Hei Tpu.De trei veri nu mai vreau sa ies afara.Adica,când este școala îmi fac prieteni mulți, ma înțeleg cu toți, dar apoi vine vara și lumea ma cheamă afara iar eu nu ies.Nu știu care e motivul adevărat sincer.In casa ma simt mai protejata,relaxata, iar afara ma simt ca și cum lumea s-ar uita la mine încontinuu și m-ar bârfi. Efectiv mereu când ies din bloc trebuie sa îmi fac curaj, iar când ies simt o stare de frica și timiditate.Acum 3 ani am fost bârfită îngrozitor de mulți care râdeau de cum ma îmbrac sau de faptul ca pe vremea aia eram copil mic și nu ma pensam,aveam câteva kilograme in plus, etc, iar la școala unde am fost clasele 1-6, era o bătaie de joc fata de mine imensa de la colegi, învățătoarea pe care am avut-o și câțiva profesori.Clasa unde eram eu era cu așteptări foarte mari și pe mine nu ma atrăgea așa tare școala.Nu eram nici de 4, dar nici de 10. Toti acolo aveau parinti cu venituri mari. Jumate erau talentați la ceva. Faceau sporturi, mulți au mers la NexT Star sau aveau spectacole, eu nu ma comparam cu ei.Pe lângă asta au fost tot felul de zvonuri urate despre mine cum pățesc majoritatea fetelor.Mi s-au întâmplat foarte multe.Merita sa încerc un psiholog?

Buna

Este clar ca esti traumatizata si ai devenit anxioasa, si te inteleg, nu te judec, nu te condamn.

Aceste jigniri intra ca niste traume in noi, ne scade stima de noi, uitam sa ne iubim pe noi, uitam sa vedem dincolo de aceste situatii grele.

Am trecut si eu prin experiente similare, si mi-a fost foarte greu, iar apoi cand am mai crescut, si am inceput sa ma maturizez tot mai mult, mi-am dat seama ca am uitat sa lucrez la mine, sa ma iubesc pe mine, sa imi ridic stima fata de mine.
Datorita reprosurilor, relelor tratamente, am devenit inferioara celorlalti, chiar si celor nasoli, asa ca am decis sa ma ridic, nu a fost usor, si inca lucrez la asta, dar incet si sigur reusesti.
In spatele tuturor acestor situatii, traume, suferinte, obstacole, se ascund binecuvantari ascunse!
Acum uitandu-ma la fostii colegi / persoane care si-au aruncat frustrarile si rautatile asupra mea, nu observ nimic mai bun, ba chiar sunt inferiori mie. Multe dintre aceste personaje "grozave" sunt vai de ei, acum, la maturitate.
Eu, mi-am facut o cariera, imi continui incet studiile, aleg in viata mea persoane de calitate si merg in directiile dorintelor mele.
Daca eram ca ei, astazi eram o alta diva proasta, sau o "smechera" care sta pe banii parintilor, sau are un job de nimic, o facultate pe care nu si-a dorit-o cu adevarat, nu as fi stiut sa apreciez si lucrurile simple, si oamenii mai amarati, nici animalutele strazii, nici natura s-a.m.d

Daca privesti atent, ei sunt nimic daca nu sunt in grupe, sau cel putin, daca nu mai e inca cineva cu ei. Au curaj sa te atace cineva daca e singur? Si nu mai e nimeni cu el/ea? Are curaj sa iti spuna vorbele jignitoare in fata?

Tu poti incepe sa ai grija de silueta ta, sa faci exercitii fizice acasa, sa pui bani deoparte ca in timp sa iti schimbi garderoba (atentie, o tinuta frumoasa nu inseamna haine pe care scrie brand-urile renumite), poti de 2 ori pe luna sa mergi la salon sa te pensezi, e aproximativ 15-20 lei pensatul la salon, apoi ai grija de unghiutele tale, indepartezi cu sapun si bic parul de pe axile, picioare, inghinal sau daca ai buget, mergi la salon etc.

Poti incerca un psiholog, pentru ca te ajuta sa te dezvolti personal, si sa iti redobandesti increderea in tine, pe care ai sapat-o, in adancul tau.

Pe internet, pe Youtube, poti scrie de exemplu : Niculina Gheorghita (este un psiho-terapeut bun), poti cauta meditatii de vindecare traume, meditatii de relaxare, poti cauta vloguri despre bullying, stima de sine scazuta, redobandirea increderii de sine etc. Vei vedea, vei gasi multe, de asemenea afirmatii pozitive zilnice.

Ai sa vezi, peste ani, ca tu vei fi cea mai castigata dintre toti!
Te imbratisez!