Deci ...caut aici putina intelegere. Va rog sa imi spuneti cum vedeti lucrurile din exterior. Mereu am iubit si iubesc un singur baiat. El nu cred ca stie. Desi am mai fost si cu altcineva, el era in sufletul meu, pur si simplu nu am putut sa "scap" de el, desi noi nu am avut niciodata o relatie propriu-zisa. Pe la 14 ani am trait un fel de drama, daca se poate numi asa, parintii mei au vrut sa divorteze, a trebuit sa plec cu mama sa ne mutam, mereu scandaluri, in fine in toata perioada asta m-am atasat extrem de mult de el, era mereu acolo desi el nu stia de situatia din familia mea, chiar si asa maajuta oarecum doar prin simpla prezenta. Treaba e ca tot in acea perioada mi-a zis daca vreau sa fiu cu el, eu l-am refuzat, de ce nu stiu, poate ma afecta situatia familiala, si din momentul ala nu pot sa mi-l scot din cap, si destul de mult timp de atunci avand in vedere ca avea 14 si acum aproape 18 . De aproape 1 an nici nu mai vorbim, cand ne vedem doar ne privim in ochi, daca se intampla sa fim in autobuz, nu pierdem contactul vizual, si asta ma enerveaza, adica nu vorbim da ne uitam ca doi prosti unul la altul. Plus am aflat ca mai suntem si un fel de rude indepartate, e prea mult. Plus din toamna va trebuii sa interactionez mai mult cu el deoarece vom fi la meditatii amandoi la acelasi profesor. Vreau sa imi spuneti cum vedeti voi toata situatia asta, stiu e aiurea si complicata, ceva sfaturi?

Eu zis sa il chemi la un suc(stiu ca suna prostesc) si il iei asa frumos cu zaharelul...pana ajungi la ceva de genu,, mai tii minte cand am facut prostia aia..." si de acolo ii poti explica tot (trust me even if im a stranger to you)

Deci el este baiatul de care esti indragostita si culmea, mai sunteti si rude. Imi pare foarte rau sa citesc asta. Chestia e ca trec prin ceva asemanator.oarecum.in fine. Dupa cum am mai spus-o undeva pe aici pe TPU, o persoana care iubeste sincer, e compromisa pe viata. Dar aveti macar vreo legatura de sange? Daca sunteti rude indepartate, nu prea vad vreo problema. adica na, o amica de-a mea s-a maritat cu un verisor de-al ei. Chestia asta mi se pare ciudata, nu cea cu rude indepartate. Si spuneai ca nu pierdeti contactul vizual...pai te asigur eu ca atunci cand un baiat se uita in ochii tai si uita sa-si mai ia privirea, clar are sentimente puternice fata de tine. Capul sus, modesto! Lupta pentru ce iubesti, acum cat inca poti. Stiu ce zic, crede-ma.

Deci din cate am inteles eu unul din parintii lui cred, are o verisoara care este verisoara unui verisor de-al mamei mele, complicat stiu, dar el habar nu are, deci...

Ma deranjeaza ca nu vorbim, desi ne privim, din toamna o sa fiu in aceeasi camera cu el in fiecare saptamana, prea mult.

Buna! Nu e nimic prostesc, nu e nimic iesit din comun Intii de toate, fii sigura ca ai sentimente fata de el si ca ai vrea sa fiti impreuna. Incearca sa vorbesti cu el deschis despre tot ceea ce s-a intimplat in trecut. Incearca sa vorbesti cu el intre patru ochi, fata in fata, si sa clarificati situatia. Poate are si el ceva de spus, POATE are si el careva sentimente fata de tine. Spune-i ca ai vrea sa comunicati, sa iesiti impreuna (zic eu ca pentru inceput, o prietenie e cea mai potrivita alegere). Deja totul o sa depinda de el. Succes

In aceeasi camera cu el? Cum asa?

Am fost oarecum cei mai buni prieteni de la 12 ani pana pe la 14-15, apoi dintr-o data totul s-a schimbat brus si fara vreun motiv.

Pai o sa facem meditatii la acelasi profesor si ne mediteaza pe amandoi o data.

Ce dragut. O sa regreti daca nu vorbesti cu el acum. Si ai ocazia la meditatii. E surprinzator cum incepi sa-ti vezi cel mai bun prieten cu alti ochi...

Sper ca orele de meditatii sa schimbe ceva...

Iti tin pumnii, scumpo. Tine-ma la curent.

Inteleg, dar cred ca o sa fie prea grabit sa ii propui sa fiti impreuna ca un cuplu. Cred eu ca merita sa prieteniti, dupa care, in dependenta de cum vor evolua lucrurile, poate ajungeti si la o relatie serioasa Nu cred ca merita sa grabesti lucrurile!

Cu siguranta te anunt

Nici nu vreau sa le grabesc

BunaComplicata nu e foarte tare, se poate rezolva printr-o simpla discutie.Parerea mea este ca ar trebui sa faci tu primul pas si sa-l inviti intr-un loc linistit, atunci cand amandoi aveti timp. Explica-i de ce l-ai refuzat si spune-i ca-ti pare rau pentru asta, nefiind tu insati la momentul respectiv. Spune-i si lui tot ce ne-ai spus noua, arata-i cat de mult il iubesti si apoi intreba-l daca doreste sa-ti acorde o sansa.Bafta