Heey! Am o maaree problema de vreo 2-3 ani cu mama.

Nici nu stiu cum sa incep. Nu ma lasa sa fac NIMIC, chiar NIMIC. si credeti-ma ca nu exagerez. Sunt fata si am 15 ani, o tocilara care sta toata ziua in casa.
Si nu stiu ce sa mai fac. In fiecare zi ma cert cu mama, din orice aproape. Nu ma lasa sa ma dau nici macar cu un amarat de creion la ochi, daramite ruj sau fond de ten. Si am intrebat-o dar cand o sa ma machiez, la 30 de ani? Si mi-a zis ca din partea ei pot sa ma dau si cu r*hat la ochi. Prin machiat ma refer la o nenorocita de linie cu creionul. Nu ma lasa sa am prieten.Nu ca as avea nevoie si nu dramatizez din cauza asta dar mor de ciuda ca parca as fi ultima panarama. Atunci cand incerc sa vorbesc ceva serios cu ea, si cum rar o fac, tot timpul ma ia in ras ca ce, ca, cum. ca la ce am nevoie. Dar eu o intrebasem cum ar fi daca as avea prieten, nu ca daca ma lasa.

Mi-e si rusine s-o zic dar n-am avut niciodata un prieten sau primul sarut. si la anul ma duc la liceu. Nici nu vreau sa ma gandesc ce-mi va face atunci.

Sau atunci cand imi fac vreo tema la franceza pe google translate. Vine la mine si ma intreaba cu cine vorbesti? eu: cu nimeni, dar ea: lasa ca stiu eu ca ai schimbat. ceea ce e cu totul NEADEVARAT.

Dar cel mai mult ma doare ca nu are incredere in mine, DELOOC. De la varsta de 4 ani ramaneam singura acasa, atunci cand a inceput ea serviciul, iar fratele meu cu 6 ani mai mare era la scoala. Pe langa asta cu timpu am inceput sa fac curatenie, mancare, lucruri casnice ..Nici asta n-o multumeste.

Semestrul trecut am avut media generala 9, 88 si tot timpul am luat premiul intai, dar noo, nici asta n-o multumeste. NICODATA nu m-a felicitat pentru nimic. Dar in schimb, uite ca am ajuns si la sfantul meu frate de 21 de ani. E in anul 2 la facultate. Vine rar pe acasa, dar si atunci cand vine "face prapad". Adica ii baga tot felul de chestii in cap despre mine, ca cer prea multi bani, bla bla bla. dar stiti ce mi-a zis mama cand i-am cerut bani de buzunar? "NU MERITI! ". mna, ce sa mai zici in situatia asta.

Si atunci cand primesc fac foamea la scoala ca sa-mi cumpar ceva pentru mine, pentru ca eu cand ii cer sa-mi cumpar ceva "nu merit", ea imi cere banii aia spunandu-mi ca mi-i da inapoi dar nu e asa. baga tot felul de chestii ca imi da de mancare... CE? PE BUNE? imi vine sa mor. Credeti-ma, inteleg ca e foaarteeee protectoare, dar in halul asta?

In fiecare zi vreau sa-i arat ca ma pot descurca singura si vreau sa aiba incredere in mine. AM 15 ANI. nu ma cred prea mare dar stiu sa aleg intre bine si rau.
Ca sa-i fac pe plac de vreo cativa ani n-am mai iesit, decat extrem de rar dar si atunci in grup cu scoala. Pentru ca ea e genul de persoana care atunci cand "calci stramb" ma refer daca iei un 8 la mate, dezgroapa mortii de nu stiu cate luni ca am iesit, ca am stat pe facebook si n-am invatat.
Adica la scoala de toti sunt laudata si cand vin acasa doar jigniri si se mai lasa uneori si cu palme pentru mine...

Cu ce am gresit ca sa fie asa de "protectoare" daca stau numai in casa? Doar tata vede cand ma jigneste. si tot timpul eu sunt de vina in orice situatie, iar fratele meu e cel mai bun. Adica toata ziua vorbeste despre el si il lauda ca e copilul perfect, iar eu sunt "oaia neagra " a familiei, cam asta inteleg din vorbele ei.

Eu niciodata nu i-am reprosat faptul ca sta cu orele la cafele cu vecinele, iar eu trebuie sa fac curatenie. "eu nu fac nimic in casa, toata ziua stai". daaa staauu, ca m-am saturat de facut curatenie, in fiecare saptamana ma pune sa bat coavoarele, sa spal faianata, dulapurile. Pe langa astea ma mai face si satanista. Daca pear jam si nirvana sunt trupe sataniste sa invie kurt cobain.

