Eu îmi schimb repede starea emotionala (cum ma simt) de la totul este ok, sunt bine la cea de trist, deprimat, sfarsit de lume pentru mine, gânduri sinucigașe.
De ce? Ce-i de făcut în cazul meu?

Cand e vorba de starea emotionala si eu patesc la fel.Cat despre gandurile sinucigase mi s-a intamplat sa-mi vina pe moment si dupa sa uit de ele.Trebuie sa ai un motiv pentru care te gandesti la asta.
Spune-mi motivul ca sa te pot ajuta.

Esti mult prea stresat. Sigur te apasa ceva pe suflet. Starea asta nu iti vine peste noapte. Ai ceva care te supara si poate chiar daca nu stii ce este, in sinea ta te supara. Calmeaza-te! Poate nu crezi, dar ceaiul de musetel calmeaza. Vorbesc foarte serios cand spun:
Daca nu merge, iti mai ramane decat sa consulti un psiholog. In ciuda parerilor multor oameni, psihologii nu sunt numai pentru nebuni. Sper ca intr-un fel am fost de ajutor.

În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.

Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.


Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...

Si eu la fel,chiar si un cantec trist imi strica starea de bine sau un film,un gand sau fara motiv, banuiesc ca suntem mai emotionali de fel,nu prea e de facut nimic, daca eu nu gasesc nimic ce sa spun care ma si ocup de psihologie, asa suntem si asta e, eu mi-am facut mici scopuri sa scap de gandurii de sinucidere si de fiecare cand reusesc ceva mai imi fac altul si tot asa, viata mia demonstrat ca se poate totul daca vreau cu adevarat ceva

Mi-am creat un blog si acolo am postat toate documentele scrise de mine pe calculator. Am tot vrut sa le postez de mai mult timp dar m-am gândit ca deja ceea ce am scris eu acolo nu ma mai caracterizează. Apoi i-am spus asta unui prieten, ca nu ma mai caracterizează ce am scris eu acolo si mi-a spus ca de aia ii blog, fiindca eu mă schimb si e normal sa nu mai e valabil ce am scris de pe o zi pe alta.
https://dannyetlv.wordpress.com/

M-ai întrebat de motiv. Sunt mai multe, nu le pot defini. In ultimele mele articole pe blog am tot scris ce ma nemultumeste. Tot scriu in notite pe telefon.

Dar in mare parte e asta: Mă simt de multe ori singur. Ca sa apartin unui grup trebuie sa am puncte comune cu acel grup. Sa am pasiuni. Da, dar nici nu stiu ce pasiuni am, ce îmi place.
Si altele. Abia in scris, pe telefon m-am putut exprima mai bine. Si si acolo mai greu sau nu aveam chef sa scriu dar mi-am zis ca n-am încotro.

Sa te gandesti la ceva pasnic si sa faci ceva frumos ce faci mereu :3

Poti incerca tot felul de activitati, pana la urma s-ar putea sa-ti dai seama ce iti place cu adevarat sa faci.Indiferent cat de greu iti de pe moment viata merge inainte.Nimic nu ramane asa cum e.O sa vezi ca gandurile astea o sa dispara cu timpul. Daca vrei sa faci parte dintr-un grup ar trebui sa cauti niste oameni care sa te faca sa te simti relaxat cand esti in jurul lor.Incepe sa faci lucruri noi si sa iesi din zona de confort. Uite-te la seriale, filme, anime-uri; s-ar putea sa-ti gasesti anumite modele pe care ai vrea sa le urmezi.Incearca:The mentalist,Lie to me,Death note,Noragami, Code geass, The prestige, Non-stop.
Asculta melodii care sa te motiveze sa-ti schimbi conditia daca esti pasionat de muzica.
Cred ca ce te-ar ajuta ar fi să incerci să te atașezi de o singura persoana cat de mulți poți si să te îndepărtezi de persoanele care iti controlează fiecare mișcare, deoarece o pauza de la rutina ar fi indicată acum. Stai doar in preajma oamenilor care nu te fac să te simti inconfortabil în niciun mod. evita să ai o dietă bogată în mâncare nesănătoasă deoarece îți dăunează sănătății iar asta e vital pentru o minte sănătoasă.
Sper ca te va ajuta intr-un fel sau altul asta

Sa încerc activități noi îmi e frica. De ce nu pot explica. Pur si simplu cand sunt intr-un grup de oameni mă pierd, iar daca mă ia cineva tare nu mai stiu ce sa zic. Sau nu ma simt in largul meu si încep sa tremur, dar nu tare. Daca fac o prostie mare cand sunt in grup începe sa imi bata inima tare si ma panichez.

Mă stresez destul de usor iar cand sunt stresat nu mai stiu răspunde nici cand mă întreabă cineva ce fac.

Iar in privinta filmelor, problema e ca nu ma pot concentra la ele. In ultimul timp m-am uitat la mai multe filme pe net dar de multe ori trebuie sa derulez înapoi cand e filmul cu subtitrare.

Iar daca e vorba sa discut cu cineva un film nici nu stiu cum sa il descriu fiindca eu abia il vizionez pentru mine si nu mai retin detaliile.

Am început de câteva luni scoala de soferi. Am luat carnetul in cele din urmă. Dar de fiecare data înainte sa conduc eram destul de stresat si de agitat. Dupa ce terminam ora de condus nu mai tineam minte pe unde m-am dus, pe ce traseu.

Am început sa citesc într-o carte pe care mi-a dat-o un prieten. Dar citeam doua-trei propozitii si le reciteam fiindca nu îmi statea mintea la ele.

Lucruri din-astea le-am scris pe blogul meu si am scris asa mai multe articole.

Iar faza e ca la mine sunt toate la pachet, deci nici daca ma intreb eu care e problema nu stiu sa-mi raspund sau daca m-as gandi ca am dreptul la o dorinta, la una singura, n-as sti sa-mi raspund care ar fi aia. Poate sa ma stiu exprima mai bine si in scris, dar in special in vorbire, ca acolo nu ma stiu.