De ce unii oameni urasc alti oameni fara motiv, mai ales copii? De exemplu eu imi permit haine de firma si ultimul model de telefon dar eu prefer alternative mai ieftine pentru ca oricum ele raman mici sau telefonul trebuie schimbat, se iau de mine pentru ca am parul aproape mereu prins in coada(il am lung si cret, se incurca repede, stiu ca nu e prea bine pentru scalp dar mama asa mi-a zis ca e mai bine cu toate ca imi sta mult mai prost, il am cam jumatate din inaltimea mea, nu m-am tuns niciodata), am probleme cu greutatea din cauza nervilor si stresului, nu prea fac mult sport pentru ca nu am echipament si timp liber, ai mei nu sunt de acord cu sala, insa eu nu mananc multe chestii dulci sau nesanatoase, foarte rar. Eu incerc sa nu ii bag in seama dar ce pot face sa am si eu glow-up ca si celelalte fete din clasa? Mda, chiar astept sa imi iau hate si aici...

Cati ani ai? Daca vrei neaparat glow-up, poti sa te tunzi, vopsesti, iti faci unghiile sau sprancele altfel etc. Fa sport cat poti tu de mult, mananca sanatos, iar daca zici ca e de la nervi si stres cauta-ti hobby-uri, pasiuni. Cartile alea de colorat speciale pentru cei cu anxietate chiar ajuta. Cea mai importanta totusi e atitudinea, este important sa ai incredere in tine si sa nu pui la suflet bullying-ul. Stiu ca suna cliseic, dar asa e.

Multumesc pentru raspuns! Am 14 ani iar ca pasiuni am programarea, muzica si desenul(nu imi ies prea bine dar daca tot incerc voi desena si ei bine). Legat de glow-up e putin mai greu cand ai parinti mai stricti, ca ai mei(mai ales mama, tata nu e deranjat daca fac anumite lucururi). Am incercat sa discut mai mult cu mama pe tema asta legata de par, haine, ingrijire a corpului. Momentan nu vrea sa ma tunda, sa ma vopsesc sau sa ma lase sa ma machiez, la unghii ma lasa sa mi le fac dar de cele mai multe ori le las naturale,( cand sunt in vacanta, la scoala nu ne lasa cu unghii puse sau facute). Despre anxietate si stres am vorbit cu ea si mi-a zis ca nu e chiar atat de grav(am inceput sa am si anumite ticuri, care am inteles ca apar din cauza acestei probleme).

Cu drag. Inteleg daca nu te lasa cu restul, dar sa te tunzi e cam exagerat. Oricum, ai zis ca ai 14 ani deci probabil nu esti inca la liceu, dar o sa observi ca atunci cand vei fii parintii o sa devina mai permisivi. Ocupa-te de ce-ti place deocamdata, si de invatat, ignora-i pe cei din jur. Legat de anxietate, doar tu poti sa stii cat de grav e. Ticurile sunt doar varful aisbergului.

Nu ai zis mai exact cum te urasc, ce spun despre tine, cum se comporta cu tine?

Daca cineva îți mai reproșează în privința că și mai multe decât ei le poți spune "nu sunt eu de vină că ai mei părinți au joburi bine plătite!" Așa am avut și eu o fosta și așa zică buna prietena din timpul școlii și facultății. Mereu invidioasa și răutăcioasă pe ceea ce aveam. Mereu mă vorbea pe la spate și mă batjocura cu alți colegi de clasă, mi-a îndepărtat ffff mulți colegi. Ai mei părinți mereu îmi spuneau sa o elimine din viața mea ca prietena, are o reputație proastă și este invidioasa. Deși după mulți ani i-am dat un șut de la o prietenie de 15 ani. Apoi vechii mei prieteni (colegi) pe care ea mi-a îndepărtat prin vorbe urâte și minciuni i-am recâștigat. In acest timp cat ea mă vorbea nu am ținut cont, nu-mi păsa de ceea ce spunea ea și nu am fost afectată psihic așa cum ești tu. Elimina persoanele toxice din jurul tău și nu mai da ascultare la tot ce se spune. Este bine sa te sfătuiești cu părinții tăi în astfel de probleme, ei vor lua atitudine și te vor proteja de astfel de oameni răi.

Fruntea sus!

Cu mine nu prea vorbește lumea, gen aproape toți sunt cu note proaste și fac doar prostii iar eu sunt un fel de "copilul liniștit cu note bune", parcă nici nu sunt in clasa cu ei, da nu ii bag in seama, poate la liceu dau de alții mai buni, oricum nu e sfârșitul lumii faptul că nu am prieteni. Și eu am trecut printr-o astfel de relație de prietenie care a durat cam doar 1 an, și-a făcut altă prietena cu care mă bârfea toată clasa(a zis în clasa a 5 a că am păduchi când nu aveam) iar apoi ea a venit plângând la mine sa ii dau a doua șansă, i-am dat-o însă acum nu mai vorbim sau ne întâlnim doar la școala...