Esti atat de rece, de distant, de nepasator si totusi uneori arati ca ai o inima si un sulet si sentimente. Sunt rare momentele si atat de subtile incat probabil nimeni nu le observa. Poate decat eu; pentru ca imi petrec jumatate din zi urmarindu-te, ascultandu-te, analizandu-ti fiecare cuvant si gest pe care il faci in cele 6 ore pe care le petrecem impreuna. Momentele in care te ascult sunt dumnezeiesti. Atat imi place sa te ascult incat te-as inregistra si te-as asculta inainte de culcare pana as adormi si m-as trezi pe suntetul deranjat dar placut al vocii tale; toate astea desi jumatate din timp vorbesti despre subiecte pe care nu le cunosc si care nu ma intereseaza; dar le-ai spus tu, cu vocea ta cu felul tau aparte de a vorbii. Desi faci glume pe seama mea si mereu ma tratezi cu raceala nu voi uita momentele in care te-ai purtat cu finete ca de exemplu cand mi-ai soptit la ureche: "pss pss, uite hartiile la engleza, stii ca nu am scaner si..." iar eu ti-am zambit si tu nu ai mai continuat sa vorbesti. Sau cand s-a intamplat sa stau in fata ta la ora de engleza si desi jumatate de ora ai facut misto de mine cand m-am incurcat l-a tradus m-ai ajutat, iar in glasul tau nu a fost nici un pic de sarcasm; era doar bunatate si caldura. Totusi tipetele, injurturile, privirile furioase, luptele ne ocupa cea mai mare parte din timpul pe care ni-l petrem impreuna. este normal? Nu stiu. Dar mie imi plac si alea. Desi atunci cand intram intr-o disputa esti atat de hotarat sa castigi incat nu iti pasa daca ma ranesti. Iar eu nu o arat, pentru ca stiu ca nu iti pasa daca ma ranesti cat timp castigi. Acum, cand scriu randurile astea imi dau seamam ca eu sunt ca un copil prost care s-a indragostit de lupul cel rau care vrea sa il manance. Dar totusi uneori iti acoperi dintii ascutiti si esti dragut, chiar intelegator. Cand vorbesc cu tine pe mess ma trezesc ca iti marturisesc diverse probleme si tu chiar asculti si parca iti pasa cu adevarat cand ma aflu in aceste momente de sinceritate. Oare ai observat asta? Faptul ca am atat de mult incredere in tine desi tu niciodata nu ai dovedit ca ai avea incredere in mine pentru ca niciodata nu mi-ai spus ceva care tine de personalitatea ta, de probleme sufletesti. Am banuit ca asa esti tu. Mai retras si inchis in tine. Dar totusi eu de ce iti tot fac marturisiri? Ti-am spus ca singura zi din an in care stau cu familia este craciunul si ca nu vreau sa o dezamagesc pe mama asa ca o sa invat la matematica si merg la olimpiade. De fiecare data te-ai dovedit intelegator si ai uitat de sarcasm pentru cateva minute. Deci poate iti pasa totusi putin, nu-i asa? Sau doar esti o persoana care are un suflet si cand cineva te foloseste drept preot de spovedanie te dovedesti intelegator? Este posibila ultima varianta deoarece am vazut cum te comporti cu cei din jur. Si un proverb zicea asa: analizeaza o persoana dupa felul in care se comporta cu persoanele inferioare lui." Cand vorbesti cu o persoana te comporti ca si cand ti-ar fi egala oricat de proasta ar fi. Esti o persoana deschisa si te-am vazut discutand cu persoane mult inferioare tie fara sa fi rau, sarcastic sau ipocrist. Asa esti doar cu mine si prietenii tai. Asta inseamna ca nu ma consideri inferioara sau ca ma consideri un prieten;un prieten foarte ciudat, dar un prieten; Oare asa este? Greu de raspuns. Imi aduc aminte totusi ca atunci cand un "prieten" de al tau a vrut sa imi faca farse l-ai lasat desi erai langa el, insa urmatoarea zi te-ai simtit nevoit sa subliniezi faptul ca tu erai la calculator si nu iti pasa ce face el. In realitate daca nu iti pasa cu adevarat nu te-ai fi simiti nevoit sa imi spui ca nu ai participat in mod direct pentru ca nu ar fi trebuit sa te intereseza nici ce cred eu. Nu-i asa? Eu cel putin am tras concluzia ca iti pasa totusi ce cred eu. Macar intr-o cantitate foarte mica, de marima micronilor, insa exista. Poate e gresita concluzia dar nu imi pasa. Trebuie sa cred in ceva. Am nevoia sa cred ca iti pasa. Ca si tu te gandesti uneori , fara sa iti dai seama, la mine. Sau poate nu, dar cu siguranta iti pasa. Trbuie. Altfel de ce te-ai m-ai holba la mine cat e ziua de lunga. Atunci cand trec pe langa tine nici nu ma observi insa cand sunt in celalalt colt al clasei te uiti la mine, cum stau si vorbesc cu altii, cum ma misc si cum ma comport. Poate te uiti cum imi aranjez parul, sau cum mananac. Insa te uiti. Dar atunci cand incerc sa intu in vorba cu mine in cateva