Cum vi se pare poezia mea?
I. Cu imima plină de bucurie,
Tu mi-ai deschis porțile întunericului,
Și mai făcut să merg pe sticle sparte
Către minunata ta iubire ce în colț
De univers, așezată pe o pană, mă aștepta
Flămândă, tristă și temătoare,
Acoperită cu aripi imaginare- de spini-
Ținând-o captivă în singurătate...
II. Când am ajuns, i-am dat viata,
Și cu ea blând m-am îmbrățișat,
Și aripile de spini le-am rupt și le-am aruncat
Iar universul în ceară de lumânări s-a prefăcut
Și, atunci, în unicul nostru moment
Am evadat pe o rază de lumina puternică
Ce ardea cu flăcări mari- teribil;
Însă fără să ne pese de durere,
Cu talpile goale și reci am urcat,
Iar inima din noi s-a scurs- precum lava,
Care curge neîncetat din vulcani-
Peste tot universul de ceară,
Topindu-l și transformându-l într-o mare baltă
Ce s-a întărit și pe veci așa a rămas...
III. Când am ajuns sus, în a iadului adâncime,
Unde toate păcatele ne erau iertate,
Iar ingerii, întunecați și răi, ne cântau
Și flori albe de jos, peste noi se așterneau,
Am înțeles că aici ne este locul,
Unde putem fii monștrii,
Fără a mai trebui să ne deghizam în zei,
Și să ne prefacem ca durerea este fericire...
Ordonare:
Cronologică
Imi place, nu are rima, dar eu nu am inteles niciodata de ce trebuie o poezi sa aiba rima, daca cuvintele au sens si se potrivesc poate sa se numeasca poezie! Poezia buna presupun ca e formata din figuri de stil si imagini artistice, incearca sa folosesti
Răspunde
O poezie modernă foarte sugestivă, îmi place, ai talent și ești sensibil\ ă și reușești să ajungi ușor la sufletul oricui.
Îmi place. Ai talent.
Am o mică nelămurire, totuşi. Poate nu am înțeles eu bine. În partea a 3-a, ''am ajuns sus, în a iadului adâncime''; teoretic, Iadul nu e jos? Mi se pare cam incorect. Sau poate ai spus-o cu sens figurat, dar nu înțeleg eu.
-
anonim_4396 întreabă:
2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