Ar mai fi foarteee multe de spus dar cred ca este de ajuuns. Sper ca nu v-am plictisit cu dramele mele. Ce as putea face? Nu am cu cine vorbi, ma mai descarc unei verisoare, dar in rest nimic. Am avut si am ganduri sinucigase dar niciodata n-am avut curajul sa o fac. dau funda.

Si credeam ca eu am probleme . Dupa modul cum ai descris situatia, esti intr-o pozitie foarte proasta.Dar inainte sa incerc sa iti dau vreun sfat sunt curios in privinta unui lucru.Cum te intelegi cu fratele tau?

Zici ca tu sunt eu...sincer n-ai ce face decat sa o lasi asa...si stiu ca doare ca te tine in lesa si trebuie sa stie toate alea, e foarte nasol pentru ca nu poti avea un dialog cu ea, de exemplu cand o sa ai iubit nu o sa-i poti sa-i zici;/, stiu cum e

Pai si el are momente. Uneori e foarte de treaba si pot discuta orice, alteori parca imi vrea raul si cauta doar cearta. Sunt invidioasa pe el ca sa zic asa din moment ce numai pe el mama il lauda si il ridica in slavi. deci raspunsul ar fi : nu prea bine, adica aproape la fel ca mama.

Nu ai decat sa mai astepti sa mai cresti. Doar ea stie de ce se poarta asa... macar incearca si stai mai mult pe langa tatal tau daca el iti tine partea. Partea cu prietenul nu e o tragedie. Nu toti am avut iubiti la 15 ani, sau primul sarut.

Hmmmm...
Acum raspunde o mama care s-a revazut in unele faze descrise de tine :)))
Si eu ma supar daca copilul meu, care e premiant, vine acasa cu un 9. Ii tin morala, si-i explic de ce nu e bine.
Eu pun pe seama delasarii aceea nota de 9. Are momente cand isi face temele repede (asa o vad eu )si sare pe telefon/laptop sa asculte muzica sau sa posteze pe Pinterest diverse poze, sau se joaca "Minecraft" si "Assassin's creed" online cu diversi.
In privinta fardurilor, am concluzionat ca nu sunt bune,explicandu-i diversele neplaceri ce pot aparea daca le foloseste.
Are curiozitati privind baietii, dar momentan evita discutiile, desi eu ii explic tot ce tine de sex si mitocanii ale varstei de adolescent.
Si eu imi pun copilul sa faca curatenie(sters de praf, aspirator, udat de flori), facem impreuna cand este necesar.
Partea cu neincrederea posibil sa fie ceva subiectiv la tine, nu stie sa-ti explice de ce anumite lucruri nu se fac.
A avut de facut un proiect cu 2 colege la civica.Au decis sa mearga la una din colege dimineata pentru ca erau mai aproape de scoala.Am intrebat-o daca mama fetei stie,si daca e cineva acasa cand merg acolo.Mi-a spus posibil colega si-a anuntat mama si nu stie daca va fi cineva acasa.I-am cerut sa-si sune colega sa pot vorbi cu mama fetei. Aceeasi gandire a avut-o ca tine :Dar ce,nu ai incredere in mine? Ba da,am incredere in ea,nu am in colega,pentru ca nu o cunosc.I-am explicat ca e ok sa mearga la colegi sau sa vina ei la noi acasa,dar e normal ca parintii sa stie acest fapt.
Si pe vremea mea era ceva de genul asta -"vino la mine ca nu-i mama acasa "-si faceam numai tampenii,noroc ca n-au fost de competenta politiei tampeniile,altfel parintii aveau de dat explicatii.
Vis-a-vis de muzica pe care o asculta, n-am ce sa-i reprosez, ma mosteneste. Asculta chestii mai grele decat tine, se imbraca in negru, are freza emo, si mai nou poarta un cercel in buza(nu cu gaura data)...seamana cu asta http://2.bp.blogspot.com/......styles.jpg
Atata timp cat isi vede de scoala si nu-mi da semne ca o ia pe cai gresite, ii fac toate poftele.
Apropo de media aia de 9.88 pe semestrul I, ea a avut aceeasi medie si a pierdut o bursa de 250lei.Asta a fost o alta demonstratie pentru ea ca e bine sa ia note mai bune. Diferenta de 0.02 la medie ia adus o gaura-n buzunar de 250lei, bani pe care putea sa-i foloseasca in scopuri personale.
Bafta cu mama ta, incearca sa o intelegi, ea nu-ti vrea raul. Probabil nu stie sa-ti explice cu argumente detalii care te-ar face sa fi de acord cu ea.