secunde aud: "SICTIR" sau "PLIMBA URSU". Si nu este in gluma. Tipi cu toata forta si cu toata rautatea din tine. Chiar vrei sa plec. Singurele momente cand reusesc sa port o discutie cu tine sunt atunci cand participa si prietena mea Ana care este mult mai informata in domeniile pe care tu le adori. Ascult acelasi gen de muzica ca tine si ea insa ea este mult mai avansata ca mine si aproipiata de nivelul tau. Iar jocurile pe calculator este unul dintre subiectele voastre preferate la care eu doar asist. Chiar si la discutiile despre diverse mini-subiecte nu reusesc sa particip activ pentru ca parca aveti o forta mai mare decat mine sa va spuneti parerea. Mereu cand o spun este apreciata, insa de cele mai multe ori va bagati peste mine. Ce ar trebui sa inteleg? Ce ar trebui sa cred? Esti o persoana cu o personalitate foarte puternica si nu te lasi amagit de ce spun altii nici macar foarte putin. Nu faci exceptie nici cu mine. Deci nu am o influenta prea mare asupra ta. Totusi iti face placere sa te "joci" cu mine . Probabil pentru ca mereu castigi dar pot sa iti citesc bucuria pe chip si in ochi in timpul jocului ca fiind mult mai mare decat atunci cand castigi. Scopul tau este sa castigi insa te joci pentru ca iti face placere. Nu pot uita privirile lungi si neintrerupte pe care le-am avut. Desi o data nu am stat la o distanta mai mare de 10 cm si ne-am privit fix unul in ochii celuilalt pentru mai mult de 15 secunde nu am observat culoarea ochilor tai. Am privit atat de adanc incat nu am retinut sau sesizat culoarea verde deschis a ochilor tai, desi sunt innebunita dupa ochii verzi. Nu i-am observat decat atunci cand m-am uitat special sa iti zaresc culoarea ochilor tai stralucitori printre suvitele blonde de par. Printre atatea certuri si tipete cred ca se afla ceva mai mult. Eu nu stiu ce sa mai cred. Sunt prea ametita. Chiar am nevoie de o parere obiectiva asupra problemei daca cineva a avut rabdare sa citeasca pana la capt.
NU-mi vine sa cred ca am citit asta.Nu a meritat pentru ca asa se intampla de obicei.Noi,baietii,asa suntem. Poate ne pasa, dar ce rost are sa aratam.Nu trebuie sa parem slabi.Plus ca ce se intampla intre voi e iubirea frateasca.Baietii vor sa protejeze ca sa se simta puternici(cam egoist
). Multi baietii au o prietena pentru ca vor o sora cu care sa petreaca timpul, un sfatuitor de cealalta parte a existentei.E complicat, desi pare simplu.E paradoxul vietii.Lucrurile simple, banale ascund cea mai mare complexitate. Oricum nu inteleg parte cu vorbitul cu cei"inferiori".Cum ramane cu egaliatea intre oameni?! Am gumit.Stiu ca nu exista, oricat ne-am dori asa ceva.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Da, am avut rabdare sa citesc pana la capat. si am ramas uimit de ce am citit. interesant ce zici tu acolo, dar nu pot sa iti dau niciun sfat, nicio parere. la un moment dat am impresia ca ceea ce citesc este scrisoarea ta catre un baiat. frumoase cuvinte, chiar daca situatia ta nu e tocmai roz. incearca, totusi, sa-l sensibilizezi! poate merge. si cel mai puternic barbat poate fi sensibilizat! merita sa incerci. bafta
Răspunde
Multumesc mult. Poate nu pare dar m-ai ajutat enorm. E a patra oara cand pun intrebarea asta si cred ca asta e cel mai bun raspuns.
Spun ceea ce gandesc. Daca se poarta prosteste nu inseamna ca nu-i pasa.Asa suntem noi. Daca ai avea cu nevoie de ajutor cu adevarat nu te va abandona.Asa e si frumos.E bine sa ai au sprijin cand nu te astepti si de la cine nu te astepti.Ca un inger pazitor.NU ai nicio garantie ca exista si totusi te ajuta fara sa stii.Suntem toti copii si ne comportam prosteste.Nici adultii nu sunt maturi(cam absurd, dar real), noi de ce am fi? Nici daca vrem nu putem scapa de imaturitatea cu care ne nastem.Asa e frumos! CE e mai frumos decat asta? De ce sa ne afundam in stiinta si demonstratii de care nu are nimeni nevoie? Cautam raspunsuri la intrebari de care nu avem nevoie.Lucrurile importante nu au putut fi demonstrate.Ne atasam si noi, oamenii, si animalele.Cu ce scop? De ce ne ranim singuri?
E foarte posibil sa fie asa cum spui tu. Este cu siguranta un copil. Si au fost cateva dati in care m-a ajutat. Au fost subtile. Dar eu am apreciat. Sunt extraordinar de fericita ca ma vede ca pe o prietena. Pentru ca imi aduc aminte ca prima data cand ne-am intalnit chiar asta mi-am dorit. Am vrut sa il cunosc. (parea o persoana interesanta) Multumesc inca o data >
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
