Sunt un pesimist convins insa cred ca omul cauta sa fie fericit, uni reusesc alti nu, dar tot timpul suntem ne multumiti de conditia noastra si asteptam alt ceva de la noi, in opinia mea viata este caracterizata de un cuvant "schimbare" cred ca cel mai bine ar fi sa iti gasesti tu singur raspuns la aceasta intrebare ori cat de mult ar dura cautarea lui.
Eu ma intreb de ce trebuie sa respect legea si sa ma supun regulilor altor oameni?
De ce m-am nascut sa fiu sclav?
Astea sunt primele intrebari care imi vin in minte cand sunt constient.
In rest ma conformez instinctelor mele animalice.
-sa mananc, sa beau.
-sa dorm
-sa ***
-sa reactionez violent cand cineva se apropie de cele de mai sus.
Fiecare dintre noi e inzestrat cu un har sau un talent, firul vietii(parerea mea!) este scris inainte de a fi conceput individul si trebuie urmat. Evident se poate curma sau deraia de pe acest drum si sa suferim mai mult sau mai putin.
Traim pentru ca Dumnezeu ne-a dat viata si scopul individual si comun e acelasi: sa fie bine in runda a 2-a.
Din punctul de vedere creştin nu facem decât să pregătim trecerea spre nivelul următor, din punctul de vedere al înţelepciunii tradiţionale trebuie să realizăm trei lucruri pentru a nu fi trăit degeaba şi anume : să sădim un pom ( măcar ), să zidim o fântână şi să creştem un copil.
Mai sunt multe alte concepţii filosofice despre viaţă dintre care cel ateu care nu are o finalitate datorită faptului că moartea anulează orice realizări din timpul existenţei, aceasta fiind limita superioară, inevitabilă iar viaţa în sine nu este decât o ieşire spectaculoasă din neant cu revenirea în acelaşi neant.
Din punct de vedere existenţialist una dintre idei este faptul că fiinţa umană nu este o fiinţă necesară iar fiecare dintre noi ar putea să existe sau nu.
Fiinţa umană ar exista pur şi simplu fiind o existenţă de prisos.
Spre deosebire de aceştia, creştinii au un sens al vieţii care este mântuirea. Existenţialismul nu poate cunoaşte sensul esenţial al vieţii, dacă el există.
patrizia696 întreabă: