Hei! Poate pare un pic ciudat sa intreb dar: Voi cand v-ati dat seama ca de fapt nu sunteti cei mai buni la ceva: ati sacrificat multe, v-ati dat toata silinta pentru un domeniu anume si la final sunt multi care pur si simplu ti-o iau inainte prin noroc sau un alt mod de gandire.
La facultate, la sesiuni la fizica, am iesit printre ultimii din grupa mea. Eu stiu fizica, am tocit, am incercat sa inteleg, a fost simplu testul, dar am gresit ca un prost. Si la engleza mi-am dat toata silinta si au fost colegi din clasa, care nu stiu nici boaba de engleza. Ii intrebi "How are you?" si ei raspund "nu imi baga cu din astea ca nu stiu" Si au luat cu mult peste mine!
Oare sunt handicapat sau ce am? Si asta nu e un caz particular. Or cat m-as stradui in viata mereu am rezultate "bunicele" dar vine unul cu "scoala vietii" si reuseste mai bine ca mine care m-am spetit si m-am chinuit cu treaba.
Pare o intrebare cliseica dar: Cum sa nu iti mai compari viata cu a celor din jur? Mereu ii vad pe altii mai talentati, frumosi, bogati, fericiti, multumiti de viata lor. Nici nu ma intereseaza ca ei au muncit pentru ceea ce au, gandul asta ma face sa ma simt de parca nu am dat tot ce am putut in viata si de asta nu sunt bun de nimic.
"Work smart, don't work hard" dar ce sa fac daca eu numai "hard" stiu sa lucrez?
Domnul meu eu sunt un ghinionist de fel. Singura cale de a castiga e sa muncesc. Acum sunt putini care pariaza si castiga, si multi care pariaza si pierd. Singura cale de ati imbunatati sansele de castig e sa muncesti. Spune-i noroc daca vrei. Problema e ca si norocul asta nu e infinit. Eu la facultate invatam foarte bine trei sferturi din materie si bine restul.
Acum si invatatul depinde de aptitudinile fiecarei persoane. Eu am o memorie fotografica buna, de aceea citeam de 2 ori cursul, apoi pe o foaie A4 sintetizam ideile principale. Cu jumatate de ora inainte de examen mai citeam inca o data ideile sintetizate de pe baza carora puteai sa dezvolti indiferent de ce subiect iti pica.
Acum facultatea va trece, te vei angaja si o vei lua de la capat. Toata viata inveti si vei invata, peste tot conteaza ceea ce sti sa faci. Nu conteaza ca stiu ceilalti ci doar ce sti tu si ce ramane in urma ta.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Și de vină sunt ei, soarta, norocul lor, nenorocul tău, pisicul, ploile de toamnă, numai tu ești complet nevinovat de ceea ce ți se întâmplă. Și ei sunt în plus vinovați că există și îți arată ție indirect limitările tale.
Răspunde
Nu tin cont de opinia publica, daca vreau ceva bun pentru mine aplic metoda gandirii, prin gandire atragi ceea ce gandesti incat devine realitate
Întrebarea asta mă întristează puțin. Eu vin cumva din cealaltă perspectivă. Eu sunt colegul ăla care spune ca nu a învățat si ia notă mare si apoi e înjurat de toți. Mereu m-am simțit prost. Când vedeam pe cineva cre știam eu sigur că învață ore în șir și lua un 6, iar eu luam 10 pentru nimic, mă simțeam trist. Simțeam că nu merit. Impostor Sydrome. Să știi, ăia care au "școala vieții" și se descurcă din nimic, nu o accepta ușor. Nu au timp sa se bucure, fiind adesea copleșiți de parerea de rău si avutul pe conștiință al celor mai muncitori. E greu să simți că tot ce faci e pur noroc si nu ai niciun merit in succesul tău.
Citind acest mesaj mi s-au reaprins aceste sentiment. Am retrăit faptul ca exista oameni mult mai determinati si mai muncitori ca mine, adică tu, care nu au... pur si simplu nu au noroc. Îmi pare rău. Nu stiu ce sa spun. Apreciaza-ti meritele, apreciaza-ti munca, ea va fi rasplatita, odata si odata. Incearca sa faci legaturi logice, sa te bazezi pe instinct, ea ai incredere in tine, sa te inveti sa raspunzi chiar daca nu esti sigur, sa inveti sa eșuezi.
Imi...pare foarte rau! Nu am vrut sincer sa denigrez succesul nimanui. Habar nu aveam ca asa se simte sa fi in cealalta parte.
Sti si eu am avut un fost coleg care presimteam ca e "invidios" pe mine tocmai fiindca in liceu toate materile mi-se pareau atat de usoare si ma intelegeam bine cu profesorii... Da... cred ca privind in urma probabil transformarea aceasta de mediu: acum la facultate, lucruri noi, colegi noi, profesori care nu te stiu si poate te judeca dupa aparente sau prime impresii, colegi care poate fac la fel si nu iti dau sansa sa le arati cine esti. Poate toate astea sunt de fapt de vina.
Poate de fapt nu este vina lor, a celorlalti, pentru ca au facut mai bine ca mine. Pana la urma, toti vrem sa reusim in viata, suntem intr-o concurenta continua.
Poate... (e greu sa accept asta) nici vina mea nu a fost, pot sa muncesc oricat, dar nu pot controla viitorul. Ar trebui sa invat asta.
Poate ca si munca e o rasplata uneori, dar mai putin pretuita.
Fi bucuros pentru cine esti, prietene! Serios. Sa nu iti para rau pentru succesul tau. Probabil ai si tu probleme sau lucruri la care nu te pricepi, iar altora le vine usor sa le faca, precum cantatul.
In viata nu ar trebui sa uitam ca suntem doar noi si scopul nostru.
Mersi mult de sfat!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