Trebuie sa gasesti pe cineva cu care sa poti vorbi, in rest ar trebui sa fie suportabil.Incearca sa nu fii invidioasa pe fratele tau, invidia nu face niciodata bine si crede-ma, se observa.Si un sfat mai ciudat:incearca sa te indepartezi putin de mama ta(chiar daca unii ar spune ca e o idee proasta), nu ii mai cere sfaturi etc. un timp si incearca sa te porti total diferit de cum o faci acum si vezi cum reactioneaza.Cu alte cuvinte, deruteaz-o, fa-o sa fie ea curioasa in privinta ta

Din punctul meu de vedere -si experienta- iti spun ca sunt cam 2 solutii: ori maica`ta isi va schimba perceptia odata ce cresti, va realiza ca nu esti o sclava si-ti va oferi o libertate decenta, ori te dedici invatatului si cand gasesti posibilitatea de a face ceva remarcabil cu viitorul tau, te muti. Spun asta deoarece desi presupun ca majoritatea mamelor isi iubesc copii, unele, in incercarile lor de "a-i duce pe calea cea buna", le cam persecuta tineretea.
Bine, nu stiu cat ai exagerat -sau nu- in ceea ce-ai scris, dar cam astea ar fi sfaturile unei persoane necunoscute care-si da cu parerea fara a cunoste ambele versiuni.
Cele mai mari greseli pe care le face un parinte sunt ca nu vorbeste cu propriul copil, nu ia in considerare posibilitatea ca el sa aiba uneori dreptate, nu-i spune de ce ia anumite decizii si, in special, nu-i ofera libertate neconditionata din cand in cand. Vorbeste tu cu ea -incercand sa fii matura- altfel doar vei ajunge s-o urasti si asta-i trist.
Pe langa asta, crede-ma, niciun copil "nu face nimic in casa" la un moment dat, oricat de neadevarat ar fi, pentru ca efortul pe care-l depui nu se compara -sau nu cred ca se compara- cu efortul pe care-l depunde ea in casa si intr-un moment de furie, frustrare sau doar pentru ca poate, iti spune asta.
Cat despre scoala, notele conteaza pana-n liceu. Acolo ar trebui sa-ti stabilesti prioritatile, nu sa tocesti.
In plus, chestia cu sarutul/prieten nu-i deloc mare lucru. Voi, oameni, trebuie sa incetati sa supraapreciati chestiile astea -in special la 15 ani, chill-.
Oh, si nu te taia sau ceva. Macar gandeste-te practic: ramai cu niste cicatrice nasoale rau, o sa te doara in ultimul hal, faci mizerie si nici macar nu te simti mai bine.
Cu astea fiind scrise, succes si distractie la liceu! ^.^

"Eu niciodata nu i-am reprosat faptul ca sta cu orele la cafele cu vecinele, iar eu trebuie sa fac curatenie. "eu nu fac nimic in casa, toata ziua stai"."

tare asta, dar de cand ii dai tu lui maicata de mancare sa ai nesimtirea sa faci asa ceva? tu uiti cine e mama si copilul in casa. daca te lasa sa te lingi cu cine vrei de la 15 ani, pe la 30 cand esti panarama orasului te duci la ea si ii reprosezi ( nu ai stiut sa ma cresti ) daca nu te lasa sa faci ce vrei tot ii reprosezi. aveti mintea in 4 colturi. ai zis bine, drame de copii. adica prostii. zi mersi ca nu esti vazuta ca panarama scolii sau a viitorului liceu, nu ca nu ai avut iubit. patetic

Nu ar trebui să îți fie rușine că nu ai avut prieten sau primul sărut.

Am fost si eu in aceeasi situatie. Diferenta dintre noi doua e ca nu am frati sau surori, ca nu faceam curatenie...gen' sa bat covoare sau sa dau cu aspiratorul.Imi faceam doar curat in camera si uneori mai faceam si prin restul casei, dar daca venea acasa si aveam o singura carte pe pat incepea sa tipe la mine ca iar am facut dezordine.Pe mine ma certau ambii pariti si de cele mai multe ori ma si bateau. Dar am rezolvat aproximativ tot si sa-ti spun si cum: incerc sa fiu mai distanta, nu mai sunt atat de pasionata de scoala, am inceput sa ies pe afara, camera mea e super dezordonata, uneori nici nu am unde sa pun piciorul si fac curatenie doar cand am chef.Nu prea ii mai bag in seama si nici nu-mi mai pasa ce cred ei.Pur si simplu cand ma roaga ceva spun "da", dar nici nu-s atenta la ce spun si in felul asta nu ma mai bat la cap. Nu stiu daca la tine va merge, dar na...

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!