Hei TPU,
M-am mutat recent, într-o altă țară, si am si niste regrete.
Am 18 ani, și încă nu am realizat nimic,mai ales că aici nu m-am acomodat,prieteni nu am pe nimeni.
Liceul l-am terminat in România.
Parcă la început eram incatatat sa plec, acum imi pare oarecum rău dar si bine.
Ei bine hai sa va povestesc:
Viața in România mi-a fost nașpa, îmi doream de mult sa plec, mai ales liceul, acolo eram zilnic intr-o stare proastă, prietenii erau falși si din interes, cu fetele am dus-o prost.
Am fost respins de 3-4 ori,si n-am mai avut de atunci curaj sa ma bag in seamă, încă țin foarte mult la o fată cu care am vorbit puțin, după când mi-a văzut aspectul,a început sa ma ignore,nu dau vina pe nimeni,eu is cel de vină.
In timpul liceului îmi câștigăm singur banii,la ore mă simțeam mai dezavantajat față de colegi,profesorii aveau ceva cu mine( nu toți ).
Aveam prieteni,dar nu din liceul respectiv.
Nu prea am avut susținere de la familie,sau de la cei dragi.
Si de la un timp am o mică depresie,aici unde mă aflu nu am pe nimeni. În afara de niste unchi. Oarecum imi pare rău ca am venit,dar nici sa ma intorc.
Am încercat in mai multe locuri sa ma angajez,si n-am experiența de lucru.
Oricum mi s-a specificat de multe ori ca nu sunt bun la nimic,ca sunt un distrus.
Aspectul meu cred ca ii îngrozește pe cei din jur,in general nu ma vaicaresc si incerc sa rezolv fara sa vorbesc cu nimeni, dar uneori cedez psihic, mai ales ca în toți acești ani, nimeni nu m-a ascultat sau m-a intrebat vreodată de mine.
Uneori ma gândesc că dacă aș păți ceva, practic ar muri un nimeni.
Un prieten mi-a dat contul acesta sa pot cere niste sfaturi.
Dacă ai citit tot ce am scris, îți mulțumesc si imi cer iertare pentru timpul tău pierdut.

Ai avut dreptate, până la aspect.
Frate, eu am fost respins din cauza aspectului.
De avut.grija de corp, n-am treabă
Urăsc sa nu fac baie, sa port haine urât mirositoare.
Dar ca arăt îngrozitor.
Odată am încercat sa-i dau mesaj unei fete in a 10-a de care imi placea.
Încă țin minte discuția.
Eu; Am salutat-o.
Ea era ceva gen: Persoana apelată, nu este disponibila pentru tine.
I-am zis frumos: Puteai s-o zici int-un mod direct ca is urât si gata
Ea: măcar ti-ai dat singur seama.
Dupa: a 2-a zii, la liceu am auzit-o cum vorbea cu prietenii ei, mi-a dat tipul ala urât mesaj.
Îți dai seama ca nu mi-a cazut bine
Si am pățit de vreo 3 ori, faze de genul.
Dar ii mult de povestit.
Șansele mele sa am o familie is nule.
De muncă îmi găsesc, dar la 18 realizez ca tot efortul a fost degeaba.
N-am mai continuat nici facultatea ca oricum era degeaba.
Parcă cuvântul,,Eu" imi e dușman.
Și prietenii,mi-au zis ca is urât, si ca nu prea am șanse cu nimeni.
N-au zis-o in ironie, keep calm bro.
In țară nu ma mai intorc, mai bine aici, uitat de lume

Povestea cu fata e din Romania. Eu am aici unde locuiesc (Canada) indivizi care au tot felul de mutre. Exact ca in vorba aia cu mutra de cimitir bombardat. Oamenii sunt bine mersi, la fel ca toti ceilalti, perfect integrati. Don't give up!

Nu m-ai văzut frate, nici nu-ți recomandat.
Is foarte urât, nu o sa am eu succes la fete.
Dilema ca mie nu-mi trebuie 10 sau 100 sau nu știu câte, am nevoie de fata respectivă.
M-am atașat, nu pot sa las așa, dar nici nu am ce face.
Ție ti-e ușor sa zici, sunt sigur că ești un tip sociabil, frumos cu o o nevasta/Iubită frumoasa (cred ca ai o vârstă peste 20 de ani,pari un om foarte intelectual) însă eu is un om uitat pe rândul rătatilor,ce au scop nefolos in lumea asta.
Cândva eram un puști mai vesel,nu chiar atât de realist.
Acum am învățat că propria viață îți e dușman, și daca o vei lovi,te va doare pe tine.
In cazul meu

Mersi că încerci, dar nu-ti bate capul, am realizat ca is la. fundul eșecului, si am pierdut deja orice șansă de a deveni cineva.
Nici sa ma exprim nu știu, sa mai vorbesc cu fata respectivă, as părea mai jalnic.
Multa baftă

