Hei. Mă simt des stresată și îmi vine să plâng, de multe ori și când sunt afară sau la școală mai am un pic și plâng, am lacrimi în ochi dar parcă nimeni nu observă. Mă prefac eu prea bine ca n-am nimic sau lumea pur și simplu ignoră, nici măcar părinții mei nu observă.

Adică tu ai vrea ca lumea să observe cât suferi tu sau doar să te observe?

Vreau să spun ca știi ca de obicei când vorbești cu cineva poți să vezi când persoana care ascultă nu e acolo și se vede ca are ceva, dar la mine fie ignoră fie ascund suferința sau în cazul cu anxietatea și mai am puțin și leșin mă comport normal dar simt ca leșin și amestec rău.

Cred ca am mai avut discutia asta, ai facut ceva cu anxietatea ta, ai fost sa te vada un medic?
mergi la un medic psihiatru (cauta unul renumit si priceput) nu este nicio rusine, incepe un tratament, in paralel poti merge si la psiholog ca sa te intelegi mai bine si sa stii sa gestionezi aceasta tulburare! anunt insa pe toata lumea ca anxietatea este o tulburare ce trebuie mai intai tratata medicamentos si complementar se poate merge la psiholog!
dupa ce medicamentele isi vor face efectele, vei vedea ca fata de cum simti si gandesti acum, tu cea cu tratament (din timpul viitor) nu vei avea un alter ego fata de persoana care erai, adica cea fara tratament, ci posibil sa nu te mai recunosti chiar
deci odata ce vei incepe sa diminuezi anxietatea si de ce nu sa o vindeci, vei vedea adevaratul tau potential!
pana atunci te complaci intr-o stare, in care doresti raspunsuri dar nu te vor ajuta raspunsurile noastre sa iti fie mai bine!

Spune-le parintilor tai ce te streseaza si ei ar trebui se fie capabili sa te ajute, sau macar sa te duca la medic si sa te tratezi.