Hei, TPU. sper sa aveti timp sa cititi tot ce scriu aici. le multumesc celor care vor citi.
Deci. nu conteaza varsta mea. de la o vreme, pur si simplu ma simt singura. mai precis, de vreo jumatate de an. pentru ca. mi-am pierdut aproape toti prietenii, in jurul meu se afla numai barfitori si barfitoare, iar eu am ramas doar cu cateva prietene, dar care si alea mai barfesc. ma simt mereu singura si nu stiu ce sa fac in legatura cu asta, pentru ca, inainte, eu eram o persoana sociabila, cu multi prieteni. dar totul a inceput vara trecuta, cand au inceput sa-mi zica niste persoane ca sunt doar o fata proasta, cu principii de c*cat, ca sunt o c*rva, ca nu stiu nimic si ca mai bine imi dau foc, pentru ca nu fac niciun bine omenirii. de atunci si pana acum, acele persoane spun asta incontinuu la adresa mea, fara sa le fi deranjat vreodata si fara sa le fi zis ceva vreodata. mereu am fost la locul meu, nu m-am dat mare si cu tupeu, pentru ca stiam ca nu vreau sa stau cu grupul cel naspa din scoala mea.. eu sunt mereu mai retrasa si nu stau cu lumea.


Nu stiu ce s-a intamplat cu mine, eu eram alta persoana. si m-am transformat asa, deodata. nici parintii nu sunt de acord cu mine. am un frate mai mic, pe care VA JUR SI VA POT ZICE CU EXACTITATE ca il iubeste mult mai mult decat pe mine. daca a-ti fi cu mine in acest moment, v-as putea dovedi. mereu am trait in umbra lui. nu-i vorba ca eu vreau mai multa atentie, ca eu ma descurc si fara atentia lor, dar vreau macar sa. sa ma bage putin in seama. Inainte era altfel, eram cu totul si cu totul alta persoana, ascultam mereu muzica fericita, ma imbracam in culori vii, eram. eram altfel. dar acum nu stiu ce s-a intamplat. ascult numai rock, ma imbrac numai in negru, si pe deasupra, am inceput sa fumez si sa ma tai pe maini. am momente in care simt ca nu mai suport, si as vrea sa tip cat de tare pot, dar nu pot face asta.

In atatia ani, eu am plans doar de 2 ori in public. Nu vreau ca lumea sa stie cat de slaba sunt eu, pentru ca ar fi si mai rau decat este acum. Imi venea in minte sa plec de acasa, dar nu vreau sa ajung sa ma bat cu animalele strazii pentru o bucata de paine si sa dorm pe casa scarilor. Invat destul de bine, am doar 9 si 10 la scoala, pentru ca imi place scoala si m-as duce chiar si in weekend acolo, daca nu ar fi persoanele care ma tot barfesc si spun lucruri neadevarate despre mine.

As vrea cateodata mai multa atentie de la ai mei, pentru ca uneori, adica, in cea mai mare parte a timpului, ma simt singura si nu stiu cu cine sa vorbesc despre asta. am fost si la psiholog anul trecut, dar nu prea m-a ajutat, mi-a spus niste lucruri super idioate care mai mult m-au enervat, decat sa ma ajute. Nu am avut niciodata pretentii si nu am facut figuri, ca vreau nu stiu ce bluza, nu stiu ce blugi. M-am multumit cu tot ce aveam. Parintii se ingrijesc de mine, imi cumpara tot ce imi trebuie, fara sa le cer eu, dar tot ce vreau sa le cer este putina afectiune.

Ce as putea sa fac ca sa nu ma mai simt asa singura? ce sa fac ca sa ma inveselesc?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook