Eu crd ca rockul nu e un gen bun de muzica dar totusi ascult de la 12 ani
10 ani si acum am 13 ani au trecut 3 ani si tot imi place. Parintii mei nu mi-au zis nimica chiar dadeam muzica la maxim si nu imi ziceau, iar prieteni si lor le placeau deci nu aveau ce sa-mi zica
Buna!
Eu acult muzica rock tot de pe la varsta de 11 ani.
Nu vad de ce mi-ar spune paritnii ceva,.
Cat despre prieteni e o poveste lunga, unii nu mi-au spus nimic, altii au apreciat asta, altii au spus ca nu vad ce gasesc bun la muzica rock, iar unii ( din nefericire pentru ei ) cred ca muzica rock scoate tot ce e mai rau din oameni (ceea ce e o prostie), deci e de inteles ce parere au avut.
Bafta!
Eu ascult rock de la varsta de 6-8 ani. La randul lor si parintii mei au ascultat rock cand erau de varsta mea... N-au ce sa-mi reproseze, ba chiar ma incurajeaza.
In legatura cu prietenii... doar prin muzica rock ne putem exprima... Si nu au nicio obiectie ca ascult rock.
Bună!
Eu ascult de 1 an rock. Înainte spuneam că-mi place, vroiam să fiu în centrul atenţiei, pentru că rock-ul era la modă. Apoi am descoperit ce comoară nu am descoperit atunci, era de fapt un gen de muzică atractiv. Deci, ascult rock de la 11 ani.
Baftă!
Nu cred că e o vârstă anume. Ascult dintotdeauna, probabil. Tata avea un magnetofon vechi, cu benzi, probabil aveau şi ai tăi. Şi avea o groază de discuri. Numai asta se auzea în casă.
Şi normal că nu mi-au zis nimic, lol. E alegerea mea, oricum.
Din păcate, de la vârsta de 13 ani.Dar ce mai contează, ascult rock acum, și asta e tot ceea ce contează. Părinții? Nu au avut nici o treabă cu asta, nu sunt bigoți creștini, fanatici ai lui Iehova sau mai știu eu ce drac.
Daca nu crezi ca rock-ul e un gen bun de muzica, atunci de ce il mai asculti?
Cand aveam zece ani si ceva am inceput sa ascult rock japonez, dupa care am facut o pauza de un an si jumatate, iar intre timp dadusem de trupe americane de rock, iar seara imi place sa notez unele melodii ce mi se pareau fascinante si le auzeam la TV, chiar daca nu intelegeam ce zic in ele. Dupa care, incepusem sa ascult rock alternativ si apoi am dat-o pe hard rock, combinat cu indie rock. Am continuat sa ascult rock cativa ani de zile, pana cand m-am obisnuit si cu metalul (francez, german, american, rusesc). Deci... vreo 3-4 ani de cand ascult (?)
La inceput, fratele meu spunea ca e muzica de disperati, dar nu l-am ascultat si mi-am vazut de viata mea. In scurt timp, el deja se obisnuise sa auda rock din partea mea, iar cand nu o faceam, sa minuna.
Tata nu a avut nicio problema cu ce gen de muzica ascult. Surorile mele nu au comentat, iar cateodata eu si sora mea mijlocie discutam despre melodiile de rock clasic, fiindca acelea ii plac si ei.
Prietena mea cea mai buna a fost cea care m-a introdus in lumea rock-ului japonez, acum asculta si ea unele trupe americanesti, pe langa zecile de trupe coreene de pop.
Acum, in liceu, prietena mea cu care merg in spre casa, e rockerita (prefera muzica alternativa si clasica, dar nu hard). Celalalte doua nu au ce sa zica, fiindca intre noi nu ne discriminam.
Alta prietena, cu care am gusturi aproape indentice, asculta si ea rock si ne place sa facem schimb de cantareti si trupe cand ne vedem. Alti baieti din clasa ma sustin, ridicandu-l pe Bon Jovi in slabi sau Slipknot, System of a Down etc.
E genul de muzica pe care il asculti si de care nu te poti desparti usor, si nu e asa de rau
La 11 ani.
Nu ziceau nimic.Si lor le place rock-ul
Cat despre prieteni..ma lasau sa ascult, nu imi ziceau nimic, dar nimeni dintre ei nu a fost atras de rock.