Ai doar 18 ani si este perfect normal sa nu fii realizat mai nimic, pentru ca ai invatat pana acum si viata pentru toata lumea, incep de la 18 ani in sus, cand te orientezi spre o cariera si un viitor de adult.
Prietenii vin si pleaca, nefiind mai importanti ca familia ta, care primeaza. Prieteni poti sa-ti afci in feicare zi, la fiecare coltd e strada, trebuie doar sa zambesti oamneilor sis a intri in vorba cu ei.
Nu imi este clar de ce ai plecat din tara, cu ce scop, mai ales ca nu ai nici o experinta de munca, nici o profesie si nici un viitor asigurat. Poate clarifici.
Cred ca asta a fost o greseala enorma, sa pleci cu traista in bat, acolo unde nu te asteapta nimeni si nu-ti ofera nimeni ceva.
Dar asta este o greseala pe care toti copii rebeli o fac, pana o simt pe propiria piele si invata.
Acum, te sfatuiesc sa te intorci in tara si sa faci o profesionala, care ti-ar putea da o calificare si un viitor!
Viata merge inainte si daca iei decizii pripite, tot tu suferi. Asa ca, stai jos si cere sfatul parintilor, ca nu-ti vor raul sau nefericirea si sunt singurii care nu te vor sfatuii niciodata din invidie sau cu rautate.

In primul rând, am specificat ca eu in țară nu mă mai întorc, ori acolo ori aici, tot un nimeni voi fii.
In al 2-lea rând, nu am nevoie de sfaturi de genul,, zâmbește".
E ușor sa falsifici un zâmbet, însă fericirea nu.
Is un tip urât, oricum nu-mi pot vedea zâmbetul, deci mna.
In al 3-lea rând eu am plecat mai mult sa uit de o fata de care îmi place.
Am fost respins,din cauza aspectului.
Sunt genul de om realist.
Eu familie nu voi avea. Si poate e mai bine asa.
Eu sunt genul de om,daca ar fi sa pățesc ceva, n-ar avea nimeni regrete.
Singurul regret, ar fi ca am luptat pentru nimic.
As dori sa donez tot ce am si dupa să-mi fac rău.
Măcar după știu ca am adus un zâmbet
Cand eram copil, imi faceam planuri sa ajung cineva, imi aduceam zâmbetul până la urechi. Si acum is un om ce nu știe cum sa scape de stres, de răutate si singurătatea pe care o voi avea.

Imi pare rau sa-ti spun, dar nu cred ca esti un om urat, doar suparat pe prostia ta, ca ai luat o decizie gresita si acum regreti.
Ideea este ca, aspectul fizic ti-l poti schimba daca ai grija de tine. Sufletul conteaza mai mult decat o fata frumoasa, sau o punga groasa.
Ia-ti inima in dinti si cauta-ti de munca, ca nu-i rusine, atata vreme cat esti un om cinstit si muncitor.
Toti suntem "un nimeni" cat suntem copii, pana ajungem sa ne facem o viata a noastra, sa alegem o profesie, sa devenim cineva si totul e intampla in timp, uneori ani foarte multi, nu chiar peste noapte.
Uita-te la fostii tai colegi si spune-mi: crezi ca ei sunt deja cineva?
Nu, nici unul din ei nu a ajuns in cateva luni cineva si nu vor ajunge multi ani de acum inainte, daca nu isi construiesc prorpia viata si cariera.
Tu esti la acelasi nivel cu tinerii de 18 ani, nu esti nici mai prost si nici handicapat. Ai 2 brate puternice, un cap pe umeri si esti realist, deci, iti trebuie ambitie si vointa sa realizezi ceva si chiar este posibil ca intr-un timp mai scurt decat au altii, sa realizezi ceva, pentru ca tu ai avea motivatie.
Stiu ca, acum esti suparat pe tine si nu vrei sa auzi de nimic, pentru decizia proasta pe care ai luat-o.
Nu-i nimic, toti facem greseli in viata si toti avem 1 regret sau altul, dar atata vreme cat nu a murit nimeni din greseala facuta, totul este reparabil.
Lasa prostiile si cauta-ti de munca, ia orice ti se ofera, invata limba si munceste pe rupte, ca sa-ti atingi visele in curand.
Tu ai un avantaj enorm, pe care noi astia peste 50 nu-l mai avem.
Esti inca teenager(adolescent) si ai o viata intrega sa realizezi tot ce-ti doresti, trebuie doar sa lasi vaicareala si sa ai putin mai multa ambitie, daca vrei sa cresti ca un barbat.
Cat priveste statutul de singur, il poti schimba intr-o ora, trebuei sa iesi din mediul virtual si sa cunosti oameni reali.