Este groaznic.

Mă urăsc pe mine însumi extrem de mult.
Mă descurajez incredibil de ușor și nimeni nu mă poate ajuta.
Mă desconsider; mă jignesc; nu-mi dau speranțe false; sunt foarte pesimist.

N-am curaj să-i spun unei fete ce simt, că este frumoasă sau altele; mereu îmi zic: "Nu s-ar uita ea la un ratat ca mine; ea cunoaște, a văzut la viața ei mulți băieți de 10 ori mai buni și mai tari decât mine; sunt un ratat; decât să îi zic ce simt și să mă fac de râs, pentru că niciodata nu mi-ar spune că simte la fel, ci ar băga o scuză gen: esti un băiat bun, dar nu sunt eu ceea ce cauți... pana mea, ceva de genu, mai bine să o scutesc de asta; oricum, la urma urmelor o să mor singur"

Eu n-am șanse cu nicio fată.
Eu nu sunt amuzant; nu știu să mă distrez; nu arăt bine; n-am corpul făcut cum au alții; eu sunt doar un ratat de care îți este milă când te uiți la el.
Sunt un ratat trist, urât și singur; așa am să mor.
Stau mereu în casă; nu-mi place să ies în oraș; sunt foarte timid; sunt și foarte, foarte prost (mai ales atunci când mă îmbăt); nu cunosc multă lume; nu prea mai am prieteni; nu sunt băgat în seama (decât de 1, 2 fete, și asta atunci când se plictisesc și nu au cu cine să vorbească); nimănui nu-i pasă de ce simt eu; nimeni nu mă întreabă de situația mea cu fetele; nimeni nu mă alină; sunt un ratat în ochii oricărei fete, băiat. Eu doar știu să mă fac de râs, iar lumea să râdă de mine.

Tot ceea ce-mi doresc de la viață este o fata foarte bună, frumoasă, care să-mi fie cea mai bună prietenă, căreia să mă destăinui, să-i spun orice regret am, orice lucru care mă deranjează, ce am visat azi-noapte, ce gânduri am; și desigur, care să facă la fel și pentru mine; eu vreau să alin fetele, să le ajut, să le fiu un prieten bun; atâta tot.

Lăsând la o parte tot ce am zis, sunt foarte conștient de faptul că merit tot răul, toată suferința și toată singurătatea.
De ce? Pentru că dacă o fată care nu arată bine, nu e bună, vrea să-mi fie prietenă bună, deoarece are un interior extraordinar, eu nici nu vreau să vorbesc cu ea.
Eu mă uit la exterior, apoi încep să văd interiorul. Sunt un nesimțit. - Pe lângă asta, sunt și un păcătos mare.

Merit absolut tot răul care mi se întamplă și tot ceea ce nu-mi convine.
Sper să mor mai repede, căci trăiesc degeaba și nu o să realizez nimic bun în viată. Mult mai bine este pentru toți dacă aș murii. Sunt sigur că doar câtorva persoane le-ar părea rău de mine, după care, după puțin timp m-ar uita și ar trece mai departe.

* Niciodată nu o să fiu fericit, deoarece eu nu știu să apreciez nimic. *

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook