Cum să le spun părinților mei, că am depresie? Plâng periodic. Când ei sunt destul de ocupați, iar eu cea mai mare fricoasă.

Înțeleg că este dificil să vorbești cu părinții tăi despre depresia ta, dar este important să vorbești cu cineva despre ceea ce simți. Părinții tăi ar putea fi o sursă bună de sprijin și ajutor. Încearcă să găsești un moment când părinții tăi sunt disponibili și să le spui că ai nevoie să vorbești cu ei despre ceva important. Ar putea fi util să le spui că te simți tristă și că ai nevoie de ajutor. Dacă simți că nu poți vorbi cu părinții tăi, poți încerca să vorbești cu un alt adult de încredere, cum ar fi un consilier sau un medic. Este important să ai grijă de tine și să cauți ajutor atunci când ai nevoie!

Buna.Iti aduni curajul si le spui atunci cand ii vezi in toate bune ca nu te simti ok si doresti sa mergi la psiholog.Sau poti astepta pana cand reincepe scoala si merge fara sa stie ei la psihologul scolii/liceului.In acest fel nu trebuie sa platesti nimic.

Diagnosticul de depresie ti l-ai pus tu?
Sau este doar o justificare in fata parintilor?
Ei te pot duce si la medic, ca sa se confirme ce spui tu.

Depresia nu este o afectiune pe care o diagnostichezi singur/singura. Instabilitatea emotionala (in anumite limite, bineinteles) este perfect normala la adolescenti.

Cine ti a pus acest diagnostic? Ma gandesc daca ar fi facut o cineva specializat, sigur si părinții tăi ar fi stiut până acum.De obicei, plânsul periodic poate fi un simptom al depresiei, dar asta nu inseamna că ai si depresie.Boala trebuie însoțită si de alte simptome.Toți oamenii au o perioadă în viața mai tristă și în acesta perioada iti vine sa plângi mai mult.Nu e depresie. Daca să plângi periodic e singurul motiv pentru care crezi ca ai depresie, atunci nu ai.E doar o perioadă mai grea, cauta activități plăcute.Altceva la mână, motiv pentru care cred ca nu ai.Un procentaj foarte mic de oameni își dau seama ca au depresie si cu atat mai puțin cer ajutorul sau vor ca acest lucru sa se afle, procentajul cu privire la ajutor e aproape infim.Persoanele diagnosticate cu depresie se închid in ele si de cele mai multe ori celelate persoane își dau seama de acest lucru, fără ca persoana respectiv bolnavă să cuvânteze.Si chiar si cand ii se oferă ajutorul, cel mai probabail va refuza deoarece ea în mintea ei crede că nu mai există speranța.Bazandu mă doar pe intrebare, pe activitatea ta pe site,pe limbaj si sfaturi date de tine foarte mult,dar si din experienta,pentru că fac parte din acel procentaj mic care și a dat seama acest lucru și am resușit,dar nu in totalitate să mă vindec singură,nu voiam ajutorul nimănui,poate atenție da,dar ajutor sa trec peste ea,nu, din aceste lucruri, eu nu cred ca ai depresie.E doar o perioadă mai urâtă, din cauza că părinții tăi sunt ocupați, ai nevoie de atenție ca oricare copil, si poate mai există ceva in viata care nu ți convine. Daca plânsul persista pe 5-6 luni, încontinuu fără a avea nici un motiv, atunci da, cel mai probabil e un semn al acestei boli.Asta e stric parerea mea, tu stii ce se intampla in viata ta si ce vrei sa crezi.Doar mi am expus parerea atat din studii cât și din propria experienta.Scrie mi în privat de mai vrei sa vorbim, pot sa te ajut sa treci peste perioada asta grea ♡

Hmmm, scuze, ma ajuți foarte mult, presupuneam ca orice om prost ca dacă plâng 2 din 7 zile săptămânal, timp de 3 ani si ma simt trista ma concentrez greu si etc etc ca asta o fii. Acum ca mi-ai scris ce mi-ai scris mi-e frica sa mai spun unui singur om, un lucru, chiar sa scriu si aici e nevoie de curaj. Dar nu cred ca ajutorul e ceva ce merit in cele din urma.

Ti-am spus doar realitatea. Multi tineri dau vina pe depresie, doar pentru ca nu stiu sau nu vor sa se descurce singuri in viata. In cazul tau, comunicarea, in special cu parintii, pentru ca ei te cunosc cel mai bine, este vitală.
Nu prietenii, nu colegii de scoala, nu strainii de pe TPU, ci doar cei care te-au adus pe lume si te-au crescut pana la aceasta varsta.
MAMA SI TATĂL TĂU.
Gandeste si analizează.

Exista un singur mod: le spui direct si clar ce ai si cum te manifesti, cerandu-le sa fie alaturi de tine si sa te duca la medic.

Mai poti suna si la Telefonul Copilului 116-111 care este gratis!