Deci nu mai pot... nu mai pot bro. Nu mai suport panica și frica asta intensă. Am 13 ani, de când aveam 11 ani a început frică și panica asta, dar cu simptome ușoare, doar îmi tremurau usor mâinile. Am zis că o să treacă, nu am băgat de seama. Am împlinit 12 ani, frica și panică deveneau din ce în ce mai intense, am zis că o să mă obișnuiesc cu senzațiile astea, dar sunt din ce în ce mai enervante. Simțeam din ce în ce mai mult, tremuratul mâinilor a devenit extrem, la fel și la picioare, simțeam ca îmi bubuie inima, 150 bătăi pe minut(am ceas care îmi măsoară diverse chestii, gen pulsul, câte ore am dormit, etc). Vomă, nod în gât, îmi vine să plâng și sa urlu...am tot continuat să nu dau importanță. Am 13 ani acum, aproape 14 și tot spun ca o sa ma obișnuiesc în timp cu toate astea și vor fi niște nimicuri. Dar nu-i asa. E tot mai rău. Și săptămâna asta, trebuia să mă asculte la școală pentru notă. E un domn ff dur, 3 îți pune de nu știi. Și mereu mi-e frică la ora lui. Am și-un 1 pus în catalog la ora lui, m-a prins cu copiuța. Și na, dacă îmi punea 3 nu-mi ieșea media. Am învățat, dar la ora lui când m-a strigat să mă asculte, m-am ridicat din bancă, am mers în fata clasei și ma pregăteam să îi zic lecția acolo, dar nu mai puteam. Mâinile, picioarele, nu îmi stăteau pe loc. Îmi bătea inima asa tare, parca înghețasem, iar după parca îmi venea sângele în cap. Dădeam să cad, să plâng, sa urlu. Pulsul era 150 și ceva. Și eu normal îl am 60-80.
Abia vorbeam. Mi-era frică că nu voi reuși nici să vorbesc și o să îmi pună 3. Dar am reușit să îi zic lecția. Nu cred ca mi-a pus nota, dar sper să nu-mi fi pus 3. Am știut. M-am mai încurcat, dar am știut. Dar nu mai pot, nu mai pot, dacă la o simplă ascultare e panica asa intensă, la evaluare naționala ce o sa fac?! O sa leșin acolo? Apoi nu voi lua examenul și voi fi o dezamăgire. Nu mai pot. Vreau doar să scap de tot. Nu vreau nimic altceva. Și cred că toți colegii mă cred un npc care tot ce face e sa vina la școală. Nu vorbesc cu nimeni la școală. Și nu vreau sa ma creadă nimeni ciudată, dar râd și fără motiv. Râd, chiar dacă nu am motiv, nu ma amuză nimic și nu ma simt veselă. Râd din orice. Sunt singura proastă care râde în ore fără motiv. Și nici nu am prieteni/ colegi care sa ma facă sa rad. Dar nu mă înțelege nimeni. Chiar și cei care ma iubesc (familia) nu mă înțeleg. Stau și mă uit mereu cum aproape toți colegii vorbesc între ei și se înțeleg bine, fac planuri sa iasă în oraș, sa se distreze. Ma bucur pentru ei. Cred că e frumos sa ai prieteni . Când zic prieteni, mă refer la persoanele care ies cu tine oricând și nu te judecă, nu te bârfesc și nu ies doar când au nevoie de ceva de la tine sau când nu au cu cine ieși. Iar când au cu cine ieși, îți dau cu seen la mesaje... și tot o consider o prietenă...:/ Nu mai pot. Mă doare. Dar în același timp, îmi place sa fiu singura, totuși dacă nu am pe nimeni, nimeni nu ma poate trăda, răni, jigni, judeca, etc. Doar eu și gândurile mele. Da. Mai bine asa. Eu și panica mea. Nimeni altcineva.

La ce materie ai problemele astea? Trebuie sa vorbesti cu părinții sa mergi la un psiholog ca asemenea stări NU iti fac bine deloc! Este rau ca părinții nu vad gravitatea situației tale!

Pai nu am la o materie generala, la orice. Numai ca la ora de socială, facem cu un prof foarte dur, și aceasta panica e mult mai intensă fată de celelalte ore. Dar panica și frica mă ia la orice ora când trebuie să ne asculte, test etc. Chiar dacă învăț. Și nu le am spus parințiilor, nu vor înțelege. Gen i-am zis doar ca m-a luat tremuratul și mama îmi zice doar sa ma liniștesc..nu înțelege.

