Hei TPU.
Mă gândeam că poate e cineva pe aici care are chef de dat niște sfaturi unei persoane mai complicate, așa ca mine =)
Deci povestea mea e lungă, așa că cei care vor să o asculte sunt sfătuiți să se așeze confortabil.
Sunt la vârsta la care mă descopăr pe mine, descopăr cine sunt și ce vreau, descopăr viața să zic așa. Faza e: cum descopăr eu cine sunt când totul merge prost?
Am probleme mari cu ai mei..nu mă înțeleg deloc cu ei, mereu țipă, urlă, îmi fac morale, dacă vreau să vorbesc cu ei zic că nu am chef, nu îmi dau niciodată un sfat, nu îi simt ca niște părinți.
Tocmai asta m-a facut să vreau să mă "refugiez" în cineva.
M-am atașat enorm de băiatul ăsta, bad boyul școlii dacă pot să zic așa, e altfel decât credeam, are o poveste în spate uimitoare, era grijuliu cu mine, mă susținea, îmi dădea sfaturi..la fel am făcut și eu, i-am fost alături. Lucrurile între noi se răciseră la un moment dat, era foarte distant cu mine, asta m-a schimbat și pe mine enorm... după am vorbit cu el, s-au rezolvat toate, dar tot nu îl simțeam așa aproape, se schimbase, se răcise.
Până când ajunsesem să avem conversații doar de 10 minute maxim.
Eu simt a sunt o persoană proastă rău, simt că îi încurc pe toți, cred că era totul mai bine dacă nu existam, dacă nu existam cu siguranță era totul bine..azi mi-am înfipt o furculiță în mână, de nervi 
)))
Oricum..am decis să mă despart de el, știam că o să regret, dar ceva din interiorul meu zicea că nu mai funcționează, că îl încurc... m-am despărțit de el.
Eu am renunțat la toți prietenii mei băieți pentru el, el nu a renunțat la nimeni. L-am lăsat să vorbească cu cine a vrut el, aveam încredere în el.El în schimb nu avea încredere în mine (mi-a zis asta în față). Oricum, a plâns și-a spart telefonul de nervi când i-am dat mesajul ăla in care i-am spus că ne despărțim ..nu m-a jignit nici măcar o dată (pe toate fostele lui le jignește). Și-a făcut altă iubită la o oră după ce m-am despărțit de el. Toți cred că vrea să mă facă geloasă..eu nu știu ce să fac, să vorbesc cu el, să nu o fac? Dacă sunt in plus în viața lui? Dacă nu mă mai vrea? Eu încă îl iubesc, nu am încetat să fac asta, nici nu știu când o să nu o mai fac... vreau un sfat.Ce ar trebui să fac cu noi? Cu mine..cu el?
)))
Buna!
Deci... sa o luam pe rand. Parintii tai din moment ce se comporta asa cu tine, nu ii poti numi parinti. Mai ales ca tu ai nevoie de afectiune, atentie, sustinere, sprijin emotional, psihic. Din moment ce ai aceste nevoi pe care nu le obtii in familia ta, e perfect normal sa cauti in alta parte. Si asa ai ajuns la acel bad boy si sa te atasezi de el maxim. Daca parintii tai ar fi fost altfel nu se ajungea la toata treaba asta. Dar ma rog, asta inseamna sa faci copii din obligatie... In fine, tu sa stii ca nu esti vinovata cu nimic.
Cat despre voi 2, sa stii ca e genul ala care umfla din fata in fata ca albina din floare in floare. Evident ca nu vrea sa se opreasca la una si daca la inceput il atrage o fata, la scurt timp isi pierde interesul. Tin sa te felicit pentru ca te-ai despartit de el, ai facut o alegere foarte buna, comparand cu alte fete de varsta ta care plang si tot trag de un baiat si de o relatie toxica, care stiu clar ca nu le face deloc bine dar atasamentul inca le tin acolo. Deci ai facut un pas greu dar si foarte important. Bravo!
As mai vrea sa-ti zic si un lucru foarte important. Intr-o relatie este foarte important sa existe incredere. Nu pot sa inteleg cum de el putea sa zica,, da, sunt intr-o relatie cu X dar, nu am incredere in ea". E ca si cum mi-ai zice tu mie ca faci paine fara faina. Intelegi ce spun? Cum poate sa zica el ca nu are incredere in tine? Asta inseamna ca nu te-a iubit niciodata si nu a investit un gram de interes in relatie. E simplu, nu persoane de genul asta nu merita sa-ti bati capul. Daca acum la scurt timp si-a facut o iubita, stai linistita si cu aia o sa se intample la fel. O sa fie totul frumos la inceput, o sa se bucure de ea cum si cat poate apoi o sa-i zica si la aia adio, iar procesul o sa se tot repete la nesfarsit.
Asa cum am mai zis, te sfatuiesc sa nu-ti mai bati capul cu o persoana de genu, tie chiar ti se pare ok cum este si ceea ce face? Si mai ales, nu ar mai trebui sa dai atentie la niciun bad boy. Ce ar fi sa incerci cu un baiat ceva mai cuminte si usor retras? Cu ala care sta in banca lui si nu scoate niciun sunet.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Mersi pentru răspuns..ca să răspund la întrebarea dacă mi se pare ok cum este și ce face...nu știu ce să zic. Îl înțeleg în anumite aspecte (adică a fost abandonat de mulți și cică de-aia nu mai are încredere în persoane), dar, la fel, nu îl înțeleg la partea cu relația fără încredere..mai ales că atunci când i-am dat mesajul acela mi-a zis "da. Bine. Știam că așa o să fie. Faci ce vrei".
O să încerc să mă schimb puțin, să nu mă mai atașez de toți băieții nepotriviți, dar nici nu o să caut acum un băiat cuminte...nu cred că e momentul să mă atașez de altcineva. Mulțumesc mult pentru sfat!
Răspunde
În primul rând trebuie să lucrezi tu cu tine. Să stai să îți pui ordine în gânduri, în viață. Să descoperi care sunt criticile ce ți le adresezi ție, și să le schimbi cu gânduri pozitive, adică să înveți să te iubești și să te respecți. Cât despre băiat, se vede clar că a fost afectat, iar faptul că a găsit o fată imediat e de fațadă, pentru a arăta că nu suferă, că nu îi pasă. Faptul că ți-a spus că nu are încredere în tine dar de fapt nu din cauza ta ci din cele întâmplate în viața lui, a făcut-o pentru a te determina să îi demonstrezi că poate avea încredere în tine. Deci nu o lua personal. Tu lucrează la increderea în tine. Cât despre părinții tăi. Nu știu ce să zic auzind doar un singur punct de vedere.
Tine la tine da nu ai tu suficientă incredere in tine ca sa poata avea si el. Daca renunți la prietenii lui pentru tine, te autosacrifici inutil, căci vezi bine ca nu ti face plăcere să n ai prieteni. Nu avea pretentia ca si el sa faca la fel. Nu i permite nici lui sa ti controleze viata. Fii stăpână pe tine!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
