mai retrasa, mai inchisa si ma uit la anime-uri in mare parte a vacantelor, dar mai nou spune ca nu mai am voie pentru ca cica toate anime-urile sunt cu sange si capete taiate si ca o sa ma sinucid din cauza asta pentru ca e o "influență negativă", am încercat sa ii explic, dar ma face rebela si tot repeta sa nu ii mai răspund. Desenele alea sunt singura mea scapare. Tot vrea sa ma scoata din casa sa ma trimita sa ma imprietenesc cu fetite de clasa a 3-a, dar eu nu sunt așa. Vreau sa fiu lăsată singura, macar in timpul vacanței, caci in timpul școlii sunt așa obosita si încărcată. Nu mai suport! Si nu vrea sa asculte, eu nu vreau sa renunț la anime. Imi place cine sunt, nu înțeleg ce vrea sa fac mai mult de atât?
|
CookiieGeniuss
a răspuns:
Simplu! Foloseste ochii de catel si nu uita piesa de rezistenta:, totul pe o melodie Van Gogh, Mozzard Amadeus dar este bine si Giusepe VerdiSper ca te-am ajutat!
|
anonim_4396
a răspuns (pentru Tena):
Faci mai rau ca i inebunesti si se enerveaza rau de tot pe tine
Întrebări similare
Întrebări recente
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
