Deci...vizionez multe filme si mereu imi fac scenarii in mintea mea (luate din acele filme/seriale), uneori mai schimb povestea dupa cum mi-ar placea mie sa fie iar atunci cand ma plictisesc pur si simplu imi imaginez ca tot acel scenariu devine realitate si incep sa ma comport ca si cum as fi in acel film, repet, asta se intampla doar cand ma plictisesc si nimeni nu ma poate vedea.In ultima timp am inceput sa cred ca nu prea e normal ceea ce fac, adica sa sar prin camera mea ca si cum as fi intr-un film de actiune, sa incep sa vorbesc cu "cineva" (acel cineva exista doar in imaginatia mea pentru ca de fapt sunt singura) de parca ar fi in fata mea, mai pe scurt sa vorbesc si sa fac ceea ce mi-am imaginat eu dupa ce am vazut acel film si mi-am refacut scenariul in minte, dupa placul meu.Credeti ca as putea avea vreo problema psihica? P.s am 20 ani
Nu, inseamna ca esti foarte pasionata de orice este desprins de realitate si isi doresti atat de mult ca viata ta sa fie ca cea a personajelor din filmul pe care tocmai l-ai vizionat incat incepi sa te comporti ca ele.
Acum ceva timp, cand ma uitam la anime-uri imi petreceam ore intregi in fiecare seara, si dormeam mult mai putin, stand in pat, si imaginandu-mi scenarii intregi din anime-uri in care eram si eu prezent.
Acum, in mare parte, este acelasi lucru, doar ca nu mai stau atat de mult timp sa-mi imaginez, si in loc de anime-uri sunt filme.
De multe ori vorbesc singur prin casa, imi imaginez ca sustin o lucrare in care vorbesc la fel ca unul din personajele din filmul respectiv, imi imaginez situatii, contexte, etc.
Nu este ceva anormal, dimpotriva, asa cum am spus, este o simpla dorinta de a inlocuii realitatea banala si plictisitoare cu actiunea interesanta din filmul sau filmele vizionate.
Nu-ti face griji, daca tu ai avea o problema psihica pentru ca faci acele lucruri, atunci eu ar trebui sa fiu considerat ori un geniu ori un pericol pentru umanitate.
Stiu ca nu sunt un geniu 100% si nu cred ca sunt un pericol pentru umanitate, desi comportamentul nostru este suficient de normal, daca ne referim la un comportament specific oamenilor cu aceleasi dorinte ca ale noastre.
Daca ne referima la socitatea mediocra care se comporta in afara casei lor dupa un set de reguli prestabilite si care in absenta persoanelor din jurul lor mentin acele reguli idioate in scopul mentinerii mandriei proprii, atunci suntem niste pericole globale, niste nebun care necesita medicamentatie si niste oameni care ar putea pune in pericol viata a mii de oameni.
Esti normala, stai linistita. Cand o sa fiu declarat nebun, o sa te anunt sa nu faci chestiile pe care ai spus ca le faci in fata anumitor oameni, ca sa nu ajungi ca mine.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
De asemene, imi cer scuze pentru greselile gramaticale care sigur sunt in raspunsul anterior, scriu destul de repede si nu pot fi atent la toate greselile pe care le fac.
Răspunde
Imaginatie foarte bogata, si nu-i nimic rau in asta. Probabil te ajuta sa te "eliberezi" de stres si alte prostii. Cu toti avem nevoie sa fim asa nebuni si copilarosi. Atata timp cat iti controlezi reactiile in public e totul ok. Si eu fac ceea ce faci tu de obicei cand sunt singur. Bine nu-mi imaginez scenari din filme, dar pe aproape. Si. nu stiu, eu cred ca sunt normal 
.
Credeam ca sunt singura.Eu combin mai multe filme in unul singur, chiar ma imaginez pe mine fiind umana avand o relatie cu un baiat din anime, sau cam asa ceva.