Explica mamei ca asemenea manifestări NU sunt normale la un copil de varsta ta care invata! E clar ca undeva s-a produs un SOC nervos! Atmosfera in familie Este o.k? Esti certata pentru rezultate slabe? Pedepsită? Multi copii din cauza exigenței uneori exagerate a parintilor ajung la asemenea stări de stres! Daca nu Este vorba de asta atunci stările tale pot proveni din alte surse! Este posibil ca in copilărie *( sub 10 ani ) sa ai un soc din cauza unui eveniment! Ai fost martor la ceva urat? Accident auto, bătaie între colegi, intre vecini sau alte persoane? Decesul cuiva apropiat? Multe asemena situatii pot sa provoace socuri nervoase!

Nu. Nu ma ceartă, nu ma pedepsește, mă iubește. Dar frică asta și panica e din cauza școlii. Nu ma probleme cu familia, și panica asta a început cam din a 5 a a 6 a, de la orele domnului dur. Și de atunci, panica asta a devenit extremă, nu doar la orele lui, în general. Nu știu cum sa scap de asta.

Dar " balauru " asta la cate clase preda? La toata scoala? A vorbit cineva la director de atitudinea lui? Se mai plâng si alți copii de el sau tu esti singura?

Daca e asa diliu faceti fratilor GREVA in curtea scolii sa-l zboare de acolo!

Se mai plâng și alții, ne e frica de el, nu știu la câte clase preda, dar nu suntem noi singura clasa. Ba chiar am auzit că prin 2013 a bătut 3 copii, pentru că l-au strigat pe nume? și primise o penalizare sau ceva de genul, dar nu știu cum încă poate preda la școală. După părerea mea, după ceea ce a făcut ar trebui dat afara din școală. Dar ayaye.

Mai sus la Inspectorat, presedinte, Guvern! Cioban puturos! Uite ghiolbani din astia strică atmosfera!

Nu ii suspectez pe elevii de azi de prea mult bun simt si cumințenie dar unii profesori is sariti rau de pe fix!

Bună! Nu eşti deloc ciudată sau proastă! Eşti o persoană minunată şi cu siguranţă unică. Chiar şi eu râd deseori fără motiv, asta e o normalitate.Am trecut şi eu prin asemenea situaţii şi într-adevăr a fost greu. La şcoala mea, există un profesor foarte dur cu toţi... Dă note foarte mici dar trebuie să înţelegem că aşa sunt unii profesori. Trebuie să le înţelegem şi munca lor.În spatele cortinei se află multă trudă şi osteneală şi chiar dacă un profesor e aspru, asta nu înseamnă că e rău. Ţin minte că şi eu că tremuram şi mă speriam aşa tare că noaptea abia dormeam. Dar când mă asculta, îmi imaginam că e unul din părinţii mei. Aşa îmi era mult mai uşor.În legătură cu colegii, chiar şi eu nu am avut prieteni. Mi-am dat seama că un prieten adevărat te ajută mereu ceea ce în cazul "prietenilor" mei nu a fost valabil... Acum am aflat care sunt prietenii mei adevăraţi. Un prieten la nevoie se cunoaşte, această zicală mi-a fost principiu în alegerea prietenilor. Prietenii sunt importanţi în dezvoltarea noastră mentală. E greu să îţi găseşti prietenii adevăraţi din prima dar după un timp, odată cu sosirea problemelor în relaţiile de prietenie vor sosi şi dovezile de prietenie adevărată. Nu trebuie să te simţi prost din cauza unui profesor. E normal să fim aşa dar nu trebuie să uiţi că dacă o să ai încredere în tine şi în cunoştinţele tale, vei reuşi indiferent de circumstanţe! Nu uita că eşti o persoană unică din toate punctele de vedere şi că dacă vei avea încredere în tine vei reuşi! Cu încredere şi muncă, poţi să-ţi îndeplineşti ORICE VIS! Mult succes!

Aia zic. Eu una sunt politicoasă oricât de tare m-ar enerva profesorii...nu am tupeu, sunt mereu drăguță când de fapt aș vrea să fiu foarte rea. Unii elevi totuși îi înjură pe profi, dar sunt și ei oameni care doar își fac meseria. Ok, noi copii trebuie sa ii respectam, dar ei ne respecta pe noi? De ce doar noi sa respectam, și ei sa bage frică și panică în noi?!

Ca sunt bagati in " sistem " pe spagi, relatii sau nepotisme *( rude cu directori sau oameni din inspectorate )! Testări psihologice de forma ca de aia vezi la Tv copile agresate sexual de profi! Adunatura de comunisti, psihopati, pedofili sau ciobani! Oamenii bine pregatiti lucrează in privat la companii mari nu stau sa isi toace nervii in scoli pentru 400 € salariu!