Ce bine ma simt acum ca stiu ca nu sunt singura in situatia asta, si eu ma uit si la filme, si la anime-uri si pot spune ca de multe ori mi-am imaginat ca sunt imperuna cu baieti draguti din animeurile vizionate. Ok, deci nu sunt dusa cu pluta Multumesc pentru raspuns. 
Ps, vad ca iti place japoneza (tinand cont ca te uiti si la anime Chiar o stii sau doar ai pus un nume la profil, doar asa de placere?
Multumesc mult pentru raspuns . Ma bucur sa stiu ca mai sunt si altii ca mine, uneori am impresia ca sunt singura pe planeta asta cu miliarde de oameni pentru ca nu prea gasesc oameni cu acelasi mod de gandire, acelasi pasiuni/obiceiuri ca mine
Intr-adevar filmele si muzica ma relaxeaza, ma elibereaza de stres. Chiar ma simt mai bine dupa ce vizionez un film. E o metoda de a scapa si de plictiseala din realitatea banala. Stai linistit, nu fac chestiile astea in public, doar acasa la mine
Nu pot spune ca nu m-am gandit niciodata sa scriu povesti doar ca nu m-am apucat niciodata serios de asta Poate intr-o buna zi, cand o sa am mai mult timp, acum sunt la facultate.
Sunt multe persoane care seamana cu tine si care au, poate si aceleasi interese si/sau obiceiuri.
Asa gandeam si eu acum ceva timp, ca sunt singurul pe planeta, dar am incetat cand mi-au venit doua idei: ori sunt singur pe planeta cu o astfel de gandire, ceea ce ma face unic, ori nu sunt singur pe planeta, ceea ce e destul de evident, dar e greu sa gasesti persoane de genul.
Nu esti singura, si nu esti nebuna. Eu ar trebui sa fiu considerat nebun tinand cont ca toate, dar absolut toate persoanele care ma cunosc, indiferent daca ma tolereaza sau ma urasc, imi spun, sau spun altora, ca sunt un ciudat, antisocial, un incapabil de a comunica, cu oamenii si de o nesimtire nemaivazuta.
Evident, ma amuza sa aud toate acele lucruri, si nu neg nimic din cele ce spun ei, dar asta nu ma face nebun. Deci, nici tu nu esti nebuna, sunt destul de sigur.
Si apropo, la ce pasiuni si obiceiuri te referi?
Si mama imi zice ca sunt antisociala, ce-i drept pentru ca nu prea ies la discutii cu altii. Mai ies cu o prietena foarte buna din liceu si mai am o colega la facultate cu care ma inteleg foarte bine dar altfel, nu prea am chef sa ies si cu altii pentru ca oricum nu m-ar intelege. Daca le-as spune despre toate astea ar zice ca sunt dusa
Pai un obicei pe care il am si e greu sa gasesc si pe altii cu obiceiul asta este anime-ul. Pe langa filme ma mai uit si la anime dar e atat de greu sa gasesc pe cineva care se uita la anime la 20 de ani
Interesant. Semanam cel putin la partea cu iesitul afara. Nu ies afara, desii imi place, si acum ceva ani imi petreceam noptile pe afara, acum am renuntat pentru ca, la fel ca tine, nu gasesc persoane care sa ma inteleaga.
Daca spun ce am in minte, lumea zice ca-s nebun sau rad de mine pentru ca am "gusturi ciudate". Am doar un prieten cu care ma inteleg si cu care, din cand in cand, mai ies la o cafea.
Din pacate am renuntat la anime acum vreo 2 ani, desii ma tenteaza sa incep iar. Problema la mine e ca eram dependent -.- Am un dosar intreg cu desene, chiar daca sunt praf, e acolo, si o lista cu anime-urile pe care le-am vazut.
Problema acum e ca am foarte mult de lucru, si ma uit doar la poze, la secvente si la asmv-uri, cred ca asa se numesc, pentru ca daca Doamne fereste apuc sa vad un episod intreg dintr-un anime, nu cred sa ma mai misc din fata pc-ului pentru restul zilei. Cel putin ultima data am inceput sa ma uit fara sa vreau pe la 10 dimineata si am ajuns sa ma bag la somn la 3 seara -.-
In schimb ma uit des la filme, iubesc filmele cu oameni inteligenti, nu stiu de ce, gen Einstein and Eddington, The Illusionist, Sherlock Holmes etc... desii nu ma rezum doar la ele, ma uit la orice film consider ca m-ar face sa ma detasez pentru un timp de realitate, gen madmax sau constantine sau orice nu-i legat de plictisitoarea si insuportabila realitate.
Se numeste daydreaming ceea ce faci tu. Iti pot scrie romana intregi despre acest concept, pentru ca eu am o boala numita Maladaptive Daydreaming (MDD).
Fiecare om are cel putin cateva momente de visare cu ochii deschisi, dar la mine e mai grav, la ine 85-90% din timp visez cu ochii deschisi, in rest sunt constienta Eu nu pot controla asta, o fac de la 6 ani, acum am 16. Incearca nca de pe acum sa mai reduci din timpul petrecut visand, sa nu ajungi ca mine. Eu nu pot controla asta, trebuie sa iau si pastile deci da, e ceva serios.
Serios? Nu stiam ca se numeste asa. Eu inca pot controla asta, nu se intampla tot timpul, numai atunci cand vreau eu. De obicei cand ma plictisesc si nu stiu ce sa fac
Aşa făceam şi eu prin clasa a V-a, o dată pe zi, cam aşa. Acum trec în clasa a X-a şi i-am spus mai sus cum o duc.
Găseşte-ţi un hobby, eu nici măcar să învăţ nu pot. O pagină pe care, dacă m-aş concentra, aş memora-o în 15-20 de minute, o memorez în 2 ore. Poate chiar mai mult dacă am idei bune
Aşa că e mai bine să previi.
Eu cred ca e chestie de plictiseala. Pentru mine visatul e un mod de a-mi satisface pofta de distractie si aventura, pe care n-o am in viata reala decat numai prin filme. Daca nu m-as mai plictisi probabil n-as mai face asta niciodata. Eu de la gradinita fac treaba asta si acum trec in ultimul an de facultate si inca pot controla totul. Poate si la tine e aceeasi situatie, nu esti multumita de cum e viata ta reala si de aia se intampla, nu? Cand viata ta reala va fi exact asa cum o vrei tu, probabil nici tu n-o sa mai visezi.
PS: am o tona de hobby-uri, imi place sa ascult muzica, sa dansez, sa desenez, sa ma joc jocuri, dar toate astea tot nu ma conving sa nu mai visez
Si eu am o tonă de hobby-uri, de la citit la desenat şi anime-uri. Dar nu mă ajută cu nimic. Pentru toţi visatul e un mod de satisfacere a poftei de interesant, asta e chiar definiţia "daydreaming"-ului.
O altă problemă e câ la un anumit moment, ajungi să nu te rezumi doar la viaţa ta. Eu am greşit din start: mereu "visam" vreo 6-7 vieţi: viaţa mea, viaţa tipului din cutare carte, viaţa tipului din cutare show, viaţa tipei din cutare trupă. În minte mea îmi imaginam un altfel de final pentru cutare carte şi tot aşa. Asta e principala cauză pentru care la mine a ajuns să fie o boală.
Poate şi faptul că sunt o mizantropă are o oarecare legătură. 
Eu pana acum n-am visat viata altcuiva, doar a mea sau eventual viata mea impreuna cu cineva (ex. personaj din film/anime/carte). Imi imaginam cum ar fi sa ma intalnesc cu acel personaj si cum ar fi viata mea daca el ar trai impreuna cu mine (adica de ex. mergem la aceeasi facultate/ iesim impreuna etc.)
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
